2,318 matches
-
ca... femeia aia. — Nu. Sunt foarte diferiți de Elinor. — Nu știu, ea nu mi s-a părut deloc interesată de nuntă, spune mami, și glasul îi trădează iritarea. Îți vine să crezi că nici măcar nu mi-a răspuns la invitație? Rahat. Credeam c-am trimis un răspuns ca din partea lui Elinor. — Ai mai văzut-o în ultimul timp? zice mami. — Ăă... nu, zic. Nu prea. Luăm cu noi o tavă cu cafea și ne ducem în dormitorul lui mami. În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o doamnă, ci o babă de mahala și, din acest motiv, mă fac arici. Stimată doamnă, n-am tratat pe nimeni, niciodată, așa cum ziceți dumneavoastră. Am primit în audiență pe absolut oricine, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat" pe fratele dumneavoastră. V-a cerut un schimb cu cei 400 m² și nu l-ați servit. Doamnă, asta așa o fi, dar, repet, pe toți cei veniți la mine i-am tratat cu respect. Cînd legea nu-mi permitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-ați servit. Doamnă, asta așa o fi, dar, repet, pe toți cei veniți la mine i-am tratat cu respect. Cînd legea nu-mi permitea, nu le ofeream și satisfacție deplină. L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de limba română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a lovit dragostea?! Iar dau din cap, amărît. Ți-a dat licoarea de subjugare a unui bărbat. Ce-i aia, babalawo? Un amestec, 7 rîme, rahat de-al ei, sînge de la perioadă, păr de pe tot corpul, se face un praf pe care ți-l dă să bei... (rețetă autentică!!!!) Amețesc numai la gîndul că pe frumoasa asta ar duce-o scăfîrlia la așa o măgărie. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mănâncă tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior mai scurt și unul și mai scurt. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se spună pe aici. Au toți otoscleroză. Și orgoliul că suferă de o boală ceva mai dificilă decât a mea. Asta presupun ei că le dă niște drepturi în plus. Ei sunt adevărații bolnavi. Io, cu otită supurată și alte rahaturi, nici nu ar trebui să deschid gura în fața lor, care sunt singurii bolnavi, adevărații bolnavi. Veterani. E bine că am timp să reflectez, să-mi aduc aminte că înainte să mă internez mi s-a întâmplat cea mai umilitoare chestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
drama personajului principal, despre transformările lui, discuția începea să aibă cât de cât un nivel rezonabil. Luat de val, a ridicat și Mirel mâna să întrebe ceva. Profa l-a ignorat, taci, mă, din gură, că iar te faci de rahat, te-ai trezit și tu taman acu’ să pui întrebări! Dar Mirel insista. Și i s-a permis să vorbească, moment în care el a dat glas extrem de solemn unei nelămuriri esențiale. „Tovarășa, toate ca toate, dar io n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vaporean? Trebuia să-ți pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat/ Absolut toți mă enervează/ Mai ales tu ăsta care ai făcut imprudența să-mi cumperi discul“. Sau cam așa ceva. Am ascultat, de atunci, mult Leonard Cohen. A început să-mi placă. Înveți să-ți placă un anumit lucru. În fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îl considerau un imbecil. Eu, când trebuia să repet, să reproduc în fața profesorilor ceea ce ei îmi spuseseră, nu mai eram bun de nimic. Nu-ți cerea nimeni în liceu să fii creativ, ci doar conformist, să reproduci niște cuvinte de rahat. Un fel de parolă. Decât să par conformist, mai bine păream tâmpit. Cunoșteam destul de puțini oameni pentru care să merite să ies din amorțeala care mă caracteriza și să le demonstrez că nu sunt chiar un tăntălău. Aia de franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care aude sau vede mai mult decât alții, pentru că își face o profesie din a fi un observator atent al oamenilor, al gesturilor pe care ei le fac. Scriitorul e un tip care poate descoperi în spatele unui gest de tot rahatul o întreagă dramă umană. Poți să scrii despre orice. Despre cele mai mari mârșăvii care ți-au trecut prin minte. Dacă așezi lucrurile astea într-un context, dacă rândurile tale respiră o anumită căldură umană, dacă personajelor tale le dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceaprazar. Parcă v-am mai spus despre el. Îl cunoscusem, chiar îl înregistrasem mai demult, înainte să mă îmbolnăvesc, și omul mi se păruse absolut fascinant. Să-l public era un fel de pariu al meu cu lumea asta de rahat a presei române, care nu scrie decât despre farfuze, masculi eficienți și evită oamenii vii. Omul ăsta chiar mi se părea îngrozitor de viu și de autentic. Ăsta exista, spre deosebire de atâția troglodiți fabricați. Ceaprazarul ăsta, adică un individ care face șepci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
studii în străinătate. Mi se par francezi, englezi de mâna a șaptea pripășiți p-acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce pot să o îmbunez după un futai nereușit decât cu povești. Nici n-avea cum să fie altfel futaiul. Erecții eșuate, tocmai când o auzeam pe Rodica ieșind din baie și căscînd gălăgios, acompaniată de apa trasă care duce rahatul spre canalizare. În afară de asta, toată noaptea l-a bătut la cap pe nea Titi cu nu știu ce chestiuni care nu suportau amânare. I-a ținut conferințe și normal că asta că m-a inhibat decisiv. Miruna mă pisa, ce-ai, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul ăla de carte că am! - Bun, și dacă ați fi avut și ouă care era problema? - Taci, mă din gură! Nici n-am știut că am 18 trepte la scară până n-am văzut în cartea ta. După aia le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate sînteți și voi; o, rahatul n-a fost niciodată pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten. Puști fiind am avut, cred, cinci mari prieteni. Trei dintre ei au murit deja. Unul, de curînd, pe aeroportul din Tulcea, împușcat. Mi-e așa silă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
meu, Îți scriu după vreo trei ore de fotbal. Sînt oarecum obosit. Ciudat, mă dor mîinile, venele de prin mîini. Nu găsesc motivația. În ultimele zile joc destul de des fotbal, cu încrîncenare, căutînd astfel o modalitate prin care să uit rahatul social în care sîntem sechestrați, o liniștire. Parcă și zile de scris au revenit, înmulțindu-se. Mereu încerc să-mi recîștig un anumit ton și, deși n-o fac rău așa cum o fac acum, nu prea reușesc. Dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să caute răspunsuri, el, care era o fire primară, neșlefuită, el, care, pe deasupra, era și mândru de condiția sa rudimentară, el, care nu dădea doi bani pe cărți, el, care se pișa pe șmecheriile intelectualilor, pe aceste inutile complicații de rahat. Tot această aplecare asupra destinului georgianului l-a întărit pe Cameniță, i-a dat un curaj nemaipomenit și l-a pus pe cale, cum zicea chiar el: înlăuntrul puterii, acolo era locul său, de acolo o să mute el zidurile lumii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vorbise Mama? Nu aveam nimic de pierdut, ci totul de câștigat: sănătatea, vacanța, uitarea... și atunci m-am hotărât: în fiecare dimineață, când mă duceam la toaletă, luam cu mine și un mic păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat. În trei zile am fost pe picioare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat. În trei zile am fost pe picioare, iar peste alte trei plecam cu Vally la Satulung pentru convalescență... Pierre și Vally, din Satulung, lui Florino la București 4 august 1954 Multă sănătate! Dragul meu, abia sosiți, ne grăbim să îndeplinim
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a promova și parveni - s-a oferit să scrie el, și l-a scris vreme de câțiva ani buni, cu o dexteritate suspectă - articolul de fond ultraconformist al revistei unde lucra ca redactor). Nimeni n-a mâncat (pardon de expresie!) rahat din altruism. Constituind virtuți, altruismul, sacrificiul consimțit în favoarea altora nu mănâncă, nu pot mânca (pardon de expresie!) rahat. Cei care au acceptat acest fel de mâncare, gata preparat, au făcut-o exclusiv din egoism, numai pentru ei, în vederea unor interese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
buni, cu o dexteritate suspectă - articolul de fond ultraconformist al revistei unde lucra ca redactor). Nimeni n-a mâncat (pardon de expresie!) rahat din altruism. Constituind virtuți, altruismul, sacrificiul consimțit în favoarea altora nu mănâncă, nu pot mânca (pardon de expresie!) rahat. Cei care au acceptat acest fel de mâncare, gata preparat, au făcut-o exclusiv din egoism, numai pentru ei, în vederea unor interese și profituri strict personale. * Petru Dumitriu cel de dinainte de 1960 s-a aflat la antipodul a două tipuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a minți îți trebuie o memorie tare . Pag. 183 - “Pe 22 decembrie, pe la amiază, se deschide ușa și sunt chemat : 31, vino! M-au pus să semnez din nou fișa de predare - primire, să mă desbrac de hainele vărgate, etc (rahat!) M-am îmbrăcat și am fost condus la parter . Când să ies prin ușa dinspre curtea interioară , un milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ca niște adoloscenți, să nu mai dea socoteală nimănui de ceea ce fac, unde se duc și ce gândesc. Principalul lucru e să ai grijă să nu cazi întrun gol conștient. E bine să te curăți de toxinele vieții și de rahatul care l-ai trăit până atunci. - Ce idioțenii spui, tată!? Cum să îți vină așa să o iei razna prin viață? Poate fi mai degrabă un joc al destinului sau poate ești predestinat altei femei. Glasul lui deveni aproape șoptit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]