1,025 matches
-
Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală, purta doar pantofi și ciorapi, și zăcea Întinsă pe patul răvășit, cu un braț Întins Într-un gest de epuizare totală, cu celălalt Îndoit sub părul strălucitor, iar fața ei, de o delicatețe fragilă, transparentă, aproape fără viață, era Întoarsă Într-o parte și se odihnea pe braț. Ținea ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atît de preocupată de o fată care-i dăruise atît de puțin. Sentimentele dureroase se transformară treptat în rigiditate musculară, iar mișcările calculate, o modalitate de a economisi respirația. Nu renunțase s-o dorească acolo, în camera întunecată, prăfuită și răvășită, așa că aprinse lumina și se uită în jur, zîmbind. Fața lui ar rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Eva? O clipă doar. O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva decît la faimă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare a unuia care intră într-o cameră unde știe locul fiecărui lucrușor și, iată, găsește totul răvășit, dărâmat, acoperit de molozuri. „Stai să vezi“, am spus, „mai știu un caz cu un băiat simpatic, unul, Robescu. Ăsta spunea mereu «after you», îi plăcea lui așa. Dacă erai cu el și voiai să intri într-o cameră, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unde e, dar, când o întrebă: „Unde sunteți, domnișoară?“, Iulia răspunse: „Într-o trăsură, pe un drum lung.“ Înțelesese imediat. Comme elle est sage! Avea ceva atât de cuminte pe figură încât Alexandru își dori brusc să-i vadă chipul răvășit. La plecare, îi conduse pe toți trei și, în jocul luminilor de la intrare, văzu că el și Iulia erau două umbre așternute pe pământ. Două contururi cenușii care se tot atingeau. Fu sigur că umbra ei a simțit atingerea umerilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe Clark, fără a-l lăsa să se îndoiască câtuși de puțin, că motivele care te-au îndemnat sunt strict personale. Ești gata să mergi până acolo? Nici nu era nevoie să-i pună o asemenea întrebare. Fața trasă și răvășită care-l privea din teleecran exprima neîndoielnic intensitatea fixației ei. Această fată era încordată la maximum din punct de vedere emoțional. Simți remușcări, chiar puțină milă, dar își dădu seama că nu e în nici un fel responsabil pentru sentimentele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
constatare’’ și îi aștepta pe ofițeri să le spună că pasagerul de la camera 23 era pe cât se poate de mort.Ca urmare, sunt anunțați procurorul și medicul legist și se trece la primele cercetări. Aparent totul era în ordine, nimic răvășit, iar decedatul părea a-și continua somnul, fără să fie deranjat de prezența intrușilor. Nimic nu trăda o eventuală altercație sau încăierare cu vreun vizitator sau partenerul ocazional de cameră, care părășise hotelul înainte de alarmarea personalului de serviciu. Se trece
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ispășit pedeapsa cu ani grei de închisoare. *** Un alt caz de cleptomanie mi-a fost dat să întâlnesc prin luna iulie Așanului 1957 când aflându-mă pe peronul gării din Galați, îmi apare în față o femeie șimplă cu părul răvășit plângând cu hohote și foarte agitată. Am întrebat-o ce și s-a întâmplat. Printre sughițuri îmi povestea că și se furase toți banii din camera mamei și copilului, bani ascunși în fața de pernă unde dormea copilul. Ea văzând că
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dacă n-au aflat nimic, au decis să meargă acasă la Mă țar și să vadă ce cunoaște soția despre legăturile soțului, despre dușmani, despre amenințări cu moartea. Ajuns acasă la domiciliu și ciocănind la ușă până a ieșit soția răvășită și speriată când a dat cu ochii de milițieni. A răspuns scurt căț so țul ei e mort, atunci subofițerul a zis: ați auzit tovarășe comandant, nu m-a și crezut. Comandantul mirat a întrebat, cum vine asta, femeie și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
i se umbla prin lucruri în absența lui. Se aflase probabil că ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. ― M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. ― Și? ― M-au întrebat dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CARE ERA ÎN STARE ȘI A DAT DIN CAP. ― Nu, părinte, spune el. Am altă părere despre iubire. Și voi refuza până la moarte să iubesc această creațiune în care copiii sunt torturați. Pe fața lui Paneloux a trecut o umbră răvășită. A! Doctore, face el cu tristețe, acum am înțeles ce înseamnă harul. Dar Rieux se lăsase din nou pe bancă. Din adâncul oboselii care îl cuprinsese iarăși, a răspuns cu mai multă blândețe: \ Eu nu-l am, știu. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cei 95 de ani ai săi, intervievatul trage o serie de concluzii privind societatea românească de după 1989 - remarcând pe deplin justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind în evidență calitatea inferioară a politicienilor. Unii politicieni din trecut își sacrificau averile în folosul țării, în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui biblioteci, răscolind niște vrafuri vechi de lucrări, dări de seamă, teze semestriale. În timp ce aranja din nou teancurile răvășite, o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul din multele care intraseră plutind prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o dorință copleșitoare. Era acolo, În brațele lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
grădină și se Întinse la soare, așteptându-și prietena. O oră mai târziu, Desert Rose descărca un șir interminabil de valize pe aleea lui Matthew. Se Îndreptă spre intrare cu un sac de piele atârnat pe umăr, obosită, tristă și răvășită, iar când o văzu pe Kitty stând În ușa casei luxoase, cu un zâmbet fericit pe buze, o Întrebă sarcastic: — Deci, când te muți aici? Nu știu decât când plec de-aici, adică În seara asta la șapte. Intrară, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
i se umbla prin lucruri în absența lui. Se aflase probabil că ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. — M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]