1,605 matches
-
o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva ani buni de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască fără suferința cauzată de dragoste. Își vedea de drumul ei pentru că nu mai era nimic de făcut în această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
m-ai căutat, dar de unde știai că ai să mă găsești aici?, întrebă ea, curioasă ca un copil. - Mi-a șoptit o păsărică ce stătea pe o frunză de ficus și care ciugulea o picătură de apă rămasă după o rafală de ploaie din timpul nopții. - Nu ți-a spus și horoscopul?, zise Nicole cu un surâs dintre cele mai dulci. - Am citit în horoscop că voi cuceri inima unei fete frumoase ca tine și exact în seara aceasta. - O, astfel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încontinuu spre ea. K. Amintiri dureroase Soarele se ascunsese după niște nori plumburii și flenduriți, iar un stol de păsărele sfâșiau aerul de colocolo negăsindu-și locul. Într-o vamă din vestul țări, o ploaie năbădăioasă veni pe neașteptate în rafale repezi, măturând pământul și pătrunzând în el cu repeziciune. Călătorii care urmau să treacă frontiera dincolo erau obligați să prezinte la controlul vamal toate bagajele și actele necesare iar cei care scoteau mărfuri din țară peste prevederile legale trebuiau să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de campanie în grădina nașului Dârdală, în fața casei noastre „de din vale”, casă ce era hărăzită fratelui nostru, Mihai și după ce au aprins focurile, au plecat la vânătoare, dar nu în pădure ci în ogrăzile și cotețele gospodarilor. Au tras rafale și în cârdul nostru de găini de au scăpat doar un cocoș cu trei găini. A doua zi au împușcat scroafa pe care o țineau ai noștri la casa cea nelocuită și aceasta fiind mare și grea au chemat încă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îl înfățișau la o repetiție cu „Passacaglia” de Bach. Iată-l insistînd asupra părților dificile: „fermata, mezzo, legato”, îl aud indicînd partidelor, pe rînd, și apoi întregii orchestre. Are vocea moale, caldă, fluentă. *Vînt învolburat, de o furie nemaipomenită și rafale intempestive de ploaie. Impresie de demolare a tuturor lucrurilor. Încerc să ațipesc, dar fiecare nouă bubuitură mă ține treaz. La un moment dat, geamul camerei mele s-a deschis cu violență, umflînd perdeaua și ridicînd coperțile cîtorva cărți de pe birou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că am „gust”. Pînă și Genoiu ar fi încercat să-l pună la punct: „De-ajuns, Vasile!” Dar Vasile ar fi clipit de cîteva ori (e ticul prin care își manifestă cel mai adesea nedumeririle) și a mai tras o „rafală”. Omul acesta respiră cu mine, de patru sau de cinci ani, aerul aceluiași birou, timp în care am căutat să fiu mereu corect față de dînsul. Avertizat că nu-și ține gura, nu i-am făcut confidențe, nici nu l am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i iau apărarea. „Doamnă, vine de la sărbătorirea unui coleg, nu din altă parte!” Calmul, mai exact răbdarea mea de a o asculta, pînă la urmă o înmoaie. Așa s-a întîmplat și de data asta. După ce a mai tras o rafală în ceilalți, insultîndu-i pe rînd, s-a dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu te poți îndoi nicicum de existența infernului”, e de părere Sp. Și tot el adaugă: „Dar las că nici N. nu-i mai breaz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am pus-o legată de limitele deontologice ale profesiei de ziarist și de ce se cuvine și ce nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au și pregătit avioanele. Răniții sunt aduși imediat. Feeș, mecanicul avionului meu, mi-a pornit motorul (...). Vântul e ca de obicei foarte puternic. Norii de praf formează pe drumuri nenumărate vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
200 metri înălțime, iar avionul inamic în față, la circa 1 km distanță, se târăște să poată trece Dunărea. Ținând motorul în plin, IAR-ul reușește să se apropie de el la circa 400 metri și descarcă asupra lui ultimile rafale de tun și de mitralieră. Liberatorul însă trece Dunărea, lăsând în urmă o dâră de fum ce ieșea din aripa stângă. Oare a ajuns la baza din Italia, sau a aterizat forțat în Bulgaria?" Pilotul Chera Dumitru, din Grupul 1
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
americană sboară strâns și după acest prim atac fără a observa vreun rezultat vânătorii noștri revin la atac. Căpitanul Vizanty se găsește la cca. 600 metri în fața unui Liberator ce sboară în capul unei patrule din extrema dreaptă. Trage o rafală de cca. 20 proectile de tun bine țintite și avionul cap face explozie în aer. În aceiași clipă bombardierul american aflat în stânga celui explodat se înclină fie din cauza suflului exploziei, fie pentru a se feri de rămășițele avionului-cap de sboară
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aer. În aceiași clipă bombardierul american aflat în stânga celui explodat se înclină fie din cauza suflului exploziei, fie pentru a se feri de rămășițele avionului-cap de sboară în aer pe o aripă, prezentând vânătorului nostru întregul dedesubt al fuselajului. O nouă rafală de tun și acest al doilea Liberator este în flăcări. Ambele "operațiuni", purtate la 7000 metri, nu au durat decât câteva secunde. După acest succes căpitanul Vizanty se retrage din vâltoarea în care piloții grupului său luptau cu pricepere și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
SE de București am văzut un avion de observație Hs 126 îndreptându-se spre est și situat la o distanță de jumătate de milă de avionul meu, în partea dreaptă a grupului. Am deviat de la traseu și am tras 2-3 rafale scurte spre inamic. În timp ce reveneam în formație am văzut Hs 126 arzând într-o pășune. De data asta am avut mult noroc". Aparatele surprinse în curs de dispersare sunt victime ușoare, piloții yankei adăugându-și la palmares cu această ocazie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Messerschmitt 110 de vânătoare de noapte, acestea ripostează: Am observat un Me-110 apropiindu-se dinspre ora 11 consemnează colonelul Ben Mason. Când am văzut că a început să tragă cu tunurile spre mine, am tras brusc de manșă ca să evit rafala pilotului german care cu puțin noroc m-ar fi putut atinge". Să-i dăm acum din nou cuvântul lui Dan Vizanty: "Să ne întoarcem la acea dimineață de 10 iunie 1944, în timpul raportului de dimineață. În timp ce se înalță drapelul, privirea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-ul, am observat venind din dreapta, dinspre ora 2, o altă formație de patru 190. Am făcut singurul lucru posibil, am tras de manșă virând brusc dreapta și deschizând focul. Capul formației era la 150-200 m în fața mea și puțin la stânga, rafala mea a trecut prin motor, partea stângă a cabinei și încastrarea aripii, 190-ul s-a răsturnat pe dreapta și a trecut pe lângă mine prin dreapta. Nu l-am văzut prăbușindu-se, dar fotomitraliera a înregistrat 190-ul arzând și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
luptă aerian. În acele momente m-am uitat încă o dată cu mândrie la "băieții" mei precum și la avioanele IAR 80 care, datorită extraordinarei lor manevrabilități, dominau lupta. Revăd în minte picajele lor nebunești, tonourile rapide, răsturnările și întoarcerile, manevre însoțite de rafale scurte de mitralieră, spectacol impresionant, greu de descris, dar, totodată, dramatic pentru Lightning-uri, care păreau niște păsări prea mari, stânjenite de propria lor forță și de joasa înălțime la care au fost silite să lupte". Tensiunea extraordinară a bătăliei aeriene
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
proiectile explozive, care mi-au spart plexiglasul cabinei, dar nefericirea cea mare a fost că ei erau doi, cel de al doilea m-a prins în momentul când instinctiv am încercat să degajez spre stânga și mi-a plasat o rafală în burta avionului sub cabină care mi-a provocat răni grave și stricăciuni serioase la avion. Am reușit totuși să manevrez, să mă desprind de cei doi atacatori și prin evoluții aproape de sol, am reușit să ies din zona de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
întregind, ca pe un mozaic, istoria acestei zile memorabile. Adj.av. Ilie Dumitru (Escadrila 61): "Fără să știu cum, mă găsesc cu degetul pe trăgaci, cutremurat de bubuitul tunurilor și mitralierelor mele... Strâng virajul, pilotul american vrea să scape. O nouă rafală, și proiectilele mele urcă spre motorul din dreapta, care ia foc. Îi ia foc și aripa și nu mai are scăpare. Cade în vrilă, prăbușindu-se la pământ... Sunt năucit și nu-mi vine să cred că i-am venit de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu-mi vine să cred că i-am venit de hac". Adj.av. Vlădăreanu Aurel (Escadrila 62): "Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Repede apăs cu putere pe butonul tunurilor și fuselajul avionului american se luminează de explozii. Prima mea rafală și-a atins ținta". Adjutantul Vlădăreanu avea să doboare și un al doilea Lightning, trimis la pământ deasupra comunei Frunzănești, aproape de casa lui Dobran, autorul celebrului jurnal la care am făcut deja referire. Iată ce-și amintește acesta din urmă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
din 190-uri în coada sa. Mă aflam încă la o altitudine de 100 m și P-38-ul a trecut pe deasupra mea. Am ridicat botul avionului și am tras asupra 190-ului de la distanța de 150-200 m. Acesta a continuat atacul, rafala mea a atins partea de jos a motorului, acesta a intuit de unde vine rafala și a coborât botul începând să tragă în mine, așa că a trebuit să împing manșa brusc ca să evit ciocnirea. Era în flăcări când a trecut pe deasupra
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
m și P-38-ul a trecut pe deasupra mea. Am ridicat botul avionului și am tras asupra 190-ului de la distanța de 150-200 m. Acesta a continuat atacul, rafala mea a atins partea de jos a motorului, acesta a intuit de unde vine rafala și a coborât botul începând să tragă în mine, așa că a trebuit să împing manșa brusc ca să evit ciocnirea. Era în flăcări când a trecut pe deasupra mea la numai trei picioare, iar aripa lui dreaptă a tăiat 100 mm din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
luptă aerian. În acele momente m-am uitat încă o dată cu mândrie la "băieții" mei precum și la avioanele IAR 80 care, datorită extraordinarei lor manevrabilități, dominau lupta. Revăd în minte picajele lor nebunești, tonourile rapide, răsturnările și întoarcerile, manevre însoțite de rafale scurte de mitralieră, spectacol impresionant, greu de descris, dar, totodată, dramatic pentru Lightning-uri, care păreau niște păsări prea mari, stânjenite de propria lor forță și de joasa înălțime la care au fost silite să lupte. Personalul de la sol, surprins de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
invitat în școală și după puțin timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]