5,027 matches
-
au apărut soldați, alții decât cei care păzeau granița cu Ungaria. De la școală am fost trimiși prin sat să anunțăm că vin ape mari și lumea trebuie să plece. Apoi am fost eu însumi refugiat la Timișoara. Când m-am reîntors în comună, au început căldurile. Am cules cireșe de pe plută. Apoi au început pescuitul și băile în marea de dincolo de dig. O lume fermecătoare pentru noi, copiii. Cui să-i fi păsat pe-atunci de hectarele de semănături aflate sub
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
mediul rural. Iar pentru realizarea acestui obiectiv, au fost demarate o serie de proiecte. Unul dintre acestea vizează formarea specialiștilor în mediul rural, prin oferirea de burse speciale pentru tinerii din mediul rural care urmează o facultate, urmând să se reîntoarcă în localitate, după absolvire. Acest tip de bursă a existat și în anii precedenți, dar, din viitorul an universitar, cuantumul ei va fi mărit substanțial, urmând să ajungă la 4 milioane de lei. Iar pentru a încuraja și mai mult
Agenda2005-25-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/283840_a_285169]
-
Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului “Astăzi a fost cea de a treia zi dezamăgitoare petrecută la pescuit pe Marea Neagră. Sfârșitul lui octombrie a fost o bucurie pentru pescari deoarece s-a reîntors mai aproape de țărm strunghilul mare, rotund, plin de carne si dulceața peștelui marin. Toată vara i-am dus dorul, a dispărut ca și când dintr-o dată Marea Neagră s-a transformat în Marea Moartă. Sosiseră “termitele” (turiștii dornici să savureze dulceața unui pește
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
din Europa. Deși acestea nu erau cuprinzătoare, eram familiarizați cu literature franceză, germană, rusă și chiar norvegiană - Camus, Goethe, Kafka, Tolstoy, Dostoevsky, Cehov și Ibsen, asigurându-ne astfel că avem ceva cunoștințe în legătură cu splendorile literaturii europene. Doisprezece ani mai tarziu, reîntorcându-mă la universiate că lector, lucrurile se schimbaseră. Nici o universitate care se respectă nu mai neglijă acum scriitoarele sau vocile literaturii post-coloniale din Africa, India, Asia de Sud-Est, zona Pacificului și America de Sud. Am predat majoritatea acestor literaturi, dar cu toate acestea, existau
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
mergem încrezători cu convingerea că Dumnezeu ne poate ierta de păcatul delăsării duhovnicești, și rugându-ne ca El să ne ia de mână, ca prin potir să ajungem acolo unde am fost, în paradis!... Așadar, Iisus Hristos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde datorită comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea (cea veșnică) cu El. 10. - Mai este, astăzi, relația părinte duhovnicesc - fiu duhovnicesc una sinceră, profundă, într-un cuvânt, autentică?!... - Mai rar, dar este. Să ne rugăm să se îndesească
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
de securitate. Prietena Soției Bolnavului X: Da. O cunoști? Florian: Da. Prietena Soției Bolnavului X: Sunt oameni importanți în societate. Cine nu-i cunoaște? Bolnavul X: Mai serviți. Florian: Mulțumim. Am servit. (Prietena Soției Bolnavului X, Bolnavul X, Florian se reîntorc la prune. Soția Bolnavului X strânge masa, pe urmă se alătură lor.) Soția Bolnavului X: Ce e cu tăcerea aceasta? Bolnavul X: Avem mai mult spor la lucru. Florian: O floare. Bolnavul X: Unde? Florian: A adus-o vântul și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian. Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 22 - MUNTELE / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
mai iubim”. Un timp, rămase nemișcată, parcă temându-se că dacă s-ar clinti din loc, bucuria aceea neașteptată pe care încă o mai simțea, ar putea să dispară brusc și pentru totdeauna, apoi, cu părere de rău se sculă, reîntorcându-se conștiincioasă la activitățile pe care maloxorul zilelor le rotea, readucându-i-le mereu în față ca să le reia, tocmai când spera că în sfârșit le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
apoi dricul cu întreaga procesiune se urni încet din loc. Pe drum, printre desele opriri, cotegiul se subția văzând cu ochii. Se lasase și frigul și cei îmbrăcați mai subțire se cam zgribuleau. O parte dintre participanții la slujbă, se reîntorceau déjà grăbiți, la slujbele lor. Morții cu morții, viii cu viii... Câteva ore mai târziu, trecuse din nou pe lângă aceeași biserică. Cu curtea acum goală și turlele sprijinite de cerul de toamnă, printre frunzele ce lunecau din cer pe lângă zidurile
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
zbughind-o. Năucit de coincidențe, suferi de o afurisită de inerție într-atât încât nu mai apucă decât să urle ca sărit un Stai pramatie! Dar ea dispăruse precum un fum! Parcă nici n-ar fi fost, nu alta! Antonel, reîntors spre cotlonul unde lucrase făptura, percepu mirosul proaspăt de vopsele lansat de vaporii încă persistenți! Deci și aci se produsese?! Nici că-i pasă de amenda primită?! Oare ce capodoperă învremuise? mai bolborosi el consternat că tinerii ăștia exaltați nu
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
agape lunare. Face rezervarea măsuței lor în ziua cutare, ora cutare. Cunoscut ca un cal breaz de personal, rezolvă printr-un telefon. Atât! Și cele trei băute se petrec doar în ziua în care fiecare dintre ei încasează drepturile strâmb reîntoarse către dânșii după decenii de muncă! Dar ei nu vor să-și plângă-n pungă, nu! Își asigură câte-o măsură - mică ori mare - de fericire, cum procedează și în zilele de pensie la Cireșica! Limpede?! Anghel nu agrează băutul
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
de ușa salonului alăturat. Doamna care doar cu o seară în urmă glumise, acum plângea. Un bărbat, probabil soțul, încerca fără nicio reușită să o liniștească. Vecina ei de pat o mângâia. Sonia privi scena golită de sentimente, apoi se reîntoarse în patul său. Nu-i mai era deloc teamă. Nimic nu mai depindea de ea. Totul nu era decât... o ruletă rusească. Nu avea de ce să se mai teamă; nu erau decât două varinte. ”Terțium non datur, terțium non datur
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
până acolo. Fără alte cuvinte în plus, Sonia își luă stativul pe roți și împingându-l cu mâna liberă în față, se îndreptă cu o vigoare care o uimi și pe ea, către salon. Cu capul ridicat a sfidare, se reîntorcea pe propriile picioare... nicidecum pe... scut. Simțea că își regasise în sfârșit propria putere și era acum capabilă să înfrunte totul. Doar de undeva din adâncuri, se auzea răzbătând spre conștiința sa, o întrebare timidă: „ și totuși, de ce... și... cum
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Spera să găsească acolo liniște și siguranță.. - Și eu la fel ! Îi răspunde cu o sărutare deloc neregizată ,nu se mai sătura de buzele ei fierbinți, de iubirea ei nemărginită. - Unde sunt camerele de filmat,că nu le văd ?! Se reîntorc fără voia lor la realitate . Privirea Irinei scapără fulgere iar buzele i se stâlcesc hidos, ca unei pisice lovite de turbare . Mihai știa că într-o zi o să apară și momentul adevărului. Știa și parcă și-l dorea să vină
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
tatăl alesese libertatea prilejuită de divorț. Săptămâni întregi, ea își petrecuse timpul liber povestind duium de întâmplări de-acolo; vorbise despre oamenii cunoscuți, relatase impresii lăsate de locuri minunate, nepomenind nimic despre vreo cât de vagă dorință de a se reîntoarce pe tărâmuri străine. Și, ca un făcut, totdeauna încheia cu precizarea că, după orele 18, acolo, lumea orașului se micșora, reducându-se la viața din interiorul căminului pentru fiecare citoyen. Vorbea desigur, de orășelul în care locuia ea, altfel stând
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă susține nenumărate conferințe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu,și face parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia și India. Reîntors în țară, devine director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982. În anul 1982 va ieși la pensie și se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când și unde
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
efortul nostru puțin câte puțin, decât să încercăm să sărim foarte sus la început și să ne rupem câteva oase când revenim pe pământ. Pe scurt: de la un post simbolic și nominal - postul ca obligație și obicei - trebuie să ne reîntoarcem la adevăratul post. Să fii limitat și smerit, dar consecvent și serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și fizică și să acționăm ca atare - amintindu-ne, totuși, că nu există post, fără stârnirea acestei capacități, fără a introduce în
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
și numai iubire, scumpul meu drag! Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un echo răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. Cu totul, de-acum, cu totul a ta. Veronica ". Se reîntoarce la Iași. 1879-10-19 Îi scrie lui Mihai pe care îl considera "punctul luminos al vieții mele", spunându-i că abia aștepta să se vadă acasă. 1879-11-07 Veronica îi scrie o nouă scrisoare lui Mihai, îndemandu-l să vină acasă pentru sărbătoarea
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
Din dragostea imensă pentru cele mai curate suflete pământești, copiii, poeta scrie poezie pentru copii, într-un volum intitulat, Gânduri spirituale pentru copii.(Editura Stef, 2016).Domnul să le păstreze puritatea și să le ofere veșnicia atunci când fiecare se va reîntoarce în patria cerească, spune autoarea. Dumnezeu să îi binecuvinteze și să îi ocrotească de tot ce este rău în orice timp. În trioul format, autoarea își schimbă partenerul de dialog, pentru o lună, dansând pe aripile tăcerii spirituale, în volumul
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
cunoșteau doar rudele si prietenii mei, am pierdut ușurința de a mă exprima căci limba în care vorbesc în noua mea țară nu este cea a gândurilor mele, am pierdut bucuria de a revedea locurile dragi, acelea la care te reîntorci mereu și nu îți e niciodată îndeajuns, am pierdut întâlnirea, cam rară, e drept, cu mormintele alor mei. Dar am plecat spre împlinirea destinului meu, urmându-l pe cel care îmi este alături în orice împrejurare și mă sprijină în
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
vicepreședinte al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România. - Stimate dle Bratu, pentru începutul conversației noastre, vorbiți-ne vă rog despre copilărie, despre Romanul atât de drag amintirilor dvs. orașul pe care nu conteniți să îl iubiți...Să ne reîntoarcem la anii copilăriei, unde îi regăsim pe părinții noștri, pe bunici, ne regăsim puritatea din noi... ce amintiri mai păstrați? - Amintiri triste, cu tatăl meu mai mereu arestat, pentru că era preot și anticomunist. - Sunteți fiu de preot. Între anii 1950-1960
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. Citește mai mult Singuri, străini și fără călăuzăAm căutat izvoare în pustiu,Pământul făgăduințelor,Patria fără de hotare a viselor,Piatra de la temelie, filozofală.Dar tot
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ale cerului,Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcitNu ne-am oprit din drum.Trebuia să existe undeva o oază,Un loc de odihnă și înnoptareAl celor însingurați și neliniștiți,Al nesfrâșitelor caravane,Al turmelor de vise neîmpliniteCare se reîntorc în noaptea neființeiPrintre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii.... XVIII. ISPITELE NOULUI EON POST-CREȘTIN, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
una de săptămâni nu s-a apropiat de Sfântul Potir din cauza "nevredniciei" sale, iar atunci, în cea de-a cincizeci și doua săptămână, după ce a săvârșit câteva rânduieli, să treacă printr-o spovedanie de patru minute ca apoi să se reîntoarcă imediat după primirea împărtășaniei la "nevrednicia" sa. Este înspăimântător pentru că această situație respinge atât de evident ceea ce constituie adevăratul sens și, de asemenea, Crucea vieții creștine descoperită nouă în Sfânta Euharistie: imposibilitatea de a adapta creștinismul la măsurile și capacitățile
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
se pomenesc morții. Femeile trebuie să meargă la biserica să împartă colaci din aluat de post, fructe, miere și vin, iar bărbații să aprindă focuri rituale în curți, în grădini, pe dealuri, pentru sufletele morților care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi, trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca și cozonacii. Tradiția spune că este bine să păstrezi un ou roșu până la Paștele viitor, și nu este bine să dormi în această zi
Tradiţii şi obiceiuri de Paşti culese din diferite zone ale ţării [Corola-blog/BlogPost/92412_a_93704]