817 matches
-
de un funcționar de la Gestapo pentru că uitase să-și pună steaua galbenă a lui David pe piept. Mă privesc în oglindă uneori ca să-l „readuc” pe Bruno din adânc, ochii lui să întâlnească ochii mei, ai lui, poate, dintr-o reîncarnare fie ea numai imaginară. E frig în toate camerele, am vărsat sânge. Din cauza gerului și a tensiunii nervoase? Poate și din cauza terorii de la Stockholm - oamenii sunt vânați în plină stradă, mai ales străinii. Chiar și Boni (Herlin) spune deodată că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cult al familiei cu mulți copii, în special băieți. În al treilea rând, există și o motivație metafizică - a dezavuării avortului. „un fetus avortat ar putea fi lipsit de ocazia Îmbunătățirii karmei în această viață și de eliberarea din ciclul reîncarnării.” O asemenea reprezentare socială a avortului a dus, printre altele, la explozia demografică a indiei contemporane. Din moment ce nu există șanse reale ca practica avortului să fie recunoscută oficial, hindușii încurajează politicile publice cu privire la folosirea contracepției. Succesul acestor politici este modest
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
violență asupra propriei persoane (mai exact, asupra trupului, o formă rafinată de organizare a materiei prakriti, dar și asupra spiritului, ătman); b) suicidul reprezintă o separație nenaturală a sufletului de corp care va garanta o „povară karmică uriașă în următoarea reîncarnare”. Există două excepții de la această unanimă dezaprobare a suicidului în hinduism. Prima este veche și se practică doar în anumite zone rurale din India. Ea vizează sinuciderea soției la moartea soțului. Cea de-a doua excepție se referă la ritualul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Al doilea adevăr: Originea suferinței este dorința. Această dorință sau sete caută noi satisfacții: plăceri, dorința de perpetuare, dorința de extincție, stăpânire, putere, control. Extincția sau sinuciderea nu sunt o soluție pentru că nu te scot din samsăra. Ele Împreună produc reîncarnarea. ignor faptul că, dominând lumea și aducând-o sub controlul ego-ului, fac posibil riscul de a nu mă mai putea controla pe mine însumi. În alți termeni și în cu totul alt context, este exact problema ciberneticii de azi: orice
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pp. 217-233. </footnote>. Donarea de organe are ca scop diminuarea suferinței și salvarea unor vieți umane. Prin urmare, este acceptată. Sinuciderea și eutanAsia voluntară sunt privite „prin prisma efectelor negative asupra karmei individuale și, implicit, a efectelor acesteia asupra următoarei reîncarnări”. Așadar, cele două practici sunt respinse și descurajate. Din punct de vedere sociologic, putem susține cu argumente consistente implicarea socială a budismului. Un exemplu ar fi alcătuirea în 1989 a Rețelei Budiștilor Implicați Social de către un laic budist din Thailanda
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sistematiza ideile de bază ale doctrinei scientologice: Omul este alcătuit „din trup (body), minte (mind), înțeleasă ca rațiune, spirit sau simțire și tetan (un fel de suflet al spiritului, adevăratul eu)”. * Tetanul „este veșnic și parcurge un lung șir de reîncarnări”. Hubbard susține că poate dovedi științific acest fapt prin intermediul dianeticii. Tetanul - spirit nemuritor - a uitat că este spirit. În joc este ideea gnostică a „salvatorului salvat”. * Mintea cuprinde trei părți principale: mintea analitică, mintea reactivă (formă de supravețuire a trupului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
creme, Srī aurobindo, leopold Brandstätter, Helena roerich, raymond Moody, Elisabeth Kübler-ross, Anton Lavey. Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891). A întemeiat societatea teosofică intitulată Miracle Club. Marea Frăție Albă sau Ierarhia spirituală este o grupare „compusă din ființe mântuite, scăpate de ciclul reîncarnărilor și instalate pe înălțimile Himalayei, de unde conduc lumea prin intermediul unor oameni aleși”. Printre ei, învățătorul Universal - Hristos. Iisus ar fi discipolul său, instrumentul său uman. Alice Bailey (1880-1949). Hristosul ei „nu este identic cu întemeietorul creștinismului. El Îi iubește pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
tristei, nu veselei, ci echilibratei, înțeleptei și desăvârșitei purități a minții”, eliberând conștiința de legăturile cu lumea sensibilă. Meditația îi permite, grație „ochiului său divin”, să îmbrățișeze totalitatea lumilor și eterna lor devenire, adică ciclul teribil al nașterilor, morților și reîncarnărilor determinat de karma. La veghea a doua, Gautama își recapitulează nenumăratele vieți anterioare și contemplă în câteva clipe existențele nesfârșite ale celorlalți. În timpul celei de-a treia veghi din noapte, a avut loc Revelația, Consacrarea sau Trezirea (boddhi). Acum, Gautama
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza cercetarea științifică În ocurență genetica, prin care se va ajunge la reîncarnarea individului pe baza replicării de ADN. Houellebecq nu este un romancier foarte convigător atunci cînd intră pe tărîmul științelor tari (de pildă ortografiază incorect numele celei mai importante reviste europene academice de știință, Elsevier), dar ceea ce-l interesează aici este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
drept că așa-numitele minuni săvîrșite de mai marii sectei sînt falsuri, dar păcăleala este motivată de intenții bune. Atunci cînd Profetul este ucis, Savantul și Polițistul, aghiotanții lui, decid, Împreuna cu fiul Profetului, să-l Înscauneze pe acesta ca reîncarnarea tatălui pentru a-i convinge pe adepți că metamorfoza este posibilă acum. Planul cronologic secund al romanului, cel ai cărui eroi sînt neo-umanii, confirmă realizarea dezideratului și justifică minciuna: da, atunci a fost o păcăleală, dar acum e o realitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu el fericirea. Neo-omul este o ființă ataraxică, Înstrainata de ceea ce se cunoaște prin conceptul de pasiune, cu praguri de durere și rezistență mai ridicate, a cărei moarte nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul solar dar, În fine, la scară umană, timpul cosmic este infinit). Persistă În neo-uman o nostalgie a umanului chemarea sîngelui nu a putut fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Avram Iancu, discutând cu ceilalți ca și cum ar vorbi participanților la revoluția pașoptistă. Din nou preocupat excesiv de detalii, naratorul dă ocoluri „misterului” pe care numai „colonia penitenciară Barbagia” ar putea să-l dezlege: a fost Axinte doar un „țăran original” sau „reîncarnarea spiritului lui Avram Iancu”? Artificiu greoi și neinspirat, intenționând să sugereze că spiritul pașoptist, imanent în conștiința românilor ardeleni, poate renaște în orice perioadă marcată de vicisitudini istorice. Reconstituire istorică, cu apel generos la documente, drama Avram Iancu (1995) are
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
doctrinele psihosociale occidentale, care postulează continuitatea ontogenezei personalității, în antiteză cu cele orientale, care o descriu ca pe un proces discontinuu, cu reveniri și întreruperi. Ele pot reflecta instabilitatea social-politică dar și convingeri de factură mistică, precum cele privitoare la reîncarnare. Din acest model derivă trei teorii evolutive personogenetice. Prima poate fi numită teoria cantitativă, a achizițiilor progresive, dar inegale, care pornesc de la structuri și funcții preexistente. Personogeneza este deci un proces continuu, care însă nu este condiționat doar de reperele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche și alerga după pisici... Fugărea pisici indiene.“ „Da’ șoricei mânca?!“ „Nu, că el era budist, iar budiștii nu fac rău niciunei vietăți.“ „Aha.“ „Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de la sine, dar nu trăim de la sine. Murim de la sine, în cazul în care renunțăm la efortul, la voința de a trăi. Dar nu trăim de la sine, în în condițiile simplului refuz al condiției noastre muritoare. Chiar și pentru adepții reîncarnării, ai vieților succesive, viața rămâne un chin. Pentru a trăi e nevoie de suferință, de frământări, de o luptă oarbă pentru te miri ce - căci bucuriile sunt pasagere iar moartea, în final, acoperă totul cu mantia ei. și totuși, numai
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
bărbați adevărați, și noi suntem bărbați adevărați! America iubește învingătorii! America nu suportă perdanții! America disprețuiește lașii! Noi, americanii, întotdeauna pariem pe victorie! De-asta America nu a pierdut niciodată și nu va pierde vreodată un război! Patton era o reîncarnare. Înainte de a se înrola în armata Statelor Unite, fusese războinic în Cartagina și în Atena, cavaler la curtea engleză și mareșal al lui Napoleon Bonaparte. Generalul Patton a murit, în ultima zi a anului 1945, călcat de un camion.
31 AUGUST. EROI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295980_a_297309]
-
ajută, nu îi aduce iluminarea. Este deseori ispitit de moarte ("Mara") să renunțe la căutarea adevărului și să se dedice numai comiterii faptelor bune . Prin meditație, Gautama Siddhartha reușește să își concentreze toată atenția asupra eliberării de suferință, capătă revelația reîncarnărilor sale anterioare și i se dezvăluie legea condiționismului universal. În cele din urmă capătă „deșteptarea” ("bodhi" - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”. Încurajat de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
comune pentru majoritatea școlilor și tradițiilor budiste, cu toate că doar Theravada le consideră pe toate centrale. S-a constatat că în legătură cu comunitățile budiste se pot face puține generalizări. Budismul prezintă și câteva concepții comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi reîncarnarea ("samsara"), adică reîntruparea ființei în alte forme de existență pe baza rezultantei faptelor comise și a legilor karmice. Conform filozofiei budiste, existența, lumea în general are trei caracteristici: În budism, existența individuală a omului aduce suferință tocmai din cauză că ea este
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
entitate continuă, permanentă, ci despre "non-eu", "non-sine" sau "anatta". Această impermanență este totodată și foarte vagă, deoarece prin moartea omului, nu se realizează o distrugere totală a existenței lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise într-o viață următoare prin reîncarnare. Astfel moștenitorul faptelor este același cu cel care le-a comis, dar în același timp este diferit de acesta, are cu totul alte "agregate" componente. Deși par contradictorii, identitatea persoanei reîncarnate cu cea din viața anterioară și diferența, neidentitatea acestora
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
componente. Deși par contradictorii, identitatea persoanei reîncarnate cu cea din viața anterioară și diferența, neidentitatea acestora, coexistă. Aceeași concepție este abordată și în cazul schimbărilor umane ca maturizarea, îmbătrânire, etc.: omul devine o altă persoană, cu toate că rămâne același. Spre deosebire de hinduism, reîncarnarea budistă nu constă în migrarea sufletului de la un trup mort spre embrionul unei viitoare ființe, ci continuarea de către un individ nou a existenței care până atunci se manifesta în cel decedat, conform încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este format
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor ("kama-tanha"), dorința de perpetuare ("bhava-tanha") și dorința morții (autoanihilării) sau "vibhava-tanha". Cea din urmă nu este, însă, o soluție a eliberării deoarece
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
propriile dorințe și sentimente, dependența de diferite principii și condiții de viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea, subjugarea ființei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit. Buddhismul nu este pesimist. Conceptul de suferință nu provine nici din pesimism, nici din nihilism, ci din realism. Buddhismul excelează prin realism critic. Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
credinciosul trebuie să le parcurgă, culminarea unuia din cele opt fiind începutul altuia. Alții consideră că cele opt componente necesită o dezvoltare simultană. Dacă în religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia elementul trecerii de la o viață la alta prin reîncarnare, pentru budism acest element este însăși "setea" (tanha) omului de pe patul de moarte. Neexistând un suflet etern, conexiunea între un individ actual și unul dintr-o viață preexistentă nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una morală, pur
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
facă o anumită faptă, dar este împiedicat, această intenție va influența karma acelei persoane, cu toate că fapta în sine nu a modificat cu nimic mediul înconjurător. Pentru a obține iluminarea, un budist trebuie să se detașeze de karma și de ciclul reîncarnărilor, deci trebuie să continue să facă fapte bune, dar cu o atitudine detașată de rezultatul lor. El trebuie să renunțe la dorință ("lobha"), ignoranță ("avijjă"), poftă ("tanha"), iluzie ("moha"), egocentrism sau credința într-un sine veșnic ("attă") și ură ("dosa
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
sanscrită: बॊधि; literal:"trezirea") este un termen folosit în budism pentru o anumită experiență revelatorie obținută de un arhat prin meditație. După dobândirea acestei "iluminări", a acestui bodhi, omul este eliberat de ciclul "samsăra" (naștere, suferință, moarte, reîncarnare) și accede spre "fericirea supremă" ("Nibbăna" sau "Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit cele șase "desăvârșiri" ("Păramită"), care a înțeles pe deplin cele patru adevăruri nobile și care și-a abolit întreaga încărcătură karmatică și a
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]