689 matches
-
dorsala lungă sau scurtă cu 7-30 raze ramificate, fără sau cu un spin osos care poate fi denticulat posterior. Originea înotătoarei dorsale este situată înaintea sau opusă sau, excepțional, puțin în urma înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală este scurtă, cu 5-9 raze ramificate, fără sau cu un spin osos, care în mod excepțional poate fi zimțat. Originea înotătoarei anale ajunge sub ultimele raze ale înotătoarei dorsale numai în cazuri excepționale, când înotătoarea dorsală este foarte lungă. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt întotdeauna bine
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci (scuturi) osoase așezate în rânduri longitudinale, mai ales pe laturile corpului; mai rar corpul este nud, fără plăci osoase
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc; la colțurile gurii, câte o mustață ce ajunge până sub marginea posterioară a ochiului sau trece puțin de acesta. Fruntea cu un scurt șanț longitudinal. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are 7 radii ramificate, iar marginea ei este ușor excavată. Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m și o tulpină ramificată, la vârful ramurilor sunt adunate frunzele ensiforme (de forma unei săbii), lungi până la 60 cm, de culoare verde-închis, formând un buchet. Inflorescența este densă, extinsă, racemoasă. Perigonul alb. Fructul este o bacă portocalie, sferică. Rezina obținută din dragonier are o
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
ocupă mai mult din jumătatea întinderii întregii înotătoare dorsale. Partea moale a dorsalei este puțin mai înaltă decât cea spinoasă. Partea spinoasă a dorsalei are 17-19 radii spinoase (nici unul dintre spini nu este prelungit), iar cea moale 10-14 radii moi ramificate (la subspecia "Labrus viridis prasostictes" din Marea Neagră 12-13 radii moi). Formula înotătoarei dorsale la "Labrus viridis prasostictes" este D XVII-XIX 12-13. Înotătoarea anală este inserată aproximativ sub limita dintre partea spinoasă și cea moale a înotătoarei dorsale și are 3
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
Marea Neagră, are 9-10 radii moi. Formula înotătoarei anală la "Labrus viridis prasostictes" este A III 9-10. Înotătoarea anală are aproximativ aceeași lungime ca și partea moale a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este rotunjită și are 14 radii, din care 12 ramificate. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt rotunjite și scurte, vârful lor rămâne la mare distanță de anus. Înotătoarele ventrale rotunjite, cu poziție pectorală, se inserează puțin în urma înotătoarelor pectoralelor și au o radie anterioară spinoasă și 5 radii moi. Formula lor
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
Ebola și Marburg la microscopia electronică au o formă unică în lumea virusurilor, cea a unui filament. Cu toate acestea, numeroase configurații, cum ar fi forme în "6", forme circulare, forme în "U" sau în "ac de păr" și forme ramificate sunt frecvent observate atât în culturile de linii celulare, cât și în secțiunile histologice ale organelor infectate. Virusul Marburg are adesea o formă circulară, în timp ce virusul Ebola are mai frecvent o formă de filament lung în formă de "U" sau
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în linie aproape dreaptă prin mijlocul proglotului, spre marginea anterioară a acestuia, unde se termină orb. El are o formă simplă, tubulară, numai în faza tânără. Mai târziu, după fecundare, formează câte 7—10 "diverticule laterale", de fiecare parte, bogat ramificate. La tenie, "ouăle" fecundate rămân mai mult timp în cavitățile uterine, care se extind și se ramifică. Acolo se face dezvoltarea embrionară. Nu există un orificiu pentru eliminarea ouălor. După ce ouăle s-au dezvoltat, proglotele respective se detașează de strobil
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]