1,269 matches
-
crescândă, Timuș o agresează verbal pe Maria, soția tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata-l urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
că pocăința reprezintă doar etapa tristă dintr-o transformare subiectivă care aspiră la seninătate. Ca să înțelegi asta trebuie să ieși din cadrele legalismului. Nu ar fi decât o biruință a răului să credem că miracolul binelui cotidian nu răscumpără anii răvășiți de acute infidelități. Trecutul nu este definitiv și nici prezentul mai mult ca perfect. Îndârjirea vindicativă nu înnoiește, ci surpă temeliile adevărului. Din pragul înfrângerilor recunoscute trebuie declinat verbul cu cel mai mult viitor: a spera. Presiunea externătc " Presiunea externă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
josnice ispite, lupta se dă mai întâi în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to triumph is for good men to do nothing... De ce abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de optsprezece ani”. Rubricile, bine orientate sub raportul deschiderilor instructiv-culturale și că puncte de interes, sunt asociate cu o grafică sugestiva: „U.Ideea”, despărțita de „U.Arta” prin paginarea originală a unui editorial, „U.Viața”, „U.Materia”, „U.Însemnări”, „Actualități”, „Răvășind revistele”, „Sport”, „Note” etc. Sumarul general al fiecărui număr este dat în două părți, pe prima coperta și pe a patra. Cea mai firava rubrică este „U.Arta”. Aici publică poezii Ioanichie Olteanu (Balada înecaților, Imn sublunar, Nocturnă), Ștefan Aug.
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și În „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
discul de aur. Miercuri. Ce greu trec zilele... Mă simt mai bine și totul pare mai roz acum decât aseară. Continuarea zilei de luni: Aveam îndoieli când am auzit cuvintele directorului. Totul a luat o întorsătură neașteptată. Planurile mele erau răvășite și distruse. Câteva cuvinte au dat peste cap uneltiri ce au fost făcute pe o durată de mai bine de trei luni. Gândindu-mă acum la ceea ce s-a întâmplat, mă întreb dacă nu cumva am acționat prea devreme. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ridicând o mâna, fie zicând pe un ton promițător: "Acuși. Guvernul va fi la picioarele noastre în cel puțin o săptămână". Știam că era tragere de timp și că așa ceva nu avea să se întâmple acum, când planurile mele erau răvășite. Era un dezastru, dar cum să le spui acest lucru mulțimilor care te-au sprijinit și care vedeau în tine un succes, un lider... un Mesia al cauzei lor? Cum să le strivești speranțele când în ochii lor promisiunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a brutei. Vru să continue, dar îl întrerupsei: Mulțumesc. Cred că e de ajuns. Lovitura în rinichi era suficientă, dar nu reacționasem într-atât de repede încât să-l împiedic din a-i sparge nasul lui Perir. Părul îi era răvășit și nearanjat. Nasul, semnificativ mai turtit acum, era roșu și din el curgeau două linii de sânge de roșu rubiniu. Fruntea purta și ea urmele coliziunii cu masa. Stătea încovoiat, din cauza durerii de la rinichi, iar hainele începeau să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie pe undeva prin apropiere! Se uitară prin biroul șefului de post din gara mică, dar nu găsiră mare lucru. A urmat clădirea administrativă, dar nici acolo n-au găsit mare lucru. Totul fusese părăsit în grabă și orice era răvășit. Ba chiar erau urme și ale unui incendiu care făcuse scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zâmbet șiret îi înflorește pe față. — Are gusturi alese, fecioru-tău, n-am ce zice. Nu mi-ar dis plăcea nici mie dacă aș avea cu vreo patruzeci-cincizeci de ani mai puțin. Ianuarius se aștepta la orice, numai la asta nu. Răvășit la față și la minte, articulează cu greutate: — Am încercat să-l fac să înțeleagă, stăpâne, că e o nebunie, dar degeaba... Cum de a întâlnit-o, că doar n-or fi fost invitați la banchete împreună? se interesează Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anticameră. El însă rămâne pe loc, alături de Iulia Caelis. Speră din tot sufletul să fie lăsat mai la coadă. Să apuce măcar să-și vină cât de cât în fire. Din colțul unde se află, îl zărește pe secretarul imperial ieșind - răvășit la chip - cu câte o cutie sub fiecare braț. La vederea mulțimii, încearcă să-și compună o mină impasibilă, însă nu reușește decât pe jumătate. În spatele lui apare și Parthenicus. Șușotesc amândoi precipitat, apoi Ianuarius își croiește drum grăbit, fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat poruncile sale. Când m-au văzut, supușii mi-au făcut loc în tăcere. Nici ei nu erau răvășiți, de parcă ar fi prevăzut cu mult timp înainte că stăpânul lor avea să-și pună capăt vieții. Mi se părea că îndeplineau cu toții un ordin dinainte stabilit. Din toată mănăstirea nimeni în afară de noi nu dădea semne să se fi trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea largă? Valea era lumea întreagă, erau ei înșiși. Samuraiul voia să-i vorbească lui Yozō despre toate acestea, dar nu se pricepea să le pună în cuvinte. „Japonia. Japonie răvășită de vântul prigoanei și nutrind față de Dumnezeu numai dușmănie. Totuși, cum de îmi farmeci inima? Cum de caut să mă întorc la tine?” În a douăsprezecea zi a lunii iunie m-am urcat într-o joncă de chinezi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inițiere creștină. După ce am trecut prin ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc secta. Aproape că mi-au dat lacrimile din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum au fost răvășiți. Organizația se îndrepta rapid spre prăpastie. Mie mi s-a părut un fel de aventură. Oricum, trebuie să fim mai îngăduitori cu un sistem care deschide o lume total necunoscută. De aceea am încercat să intru în sistem. Nu acceptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scurtă ce-i atârna la șold. Cu arma în mână, dădu să se aplece asupra băiatului, dar Frediana, cu un strigăt, sări în picioare și se azvârli asupra lui, obligându-l sa facă un pas înapoi. Chipul său frumos era răvășit. — Nu! imploră ea, desfăcând brațele ca să-și protejeze fratele. Nu-l omorî! Balamber nu mai era dispus s-o asculte, hotărât fiind să-și ducă până la capăt misiunea. Prinzând-o brutal de umăr cu o mână, o dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veșmintele femeiești se însoțesc de minune cu frumusețea ta, mult mai bine decât hainele aspre și armura de luptător. Complimentul său, se pare, își atinsese ținta. Cu un gest tipic feminin, ea își îndepărtă părul pe care vântul i-l răvășise pe frunte și îl fixă cu o privire pătrunzătoare, neștiind dacă să fie încântată de cuvintele lui sau să se simtă jignită de scepticismul pe care îl putea citi în ele. Apoi, însă, privirea i se înăspri și îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o rețină pentru o clipă. — Ce se întâmplă? o întrebă precipitat. Cu chipul răvășit de o euforie nestăpânită, femeia, o tânără galo-romană, îi răspunse, smulgându-se din strânsoare: — Burgunzii! Sunt în tabără! Ne-au eliberat! Sebastianus se gândi de îndată la Chilperic: așadar, nu numai că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în picioare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta, astfel că așternutul arăta ca o pajiște răvășită de furtună. Ici-colo, mai sărea și câte un purice, iar Între cute stăteau pitulate și alte gângănii, așteptând să se hrănească, la sosirea nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inima lui nu poate rezista la infinit, tensiuni, vibrațiilor electrice tot mai virulente slabind puterea de apărare a organismului său. Dacă mai dorea să fie În viață, trebuia neapărat să Întreprindă ceva În favoarea sănătății. Dar ce anume...? Îngrijorat, cu mintea răvășită de cele mai contraversate ipoteze, se prezentă la procuratura unde redactase reclamația scrisă, cu o vaga iluzie de răspunsul ce-l va primi. Avu totuși din nou răbdare să-i descrie procurorului ultima fază petrecută cu două zile În urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru unele Întrebări suplimentare, fără să mai fie legat În cătușe. Urcând dela subsol cele câteva trepte de beton, Maiorul Mircea Dobrescu Îi șopti. “Înainte de a intra În biroul meu, privește În dreapta dumitale...!” Slăbit fizic, leșinat de foame, cu mintea răvășită de cele mai Întunecate perspective de viitor, Tony Pavone nu realiză adevăratul sens al cuvintelor spuse de Maior Însă, când acesta Îi atrase din nou atenția se trezi la realitate. “Întoarce capul...!” - mai zise Maiorul. Se răsuci mașinal, Încremenind. Iluzie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate vorbi cu el. Și probabil că Walter, când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
catastroficei rupturi dintre noi. În prima sâmbătă din decembrie, am luat-o pe Portia de la o ședință de radioterapie de la veterinar. Era întotdeauna cumva irirtată după aceste tratamente, dar de data asta părea cu totul epuizată. Am fost așa de răvășită de starea ei, încât m-am dus direct la familia Hart. Nu mă mai dusesem niciodată la Sheba neanunțată, dar am cântărit că circumstanțele erau suficient de grave ca să justificice lipsa de etichetă. Casa era în întuneric când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gurii. I-a zâmbit cu tandrețe, iar Danny a văzut clar că femeia fusese cândva mai mult decât frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii, care aveau aceeași nuanță de verde-cenușiu ca ai lui Andy, au făcut cute în colțuri. Femeia s-a întors către Danny. Nu i-a spus nimic, dar puștiul a făcut un pas în spate. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]