2,944 matches
-
toate acestea, un proces împotriva lui părea puțin probabil, fapt care determină considerarea că există o opoziție între cele două procese pe care le analizăm. În primul rând discursul lui Bruno era de natură pulsională și în opoziție flagrantă cu raționalitatea teologică, pe când discursul lui Galilei era de natură rațională, ușor de acceptat pentru biserică, care era integrată în discursul științific al vremii. În al doilea rând era o diferență de atitudine și personalitate, astfel încât Galilei nu se afla în conflict
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în sine metodele specifice tuturor epocilor trecute, începând cu antichitatea (prin asimilarea filosofiei aristotelice, prin interpretarea și adaptarea celei platonice, prin atomismul democtritian, prin asimilarea presocraticilor, prin asimilare metodică a lui Arhimede, Hipocrate, Galen, Euclid), continuând cu dezvoltarea unei noi raționalități în Evul Mediu și finalizând cu o hermeneutică de natură pulsională. Secolul al XVII-lea se regăsea în fața unui sincretism metodic din care trebuia să fie realizată o selecție sau dacă nu, o cenzură prin care să fie eliminate metodele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fi văzut dintr-odată, lămurit, sau poate fi dedus cu certitudine; aceasta e calea prin care se dobândește știința"1. Această reconsiderare a raporturilor cu imediatul reprezintă unul dintre fundamentele epocii moderne. Cea de-al doilea principiu se referă la raționalitatea discursului. Acesta trebuie să fie bine ordonat din punct de vedere logic, bazat pe o metodă clară. Aceasta a fost nu doar una dintre premisele raționalismului modern, care prin Descartes a susținut în mai multe rânduri că "e nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
metodă în cercetarea adevărului din lucruri"2, dar și ale empirismului care chiar dacă a dezvoltat o relație specială cu natura, cunoașterea se putea dezvolta numai prin construcții metodice coerente. De exemplu, construcția metodică a lui Francis Bacon îndeplinește condițiile unei raționalități pure, chiar dacă este vorba despre o metodă inductivă. Ea dezvoltă pas cu pas, pornind de la imediat spre abstract în cea mai coerentă formă logică posibilă. Cel de-al treilea principiu a fost inerent în anumite cauze, dar el constă în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nouă metodică și de aceea a fost necesară o reconstrucție totală a acesteia. Aceasta s-a realizat dezvoltând noi principii și obținându-se noi caracteristici. Principalele caracteristici ale noii metodologii ar putea fi grupate astfel: în primul rând dezvoltarea unei raționalități riguroase a științei, formându-se astfel o legătură specifică modernității între raționalitate și dezvoltarea științei. În acest nou context cunoașterea era posibilă doar prin construcție rațională ce ar fi determinat coerența logică a sistemului științific dezvoltat. S-au identificat, în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acesteia. Aceasta s-a realizat dezvoltând noi principii și obținându-se noi caracteristici. Principalele caracteristici ale noii metodologii ar putea fi grupate astfel: în primul rând dezvoltarea unei raționalități riguroase a științei, formându-se astfel o legătură specifică modernității între raționalitate și dezvoltarea științei. În acest nou context cunoașterea era posibilă doar prin construcție rațională ce ar fi determinat coerența logică a sistemului științific dezvoltat. S-au identificat, în special, două tipuri de inferență care au fost considerate fundamentale pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe când în cazul metodologiei carteziene, chiar dacă a dezvoltat o cenzură a cunoștințelor celorlalți, cunoașterea nu se dezvoltă prin relație cu natura ci prin rațiune. Metodologia carteziană este în esența sa de natură deductivă și se construiește într-o lume a raționalității pure. Putem urmări în cazul lui Descartes două etape metodice. În primul rând o etapă a cenzurii dezvoltată deja, în care se încercă atingerea unei perfecțiuni a simplității și o etapă de construcție în care se caută acele adevăruri certe
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
formă incipientă. La început sunt anunțate metodele ce urmează a fi dezvoltate și drumul ce trebuie parcurs. Acestea pot fi sintetizate în următoarele principii: trebuie să existe o legătură strânsă între imaginea asupra lumii și imediat, trebuie să existe o raționalitate a discursului și dezvoltarea unei pragmatici a științei. Pe baza acestor principii modernitatea dezvoltă un imaginar științific rațional prin analiza în detaliu a i-mediatului: În ultimele trei secole de dezvoltarea a științelor moderne ale naturii - de la cca. 1600 până în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Este o dezvoltare ca un joc de puzzle 4, în care se adună noi componente la imaginea deja existentă. Această perioadă constructivă este parcursă din secolul al XVII-lea și până la începutul secolului al XX-lea. Ea este caracterizată de raționalitate și analiză cauzal mecanică. Dar odată cu începutul secolului sub impactul fizicii relativiste și a celei cuantice viziunea asupra lumii se modifică schimbându-se inclusiv metodologia: "Știința secolului al XX-lea, spre deosebire de știința secolelor anterioare, se cramponează mai puțin de explicația
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
celei de-a doua jumătăți a secolului XX este o nouă paradigmă 21 (o nouă formă de imaginar) sau doar o dezvoltare a vechii paradigme (atingerea unei stări de maxim imagistic). Trecerea de la valorile 22 specifice perioadei moderne, adevăr, obiectivitate, raționalitate, la cele complementare atribuite postmodernismului, credințele, subiectivitate, stilul comunității științifice, poate reprezenta atât o perioadă de cenzură, dar și una de complementaritate la nivelul imaginarului descris anterior. Structurile aparent de opoziție pot fi doar forme de completare a unei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
autorealizeaza în știință", în Symposion, tome I, nr. 2, Romanian Academy, Iași, 2003. Sîmbotin, Dan, "Science Unity in between Necesity and Research Policy", în European Journal of Science and Theology, Tome 8, nr. 3, septembrie, 2012. Sîmbotin, Dan, "Scolastica și raționalitatea imaginarului medieval", în Symposion, Tome III, nr. 1, Editura Academiei, 2005. Sîmbotin, Dan, De imitatione Dei, Editura Paideea, București, 2004. Stephen, M. Kosslyn, Image and Brain. The Resolution of Imagery Data, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, 1995. Stoianov, Yuri, Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
théâtre médival ne peut problabement plus être retinue, mais il paraît certain que toute parole primitive qu'expresion littéraire tire son origine du rituel du sacré". 67 Ibidem p. 41. 68 Acest capitol este o dezvoltare a articolului: "Scolastica și raționalitatea imaginarului medieval", în revista Symposion, Tome III, nr. 1, 2005, Editura Academiei, pp. 66-84 69 Jean Delumeau, La civilization de la Renaissance, Arhaud, Paris, 1984, p. 83; "Le Moyen Age n'avait jamais perdu completement contact avec l'Antiquité". 70 Basile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
e devastator: se naște individul-masă, se instaurează dificultatea comunității de a gândi la destinul său și de a iniția proiecte, operațiune pe care o cedează unui grup dominant. Astfel se Încurajează indiferența sau, cum zic psihosociologii, lenea socială; așa triumfă raționalitatea instrumentală care ucide aspirația de altceva și Înlesnește drumul supunerii la proiecte străine. Examinând puterea din perspectivă clinică, ca facilitatoare a unor maladii sociale, ca psihopatologie, Eugène Enriquez, analist social din școala psihosociolgiei clinice, Încearcă să găsească o explicație la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
conștiința colectivă și, nu În ultimul rând, prin carisma personală. Actorul autentic propune idealuri, se plasează În inima acțiunii, devine sursă de orientare În mișcările sociale, conduce rezistențele colective. Dacă e un gânditor critic sau ideolog, el pune În chestiune raționalitatea structurilor sociale a sistemelor sociale, luptă Împotriva birocrațiilor și structurilor rigide. Poziția sa are Întotdeauna o notă conflictuală, el inspiră punerea În discuție a structurilor cognitive anchilozate, stimulează orientarea către schimbarea socială. Din perspectiva psiho sociologică, el se angajează, prin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la o viziune comună, la o construcție a realității care să satisfacă pe toți cei implicați. Alții pot fi doar spectatori la acest schimb interactiv. Ceilalți - fermenții autentici ai schimbării, fondatorii, constructorii, promotorii gândirii critice liberale -, cei care propun o raționalitate productivă și Încrederea În valori, nu sunt Însă atât de vizibili, n-au puterea și vitalitatea demolatorilor și activiștilor. Realizările lor sunt adesea complexe din punct de vedere cognitiv, inaccesibile consumatorilor de joc mediatic, nespectaculoase, plictisitor de raționale; sunt puțin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ce egalează doar foamea de poziții, putere și bunuri manifestată de activiștii primului val de comuniști. Nexus-ul este un reflex al contextului social, o excrescență a sistemului de formare făurit - ideologic - de acesta, o sfidare a cunoașterii autentice și a raționalității. Corupe, deturnează, viciază și demonetizează cuvinte nobile, le Împing Într-o zonă ambiguă, le fac nefrecventabile. Dar are o logică a sa, o logică naturală: conține soluții individuale salvatoare, căi prin care actorul social Își poate prezerva demnitatea și Încrederea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
când caută acea soluție care e convenabilă și celorlalți. Aici e cheia: simțul comun sau bunul-simț face totdeauna apel la opțiunea, la soluția Împărtășită și de ceilalți. La măsura comună, care să nu lezeze pe alții. Gândirea simțului comun are raționalitatea ei, dar caută un adevăr pentru toți, e rezonabilă, sensibilă la așteptările celorlalți. Omul simțului comun este un savant-amator, el este - spune Moscovici - un pasionat de știință, un neprofesionist, un novice preocupat de speculații metafizice: „De unde venim?”, „Cine suntem?”, „Încotro
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care îl discută ca istoric al religiilor, și în care "partenerul cu mentalitate logică (Dumitrescu, Albini - n.m.) e manipulat de acela care, ilogic fiind (Fărâmă, Adrian - n.m.), nu răspunde criteriilor interpretării lui. Mitul se naște din incoerența dintre mesaj și raționalitatea hermeneutului, care nu vrea să admită posibilitatea incoerenței"524. În nuvelă, Adrian este "poetul bolnav" cu un discurs de un "idealism naiv", iar plutocratul Orlando, "sănătos", rațional, este cel care nu crede în coincidențe, ci caută "mesajul ascuns" al discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a-și lua rămas bun de la certitudini; este abandonarea oricărui fundament pentru a naviga spre necunoscut, fără nici un sens, ba mai mult liberi în sfârșit de strânsoarea sensului. Gândirea modernă cunoscuse alternativa dintre raționalism dogmatic și scepticism, amândouă variante ale raționalității „forte”; propu-nea totul sau nimic. „Gândirea slăbită”, în schimb, deși nefiind sceptică, refuză să-și pună problema adevărului ca fiind deci-sivă. Așa cum a scris Nietzsche, „lumea adevărată a devenit o poveste”. a) Lumini creștine în „noaptea” post-modernă. Istoricul olandez Johan
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
alt element pozitiv caracteristic al situației culturale actuale, care poate conduce la întâlnirea cu Dumnezeu, este necesitatea foarte răspândită a unei etici [...] Din păcate, adevărurile etice sunt căutate simplu în mod consensual, când în realitate se găsesc numai prin folosirea raționalității potrivite realului, prin cu-noașterea omului, a lumii și a lui Dumnezeu. Etica nu se susține fără fundamentul metafizic și fără aprofundarea libertății u-mane”. b) Chemarea „rațiunii slăbite” la nuditatea credinței. După „postul” lung și auster în ceea ce privește certitudinile absolute, „rațiunea slăbită
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ARW 36, același an), doi savanți cu indubitabile convingeri și afilieri naziste, au criticat „erezia” lui Nyberg, aceea de a fi caracterizat ramura iraniană a arienilor (propagandistic declarați „întemeietori și premergători” ai ordinii celui de-al Treilea Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli iraționale, isteria arctică. În ’36, Nyberg se convinsese deja de eroarea ideologiei germane. Stig Wikander a preluat, în teza sa despre comunitățile de războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
textul lui Marc Bloch, cît și răspunsul lui Maurice Halbwachs. Acest răspuns a fost exprimat mai întîi în Topografia legendară a Evangheliilor. El consta în a spune că opțiunea spre finalitate a abordării sociologice a memoriei nu excludea deloc o raționalitate a cauzelor și a legilor. Cele două familii de memorii colective, dinaintea Conciliului de la Efes și de după acesta, care se succed în povestirile pelerinilor în Țara Sfîntă se disting prin căutarea a ceea ce corespunde așteptărilor și credinței lor. Locurile vieții
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mod repetat asupra posibilității multiplicității lumilor și a ființelor raționale posibile. Conceptele prin care el caracterizează omul - în afară de „intelect” și „rațiune” - sunt cele de „eu” și „conștiință”. Ideile de bază ale lui Kant sunt: autonomia omului, ca individ, eu, conștiință, raționalitate, nevoia imperioasă de demnitate și respect, libertatea în decizii, autodeterminarea, dar și supunerea față de rigorile legii morale, ale imperativului categoric, care apare ca datorie, faptul că fiecare om conștient, rațional trebuie să fie un scop în sine și nu un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență", sau consultați de formă, din când în când... Machiavelli 279 spunea că oamenii nu renunță la comoditățile vieții decât constrânși de necesitate... Tocqueville scria, acum două
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Națiunilor Unite privind Comerțul și Dezvoltarea. 77 Ca și Banca Mondială, FMI-ul a făcut din existența unor astfel de reforme una din condițiile pentru acordarea de ajutor financiar. 78 În Etica protestantă și spiritul capitalismului, Max Weber arăta că raționalitatea organizațională și spiritul raționalist au dus la birocratizarea societății pentru a răspunde căutării continue a eficacității pe care o impune concurența. Mobilurile contemporane ale birocratizării nu sunt numai cele identificate de Weber. Izomorfismul coercitiv este procesul prin care asemănarea crescândă
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]