1,717 matches
-
spectatori? încearcă să-l momească instructorul. O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă la voi! scuipă cu scârbă. Parcă ați fi saltimbanci în for, nu cea mai bună trupă de gladiatori din imperiu. Atinge cu degetul inelul de piatră din urechea unui luptător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar cine e fetița din dreapta căreia îi zâmbește? Copila o strânge de degete. Fe meia se apleacă și-i șoptește ceva. Probabil o sfătuiește să scoată din gură capul larului de jucărie. Buzele i se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duce mâna pâlnie la ureche: — Umplutura, zici? Decide imediat: — Ne trebuie câte o bucată din coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor fi arși pe altar, îi explică Tiberius. Simte o bucurie răutăcioasă să-l necăjească: — Ce, crezi că zeul se mulțumește numai cu ciurucuri? Tânărul tace rușinat. — Trebuie să-i dăm și lui ceva din ce mâncăm noi, adaugă ironic Nero. Paterculus întoarce privirea, ofensat. Nu gustă acest gen de glume. Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Maximi, Africanus și Paullus, au primit consulatul când își pierduseră orice speranță. Oftează adânc. Ademeniți de momeală, nu ne-am dat nici unul seama la timp cum ne lăsăm prinși în capcanele politicii matrimoniale și dinastice duse de Augustus. Îl privește răutăcios pe împărat și repetă încetișor, pentru a nu știu câta oară: — El hotărăște totul. El are întotdeauna ultimul cuvânt. Ca princeps, deține puterea civilă și militară. În calitate de Mare Pontif, o posedă și pe cea religioasă. Și totuși, alegerea lui Paullus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap. Parcă mai degrabă aduc cu niște ciucuri, răspunde celălalt, sarcastic. Și el este subjugat nu atât de frumusețea, cât de vitalitatea Marciei Medullina. Femeia asta îți trezește pofta de viață, doar uitându-te la ea. Simte însă o plăcere răutăcioasă să-l necăjească pe tânăr. Prea belește ochii indecent la o matroană! Flaminica tocmai se întoarce spre Augustus și-l îndeamnă din priviri să-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pot să visez la asta. ― Și ce-i cu Geraldine? întreabă Lisa. Dacă e atât de minunată, cum de nu-l place? ― Probabil că nu este destul de bogat pentru ea, spune Sophie, care a intervenit cu acest comentariu neobișnuit de răutăcios pentru că este geloasă pe Geraldine. Nu a cunoscut-o pe Geraldine, dar a văzut-o în rarele ocazii când ea a venit să mă ia sau să mă lase acasă. Niciodată nu mi-a zis ceva direct, dar știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Îi zâmbesc și eu. Aș fi în stare să suport orice umilință doar pentru a avea plăcerea de a simți brațul lui Ben atingându-mi ușor sânii. ― Îi zicem că doar facem niște cercetări, îi spun eu cu un zâmbet răutăcios. Ben râde. ― Probabil c-o să vrea să-și tragă și el un scaun. Unul dintre prietenii mei tocmai și-a luat un computer și spune că toți prietenii lui, până și fetele, au trecut pe la el și i-au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e? Sophie nici nu se întoarce spre mine, își ține în continuare ochii țintă spre Diana, pentru că Ben s-a întors cu un pahar de vin pentru ea. ― Nu știu, ridic eu din umeri, străduindu-mă să-mi ascund rânjetul răutăcios. Nu e de la ziar și nici n-am mai văzut-o până acum. Poate e vreo prietenă de-a lui Ben. Mă opresc din vorbit și o privim toate trei în tăcere, când Diana ia o scamă de pe jacheta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ești o ratată. În zilele de demult, Jemima s-ar fi dus în camera ei și s-ar fi pus pe mâncat un pachet de biscuiți de consolare, dar lucrurile s-au schimbat acum. Jemima poate vedea invidia din spatele comentariilor răutăcioase. Scârbele, își spune ea repede, înainte să apuce să se supere. Ele nu contează. Intră în bucătărie să-și sune mama. ― Mamă? Bună, eu sunt. ― Bună! Ce mai faci, dragă? ― Sunt bine. Tocmai m-am întors de la coafor. ― Nimic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o filmare acum câteva săptămâni și i-am pierdut. Mă simt oribil, am sunat PR-ul și mi-a spus că aproape m-a iertat. Nu-mi pot da seama ce-am făcut cu ei, spune ea și-mi rânjește răutăcios când mi-i dă. Nu trebuie să-i porți chiar în timpul zborului. Poartă-i doar la aeroport, și când nu-i porți pe ochi, poartă-i pe cap. Îmi arată cum să-mi ridic perfect părul cu ochelarii, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
număr frumos am fi ajuns! N-ai fi ajuns la nici un număr, căci de ieri, de când am înțeles că sunt un băiețel mai mare, n-am mai vărsat o lacrimă. Iar dacă ar fi să vreau să fiu și eu răutăcios, așa cum ești tu, aș putea să-ți spun că ești arțăgoasă și mincinoasă... Cum ai spus? - se răstește la el Sorina. Primul ei gând a fost să se ducă și să-l bată, „măr” să-l facă. Sau, măcar câteva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
culturale, sportive sau informative. A colaborat la ziarele locale care au apărut în Vaslui după 1990: Semnal, Adevărul, Obiectiv, Monitorul, etc. Și-a susținut examenele pentru obținerea gradelor didactice, al II-lea și I, în ciuda unor piedici și atitudini vădit răutăcioase din partea unor așa-ziși prieteni. Din 1996 a fost consilier editorial la Editura „Cutia Pandorei”, Vaslui și în această calitate a îngrijit volumul „Poezii” de Mihai Eminescu. Un tragic sfârșit: fiind în „mare trecere” către emisiunea de la ora 1700, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mi-o imaginam eram de fapt eu Însămi care, copil fiind, Îmi dorisem exact așa o mamă. Recunosc că de câte ori auzeam de câte una dintre odraslele prietenilor mei că devenise un inadaptat ingrat, vestea Îmi dădea un fel de bucurie răutăcioasă, făcându-mă să mă simt ușurată că nu fusesem nevoită să trec prin Întregul spectru al frustrării și disperării de părinte. Ce poate fi mai groaznic din punct de vedere social decât ca propria ta fiică să declare că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și mie, că erau un cuplu destul de nepotrivit. Ea era musculoasă și Îndesată, cu fața rotundă și tenul roșcovan și o atitudine În același timp inteligentă și prietenoasă. El era lung, avea fața unghiulară, ceea ce-i dădea un aspect ușor răutăcios, iar ca atitudine era mai degrabă combativ și arogant. Ea prezenta Încredere, iar el adoptase rolul complexatului agresiv. — Eu am o problemă de etică, spuse Roxanne. Dacă te duci În Birmania, nu ai cum să eviți să nu contribui financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și cei doi copii li se supuneau pur și simplu, de parcă ar fi fost drogați cu ceva. Artizanul de marionete și cei doi călugări au spus că Îi vrăjise un Nat, mulți birmanezi cred că Nații sunt spiritele neliniștite și răutăcioase ale unor oameni care au avut morți violente acum câteva sute de ani. — Da, e o credință comună aici, spuse reporterul. —Ei bine, eu cred că erau drogați, continuă Harry, ceea ce este o explicație mult mai rațională. Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cine este. Avuseseră Îndoieli, dar acum se spulberaseră. Chiar fără să conștientizeze, el producea miracole. Îi făcuse vizibili În toată lumea. Natul televizorului fusese abandonat. Gemenii au uitat să Îl stingă pentru a putea dormi și pentru a fi mai puțin răutăcios. Și astfel a continuat să arunce umbre și lumini asupra lumii dinaintea lui. Se găsea În forma lui cea mai luminoasă, profețind, schimbând destine, creând catastrofe, apoi retractându-le la următoarea actualizare. Prietenii mei s-au trezit În zori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a externat după numai câteva zile, din cauza efectelor gazului n-a mai putut merge la serviciu cu regularitate. La început n-au fost probleme, dar după o vreme de la accident superiorii și colegii au început să fie tot mai răutăcioși și mai suspicioși. Bărbatul n-a mai suportat un colectiv atât de insensibil și a renunțat la slujbă. Pentru că nu am articolul la îndemână, nu mai știu exact cum suna scrisoarea. Din câte îmi amintesc, nu era un text prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Murakami nu a simțit așa și pe dincolo?“ În versiunea nonfiction va apărea: „Domnul Haruki Murakami a gândit așa.“ Sunt scriitori care știu să facă diferența dintre aceste două exprimări. Putem să spunem că sunt stoici sau, dacă suntem mai răutăcioși, că s-au îndepărtat de adevăr. Forțează faptele și o iau pe arătură. În acest sens sunt foarte interesant de cum va fi apreciat Underground de iubitorii de nonfiction. Murakami: „Tot ceea ce nu e fiction e nonfiction“, așa ar suna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?" Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre, și asupriți pe simbriașii voștri. 4. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul, nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
orice caz, la fel de important ca veștile pe care le aduc. La fel de bun sau la fel de rău ca ele. înainte vreme, oamenii ca mine erau răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spui?! Că ajungi bătrân și tot nu poți să aduni bani din muncă cinstită pentru o inițiativă personală? Și care-i problema? Ia exemplu de la cei care reușesc! Avem mai mulți bogați ca înainte, deci se poate! Mai sunt unii răutăcioși care nu văd avantajele democrației, afirmând că azi doar cei care fură se îmbogățesc. Dar ce, înainte nu se fura? Se fura domnule! Ciupea fiecare câte ceva. Păi, era normal să se fure așa fără socoteală? Azi avem legi clare în fața
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca din față, profesorul S. deschidea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]