884 matches
-
vor înscrie pe răbojul istoriei o perioadă de răgaz, o epocă a iertării. Chiar dacă nu provoacă apariția vreunei fantome, sângele vărsat cheamă inevitabil la răzbunare. La Shakespeare, trupul însângerat al câte unui rege își denunță întotdeauna asasinii și își convoacă răzbunătorii. În Richard al III-lea, rămășițele pământești ale lui Henric al VI-lea, un cadavru care nu mai reprezintă decât imaginea înghețată („key cold figure”) a unui uns al lui Dumnezeu, sunt totuși rămășițele unui trup din care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lui Richard, demascându-l astfel pe ucigaș. Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru a prevesti cursul viitor al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă protectoare și răzbunătoare, oracole ale morții. Este doar o măreață umbră absentă/prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă protectoare și răzbunătoare, oracole ale morții. Este doar o măreață umbră absentă/prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare a blestemelor și purtătoare demnă de crezare a discursului profetic. Ea este aceea care, înaintea ultimului act, cel al defilării fantomelor tuturor celor asasinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ivită în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile teribilelor nopți ale istoriei antice, o istorie apăsată de întunecatele prevestiri ale reîntoarcerii regilor morți veniți să ceară dreptate, o istorie în care, în absența fantomelor răzbunătoare, răzbunătorii devin ei înșiși purtători de fantome. Chiar și atunci când istoria are de-a face cu veritabile fantome, ca în Macbeth, autenticitatea acestora include întotdeauna un dram de incertitudine. La sfârșitul scenei aparițiilor din actul al patrulea, în care prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile teribilelor nopți ale istoriei antice, o istorie apăsată de întunecatele prevestiri ale reîntoarcerii regilor morți veniți să ceară dreptate, o istorie în care, în absența fantomelor răzbunătoare, răzbunătorii devin ei înșiși purtători de fantome. Chiar și atunci când istoria are de-a face cu veritabile fantome, ca în Macbeth, autenticitatea acestora include întotdeauna un dram de incertitudine. La sfârșitul scenei aparițiilor din actul al patrulea, în care prezența spectrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita, împietrită, înțepenește în fața acestei apariții tot atât de tulburătoare ca un spectru. În ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi amintește de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbunătoare ce acuză. Forța ei este atât de copleșitoare, încât Paulina, temându-se ca imaginația privitorilor să nu se înfierbânte din cale-afară, vrea să o ascundă din nou sub draperie, „ca nu cumva în închipuirea voastră (fancy) să credeți că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-o nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în Femeia mării, Străinul reapărut brusc în viața Ellidei, cel despre care se credea că se înecase și care, așa cum spune Lyngstrand, „pesemne că s-a întors ca să-și pedepsească logodnica necredincioasă”, este și el un echivalent dramatic al fantomei răzbunătoare. Căci acest Străin pe care Ellida îl trădase căsătorindu-se cu doctorul Wangel, acest Străin care nu încetase să o obsedeze și pe care îl recunoaște, atunci când îl revede, după ochii lui „ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Povestea copilului înlocuit, piesa pe care trupa o joacă de doi ani de zile. Răposatul Poet a devenit, așa cum îi spune Cromo Contesei, „pentru tine și pentru noi toți, șancrul care ne-a mâncat carnea până la os”; aidoma unei fantome răzbunătoare, el a pus stăpânire pe trupurile lor, s-a strecurat înăuntrul lor și i-a lăsat mai mult morți decât vii. Ilse însăși îi mărturisește lui Cotrone: „Mi se pare că visez sau că trăiesc o a doua viață, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de-ajuns că Elohim ăsta al lor e un tîlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrîn, mai trebuie să-l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gîndul numai la el. Și să-l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intra în țara Canaanului, 11. să vă alegeți niște cetăți care să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată scăpa ucigașul care va omorî pe cineva fără voie. 12. Aceste cetăți să vă slujească drept cetăți de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui, pentru ca ucigașul să nu fie omorît înainte de a se înfățișa în fața adunării ca să fie judecat. 13. Din cetățile pe care le veți da, șase să vă fie cetăți de scăpare. 14. Să dați trei cetăți dincoace de Iordan, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
este un ucigaș: ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 18. Dacă-l lovește cu vreo unealtă de lemn pe care o ține în mînă, de care poate muri, și moare, este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 19. Răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaș; cînd îl va întîlni, să-l omoare. 20. Dacă un om împinge pe aproapele sau din ură, sau dacă-l pîndește și aruncă ceva asupra lui și moare, 21. sau dacă-l lovește cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
pe aproapele sau din ură, sau dacă-l pîndește și aruncă ceva asupra lui și moare, 21. sau dacă-l lovește cu mîna din vrăjmășie, și moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaș: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaș, cînd îl va întîlni. 22. Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste și nu din vrăjmășie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pîndit, 23. sau dacă aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea și moare, fără să-l urască și fără să caute să-i facă rău: 24. Iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit și răzbunătorul sîngelui. 25. Adunarea va izbăvi pe ucigaș din mîna răzbunătorului sîngelui, și-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt. 26. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
moartea și moare, fără să-l urască și fără să caute să-i facă rău: 24. Iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit și răzbunătorul sîngelui. 25. Adunarea va izbăvi pe ucigaș din mîna răzbunătorului sîngelui, și-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt. 26. Dacă ucigașul iese din hotarul cetății de scăpare unde fugise, 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt. 26. Dacă ucigașul iese din hotarul cetății de scăpare unde fugise, 27. și dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlnește afară din hotarul cetății de scăpare și ucide pe ucigaș, nu va fi vinovat de omor. 28. Căci ucigașul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare pînă la moartea marelui preot; și după moartea marelui preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
din pântecele ei cald în această lume de jigodii? Sunt născut prin cezariană, de aceea port numele pe care-l port. De fiecare dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca un egregor: asta mi se întâmplă de câte ori mai descopăr vreo mărturie autentică despre calvarul îndurat de Eminescu... Apoi reîncep să citesc opera magnifică... Un autor de mărimea lui Eminescu se parcurge exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după Revoluție s-au urcat pe cai mari, profitori, fără să li se reproșeze nimic). Ele mi-au făcut și-mi fac și azi mult rău (Alex Ștefănescu rămâne antimodelul exemplar, fiind răzbunător pe unul ca mine, care îi detestă public trecutul și lipsa de caracter; natural, felul meu de a fi în viața publică l-a scos din minți și până în 1989, mai nou îmi atacă și statutul de scriitor, din postura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șef la România liberă și Magazin, adică făcea parte din activul de presă al PCR-Securitate, scria inclusiv editoriale proceaușiste infecte; la Focșani aveam asemenea lui alți doi dușmani, activiști PCRSecuritate, Florin Muscalu și Traian Olteanu, la fel de lipsiți de caracter și răzbunători, minori, care m-au marginalizat cât au putut, ar fi dat și pe dracul să mă îngroape de viu fiindcă le arătam cu degetul adevărata față). Ai avut domiciliu controlat, biografia ți-a fost controlată de securitate...! Cum privești acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
salvat. Ar trebui să am un sentiment ij de siguranță, știind că printre noi trăiesc astfel de oameni cu vâna tare. Și totuși... Nu zic că acel elev n-o fi fost vinovat, dar l-a bătut prea tare și răzbunător, jignit, el, om mare, de faptul că un copil a pretins că știe el să rezolve mai bine decât învățătoarea cutare problemă. Învățătoarea s-a dus la director, el era director, și l-a reclamat pe băiat, nepregătită și fără
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]