1,021 matches
-
peste tot de către soldați. Colonelul vine în fugă; adună trupa, companie după companie; întreabă care sunt reclamanții: "Noi toți" se răspunde într-un glas. Șeful descumpănit se retrage. Cazul devenea grav. Prințul, avertizat, se urcă pe cal. "De ce să vă răzvrătiți, băieții mei, le spune el; ce anume cereți? Nimic pentru noi, totul pentru Alteța Ta. Ce vreți să spuneți cu asta? Alteța Ta a semnat un decret; ne eliberezi; suntem reținuți; să fie respectată semnătura ta! E bine, spune prințul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
SĂ ÎL SALUTE PE DICTATOR, CARE ÎI RĂSPUNSE CURTENITOR CU O ÎNCLINARE GRAVĂ A CAPULUI. ÎNDREPTÂNDU-SE, ÎȘI AMINTI BRUSC DE CUVINTELE LUI TRASK CĂ SE VA RIDICA ÎMPOTRIVA MARELUI JUDECĂTOR, CĂ NU VA AVEA ALTĂ SOLUȚIE DECÂT SĂ SE RĂZVRĂTEASCĂ. ERA DE NEIMAGINAT. LIPSIT DE SENS. SĂ TE OPUI ACESTUI CONDUCĂTOR ADMIRABIL, ACESTUI CREATOR AL STATULUI LIBEREI INIȚIATIVE COLECTIVISTE? POATE NU ERA STATUL IDEAL, DAR COMPROMISUL AVEA O ASEMENEA PERFECȚIUNE ÎNCÂT TREBUIA SĂ FII NEBUN CA SĂ ÎNTREPRINZI O ACȚIUNE CÂT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
JOC FANTASTIC AL ÎNTÂMPLĂRII, EL TREBUIA SĂ PLĂTEASCĂ ÎN LOCUL LUI. ÎȘI IMAGINĂ CĂ PUTEA SĂ ÎL UCIDĂ PE MARELE JUDECĂTOR PENTRU A-ȘI SALVA PROPRIA VIAȚĂ. DAR NU AVEA NICI O JUSTIFICARE. NU, NU VOIA SĂ UCIDĂ. NU VOIA SĂ SE RĂZVRĂTEASCĂ... SECURITATEA LUI PERSONALĂ NU ERA UN MOTIV PENTRU A COMITE O CRIMĂ. TRĂISE PREA MULT TIMP ÎN ARMATĂ; PREA MULȚI OAMENI MURISERĂ DATORITĂ ORDINELOR LUI, FĂCÂNDU-ȘI DATORIA PENTRU CA EL SĂ-ȘI UITE ACUM JURĂMÂNTUL ȘI ONOAREA. Trebuia să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nevoie. Bătrânul jandarm șovăi: - Cum vrei. Măcar ești înarmat? - Am o pușcă de vânătoare. - Unde? - În cufăr. - Ar trebui s-o ții lângă pat. - De ce? Nu văd de ce m-aș teme. - Tu nu ești în toate mințile, fiule. Dacă se răzvrătesc, nimeni nu mai e la adăpost, aceeași primejdie ne pândește pe toți. - Mă voi apăra. Am vreme să-i văd când vin. Balducci începu să râdă, apoi, pe neașteptate, mustața îi acoperi dinții încă albi. - Ai vreme să-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu căpătați decât importanța pe care v-o acord eu. Aveți totuși, să nu vă jignesc, datele unui caz mai puțin comun. Ați învins familia, apoi mizeria, propriile șovăieli, pictura. Ați părăsit după puțină vreme catedra, ați nimerit între subversivi. — Răzvrătită perpetuă ? Oricine își înfruntă părinții este, potențial, un subversiv ! Viața mea nu e o sfidare ? Aveam și eu părinți cumsecade. Sunt și eu o negare. A lor, a mea. Cu fiecare nouă vârstă răsturnăm, de fapt, pentru noi și pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David și fiilor lui printr-un legămînt care nu se poate călca? 6. Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat și s-a răzvrătit împotriva stăpînului său. 7. Niște oameni de nimic, oameni răi, s-au strîns la el și s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr și fricos, și nu putea să li se împotrivească. 8. Și acum, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Ai spus tu și pentru mine. Iahuben îl privi lung. Lumina faclei nu-i lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei? Dispreț sau batjocură? Sclavul nu știa că acest soldat este înarmat și îl poate ucide dacă se răzvrătește? - Tu nu te-ai gândit că e primejdios pentru tine să nu rostești urarea? Dacă te ucid? zise Iahuben. Glasul îi tremura ușor. Fără a-și întoarce capul spre el, sclavul zise liniștit: - Ce aș pierde? Nu eu aș avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai să capete o cunoaștere profundă a realismului politic, ci să și înțeleagă cum se poziționează el însuși în raport cu tradiția realistă. Ca să pun cărțile pe față încă de la început, eu nu sunt un realist. Din punct de vedere normativ, mă răzvrătesc împotriva lumii descrise în teoria realistă și resping realismul ca teorie prescriptivă a politicii externe. Din punct de vedere analitic, totuși, nu sunt nici antirealist, în aceeași măsură în care nu sunt realist. Voi argumenta că realismul este o abordare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pătrașcu, fiul lui Mihai. Oștile moldovene au trecut de partea gloriosului domn. Cele trei țări române se aflau sub conducerea aceluiași conducător. Victoria lui Mihai a stârnit nemulțumirea dușmanilor interni și externi. În lipsa lui Mihai din Transilvania, nobilimea s-a răzvrătit și a trecut de partea generalului imperial Gheorghe Basta. În fața acestei situații, Mihai Înfruntă oastea nobilimii și a lui Basta la Mirăslău, lângă Aiud (18 sept.1600). Înfrânt se retrage spre Făgăraș. În Moldova, polonezii Îl readuseră pe Ieremia Movilă
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
-se să-l ucidă pe Hector, se apropie de propriul lui sfârșit. Ahile înțelesese că va muri de o moarte pe măsura lui, iar, în clipa de spaimă când crede că va pieri înecat și umilit de apele Scamandrului, se răzvrătește mânios împotriva Tetidei, spunând: „Toți zeii cerului sunt mai puțin vinovați decât mama mea, care m-a amăgit cu vorbe mincinoase, lăsându-mă să cred că voi muri în fața meterezelor Troiei, săgetat de Apolon.“ Ca un copil răsfățat plângându-se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de altă esență, cu alte chemări, un duh prea „delicat“ (cum îi va spune mai târziu Prospero) pentru a îndeplini poruncile malefice ale vrăjitoarei. Porunci prea grosolane, earthy, telurice, pentru cineva care este, ca Ariel, airy, aerian. Iar spiritul se răzvrătește și refuză, și este aspru pedepsit: „De spirite mai mari ajutorată, / Ea te-a vârât, cuprinsă de mânie, / În trunchiul despicat al unui pin, / În care, doisprezece ani în șir, / Te-a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l mustre: „Iar mă silești / Să-ți amintesc, ca-n fiecare lună, / Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-se să-l ucidă pe Hector, se apropie de propriul lui sfârșit. Ahile înțelesese că va muri de o moarte pe măsura lui, iar, în clipa de spaimă când crede că va pieri înecat și umilit de apele Scamandrului, se răzvrătește mânios împotriva Tetidei, spunând: „Toți zeii cerului sunt mai puțin vinovați decât mama mea, care m-a amăgit cu vorbe mincinoase, lăsându-mă să cred că voi muri în fața meterezelor Troiei, săgetat de Apolon.“ Ca un copil răsfățat plângându-se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de altă esență, cu alte chemări, un duh prea „delicat“ (cum îi va spune mai târziu Prospero) pentru a îndeplini poruncile malefice ale vrăjitoarei. Porunci prea grosolane, earthy, telurice, pentru cineva care este, ca Ariel, airy, aerian. Iar spiritul se răzvrătește și refuză, și este aspru pedepsit: „De spirite mai mari ajutorată, / Ea te-a vârât, cuprinsă de mânie, / În trunchiul despicat al unui pin, / În care, doisprezece ani în șir, / Te-a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l mustre: „Iar mă silești / Să-ți amintesc, ca-n fiecare lună, / Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el chiar uită, deci nu minte. Uită ca un copil. Nu că (așa cum fusese cazul cu Sycorax) i-ar repugna să facă ce-i cere Prospero, sau că i-ar fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne! strigă el aproape răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum vre omu‟! Mai firavi decât iarba
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu un gest, Eu voi sta nemișcat, nedorind să contest. Nu voi cere să-mi dați, picurând, un pahar, Tot eșecul ce-am fost va trăi, refractar, Voi privi lumânări ce vor arde apus Și voi ști că am fost răzvrătit și supus. Nu voi râde atunci. Am să tac, obsedant, Iar în voi se va zbate un dor, trepidant, Doar așa mă veți ști, doar așa mă veți vrea, Preluând, prin priveghi, toată liniștea mea. Și veți sta, alipiți, unei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
credință, Ha! Așa e rusul, dragii mei, mereu e împins spre acte creștinești, căci rele face prin însăși natura lui, am două alternative acum, să devin un om obișnuit, un bun cetățean și creștin, împăcat cu dumnezeu sau să mă răzvrătesc împotriva acestui fapt ratând totul, amăgindu-mă că am geniu după două pahare de vodcă și două fumuri în piept de iarbă tare, am ales acest copil care nu e al meu tocmai pentru că Dumnezeu crede contrariul, crede că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vecinătatea lui Dumnezeu, ca să-i judecăm intențiile pe care le are cu oamenii, Eu cred apoi, se întoarce pe jumătate spre mine părintele Ioan, eu cred apoi că meșterul Luca undeva în străfundul sufletului său aștepta ca tu să te răzvrătești, l-ai luat însă prin surprindere, nu credea să se întâmple atât de repede, a fost atât de mândru de tine când ai pictat arhanghelul din conca absidei, copilul ăsta e prea bun, mi-a spus despre tine, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani de război, spuse Zaleucos. Îi venea greu să inventeze răspunsuri. Trecu peste restul poveștii și încheie: — Când a murit și Augustus, senatorii l-au ales pe Tiberius... Dar tatăl meu unde era? — Aici, se lupta cu barbarii, care se răzvrătesc mereu. Profită de ocazie ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul frate al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prea mare ca să poată fi ținut laolaltă prin forța armelor... Fiului său Gajus, acea imagine i se întipări în minte. Germanicus declară: — Nu mai vreau ca între noi și gentes externae să fie o graniță instabilă, cu popoare ce se răzvrătesc și sunt ținute în frâu de legiuni înarmate. Vreau un grup de aliați. Vreau să unesc interesele lor cu ale noastre. Tribunul Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de sigură e fidelitatea pretorienilor“, gândea sumbru Tiberius. Astfel, din familia Caesaris, curtea imperială, nu-și făcu nimeni apariția. Tiberius și mama sa trimiseră niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere. — S-au închis acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de multe și de confuze, încât un tribunal sau o comisie ar fi trebuit să le analizeze ani de zile, fără să poată ajunge la vreo concluzie. Senatorul Slavidienus, urmașul celui care își pierduse viața în vechea revoltă, se răzvrăti. — Astfel există riscul să nu aflăm dacă vinovat este cel care a turnat otrava sau neștiutorul care a băut-o. El le aminti colegilor că senatorii constituiau un tribunal suveran căruia, potrivit legilor Republicii, nimeni nu-i putea dicta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]