915 matches
-
afirmare a unei esențe înnăscute care determină substanța individului în vreme ce pentru alții, identitatea reprezintă un construct și o creație din materialul și rolurile sociale disponibile la un moment dat. Gîndirea postmodernă contemporană a respins, în general vorbind, noțiunea esențialistă și raționalistă de identitate și se bazează mai degrabă pe noțiuni constructiviste pe care le problematizează. În consecință, unul dintre obiectivele acestui capitol va fi să explice modul în care este formulată noțiunea de identitate de către teoria postmodernă și cum este aceasta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
plin de mister, multidimensional, un loc al aventurii, în vreme ce, dimpotrivă, extazul comunicațional al lui Baudrillard este plat, unidimensional și lipsit de profunzime sau mister, fiind pe deplin vizibil și "obscen" (1903c: 130-1). Lumea postmodernă a autorului francez este rece, operațională, raționalistă și funcțională, lipsită de secrete și surprize; cea a lui Gibson este fierbinte, opacă, misterioasă, plină de surprize și amenințări. În cazul lui Gibson, tehnologia este antropomorfizată prin intermediul unui automobil care vorbește și se ghidează singur, din Neuromancer 20, sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
decodificând „natura” (grecescul physis) făpturilor (animale, plante, pietre, cele patru „elemente” fundamentale). Cu trecerea timpului, Fiziologul a devenit titlul cărții înseși, în care dintre făpturi erau reținute deseori doar animale, de unde și titlul de Bestiar, dat în Evul Mediu. Cercetătorii raționaliști moderni au privit această scriere (răspândită în numeroase variante în toate limbile europene) mai mult decât critic. În 1930, Max Wellmann (subliniind totuși maniera alegorică și orientarea teologică) se arată surprins de rolul jucat în cultura omenirii de strania scriere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare al Ortodoxiei românești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
adaptare a formelor noi. Junimiștii, oricât de remarcabili intelectual, sunt definiți de o absență a simțului istoric: ei nu pot între vedea cursul pe care îl impune, fatal, istoria Principatelor. Paradoxul lovinescian însuși ține de reconsiderarea ulterioară a acestei critici „raționaliste“ aduse junimismului. Istoria României de după 1933 este dominată de resurgența fanatismului, pe care acțiunea junimistă părea săl fi eliminat. În fața etnicismului ce anulează autonomia actului artistic și privilegiază masificarea, întoarcerea către junimism este vizibilă la E. Lovinescu, intelectual aflat în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
aliaj de luciditate și energie vizionară. Critica junimistă vizează, în cele din urmă, ieșirea de sub imperiul iluziilor și intrarea pe teritoriul realităților care se cer confruntate. Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetismului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul. Cufundată până la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate deabia atunci de miș carea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cuvânt, a poporului.<ref id=”1”> Theodor Rosetti, „Despre direcțiunea progresului nostru“, reprodus în Ioan Stanomir, Laurențiu Vlad, A fi conservator..., ed. cit., p. 77.</ref> Elita pe care o generează această proliferare a simulacrelor este dominată de instinctul intelectual raționalist, dublat de o propensiune către întărirea acelei democrații bugetare evocate de P.P. Carp. Efectul secundar al acestei asimilări incomplete și imature a principiilor civilizației este ridicarea unei arhitecturi mentalitare și juridice marcate, în termeni maiorescieni, de neadevăr și inadecvare. În locul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
2007.</ref> Recursul la tradiție, recuperabil și la Rosetti, devine la Eminescu recurs la „simțul istoric“ - indiciu al apar tenenței la națiunea privită ca bloc etnic. Cultivarea formelor fără fond nu mai este doar un efect al profesiunii de credință raționaliste, ci semnul dominației unei elite străine, etnic și cultural, de elementul româ nesc. Unul dintre fragmentele manuscrise ale lui Eminescu sintetizează memorabil această ipoteză de lectură. Pentru că nimic nu există în lume ce nare o cauză începătoare și un timp
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Fibra conservatoare tinde să privilegieze această legătură cu tradiția, iar Eminescu nu se poate rupe, nici un moment, din acel lanț al generațiilor evo cat de Burke. Prudența este antidotul pe care Eminescu îl recomandă ca modalitate de a descuraja derapajul raționalist. Modestia obiectivelor decurge natural din atenția cu care o politică conservatoare va cerceta peisajul pe care este chemată să îl administreze. Așadar, nu vocația unui experiment de laborator, ci gradualismul unei schimbări care să încurajeze sedimentarea organică. Tăgăduim că pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viziune asupra problematicii, din diverse perspective: ca explicație epistemologică asupra evaluării ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare, la nivel particular, raționalist și viziunea calitativă, prin valorizarea sensurilor și a semnificațiilor, globalistă, holistică. Însă evaluatorul, pe care o aplică în practică? Este o problemă de prioritate, în realitate apelând la ambele, dar diferit după cultura sa, după context, logica sensului căutat, scop
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
164 Concluzie / 178 Capitolul 7: Postmodernismul (Richard Devetak) / 179 Putere și cunoaștere în Relațiile Internaționale / 180 Strategii textuale ale postmodernismului / 186 Problematizarea statelor suverane / 189 Dincolo de paradigma suveranității: regândirea politicului / 199 Concluzie / 205 Capitolul 8: Constructivismul (Christian Reus-Smit) / 207 Teoria raționalistă / 208 Provocarea teoriei critice / 212 Constructivismul / 213 Constructivismul și dezacordurile sale / 220 Contribuția constructivismului / 224 Constructivismul după 11 Septembrie / 226 Concluzie / 230 Capitolul 9: Feminismul (Jacqui True) / 233 Feminismul empiric / 236 Feminismul analitic / 242 Feminismul normativ / 249 Concluzie / 253 Capitolul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vorba pe larg în această carte. Ele nu pot fi considerate ca alcătuind o paradigmă unitară, diferită de realism și liberalism, deoarece nu împărtășesc asumpții comune, ci doar critica radicală față de fundamentele ontologice și față de poziția despre cunoaștere a teoriilor raționaliste. De aceea, ele vor fi tratate separat, cu caracteristicile lor care le diferențiază atât de curentul principal (mainstream), cât și unele de altele. Această insistență asupra dezvoltărilor celor mai recente din teoria Relațiilor Internaționale deosebește cartea de față de alte compendii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
School of Economics în anii '50 și '60, Wight (1991) a protestat împotriva reducerii reflecției asupra relațiilor internaționale la două tradiții de gândire. Ceea ce s-a pierdut prin divizarea domeniului între realism și idealism a fost o îndelungată tradiție (tradiția "raționalistă" sau "groțiană") care avea drept punct de plecare existența societății de state. Această perspectivă, care a ajuns să fie cunoscută ca Școala Engleză (a se vedea Capitolul 4 din volum) a fost influentă mai ales în Marea Britanie, dar și în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în timp, ordinea internațională va fi modificată până ce se va conforma principiilor dreptății cosmopolite". Teoria relațiilor internaționale a lui Kant este o încercare timpurie de a realiza o teorie critică internațională, absorbind intuițiile și criticând slăbiciunile din gândirea realistă și raționalistă prin prisma interesului față de libertatea și dreptatea universale. Deși Linklater consideră abordarea lui Marx ca fiind prea îngustă, deoarece se focalizează pe excluderea bazată pe clasă, el crede că totuși aceasta oferă baza unei teorii sociale pe care trebuie construită
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
VARGA Capitolul 8 Constructivismul Christian Reus-Smit În anii '80, două tipuri de dezbateri au structurat disciplina Relațiilor Internaționale, mai ales în cadrul curentului dominant american. Prima a fost între neorealiști și neoliberali; amândouă curentele au căutat să aplice logica teoriei economice raționaliste în relațiile internaționale, însă au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând sub semnul întrebării asumpțiile epistemologice, metodologice, ontologice și normative ale neorealismului și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberalismului, dar în același timp i-a îndepărtat pe adepții teoriei critice de critica metateoretică, împingându-i către o analiză empirică a politicii mondiale. Acest capitol explică natura și afirmarea constructivismului în teoria internațională, situându-l în relație cu teoria raționalistă și cu teoria critică. Constructivismul este caracterizat de o subliniere a importanței structurilor normative și materiale, a rolului identității în modelarea acțiunii politice și a relației de constituire reciprocă dintre agenți și structuri. Când folosesc termenii de raționalism sau teorie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și cu teoria critică. Constructivismul este caracterizat de o subliniere a importanței structurilor normative și materiale, a rolului identității în modelarea acțiunii politice și a relației de constituire reciprocă dintre agenți și structuri. Când folosesc termenii de raționalism sau teorie raționalistă, mă refer nu la școala "groțiană" sau "Engleză" din teoria internațională, discutată de Andrew Linklater în Capitolul 4 al acestui volum, ci la teoriile care sunt influențate în mod explicit de asumpțiile teoriei alegerii raționale, în principal neorealismul și neoliberalismul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a include toate teoriile post-pozitiviste din a Treia Dezbatere și de după, cuprinzând atât teoria critică definită restrâns de Școala de la Frankfurt cât și teoria internațională postmodernistă, discutate de Richard Devetak în Capitolele 6 și 7. După ce voi revedea premisele raționaliste ale neorealismului și neoliberalismului și voi trece din nou în revistă critica generală a acestor premise, lansată de teoreticienii critici în anii '80, voi examina originile constructivismului și principalele sale premise teoretice. Apoi voi face distincția între trei forme diferite
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
abordare teoretică, printr-o discuție despre contribuția constructivismului la teoria relațiilor internaționale, și printr-o scurtă trecere în revistă a direcțiilor ce s-au dezvoltat în cadrul constructivismului în ultimii cinci ani, mai ales în urma atacurilor de la 11 septembrie 2001. Teoria raționalistă După cel de-al Doilea Război Mondial, realismul a devenit teoria dominantă în relațiile internaționale. Totuși, această dominație nu a rămas necontestată de către noile perspective teoretice emergente, forțând revizuiri în teoria realistă. În anii '70, realismul clasic al lui Claude
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Neoliberalii caracterizează astfel statele nu ca poziționaliști defensivi, precum le consideră neorealiștii, ci ca maximizatori de utilitate, ca actori ce vor menține cooperarea atâta timp cât ea promite avantaje absolute în favoarea intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste; ambele sunt construite pe asumpțiile alegerii raționale din teoria microeconomică. Se profilează trei astfel de asumpții. Întâi, actorii politici fie ei indivizi sau state sunt considerați a fi atomiști, egoiști și raționali. Actorii sunt tratați ca fiind presociali, în sensul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile și interesele lor nu sunt deloc formate sau constituite prin interacțiune socială. Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate anterior interacțiunii sociale, și care intră în relațiile sociale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar identitățile și interesele lor nu sunt deloc formate sau constituite prin interacțiune socială. Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate anterior interacțiunii sociale, și care intră în relațiile sociale doar pentru scopuri strategice. Ei argumentau că actorii sunt fundamental sociali
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoriile ar trebui să își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de dominare și opresiune (Hoffman 1987; George și Campbell 1990). Sub umbrela acestei vaste critici, teoreticienii critici moderni și postmoderni au rămas uniți împotriva teoriilor raționaliste dominante. Totuși, așa cum raționaliștii erau divizați intern, așa erau și criticii. Postmoderniștii, inspirându-se de la teoreticienii sociali francezi, mai ales de la Jacques Derrida și Michel Foucault, au adoptat o poziție de "interpretativism radical". S-au opus oricăror încercări de a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]