1,394 matches
-
sunt, printre alții, George Kennan, Hans Morgenthau, Reinhold Niebuhr și Kenneth Waltz în Statele Unite și E. H. Carr în Marea Britanie. În istoria gândirii politice occidentale, Niccolò Machiavelli și Thomas Hobbes sunt de obicei considerați realiști. Tucidide este văzut uneori ca realist, dar în zilele noastre această poziție este minoritară. Realiștii, deși recunosc că dorințele umane sunt extrem de extinse și de variate, evidențiază "limitările pe care aspectele josnice și egoiste ale naturii umane le impun conduitei diplomatice" (Thompson 1985:20). Conform lui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și Kenneth Waltz în Statele Unite și E. H. Carr în Marea Britanie. În istoria gândirii politice occidentale, Niccolò Machiavelli și Thomas Hobbes sunt de obicei considerați realiști. Tucidide este văzut uneori ca realist, dar în zilele noastre această poziție este minoritară. Realiștii, deși recunosc că dorințele umane sunt extrem de extinse și de variate, evidențiază "limitările pe care aspectele josnice și egoiste ale naturii umane le impun conduitei diplomatice" (Thompson 1985:20). Conform lui Machiavelli, în politică trebuie să ne comportăm ca și cum "toți
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai puțin periculoase, mai degrabă decât a uneia sigure, drepte și pașnice. Considerațiile etice trebuie să facă loc rațiunilor de stat. "Realismul susține că principiile morale universale nu pot fi aplicate acțiunilor statelor" (Morgenthau 1948/1954/1973: 9). Mulți dintre realiști, cu precădere în ultimele decenii, au acordat atenție aproape în exclusivitate anarhiei, absenței unei conduceri politice ierarhice. De exemplu, John Herz susține că anarhia asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932:23). Acești
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o proiecție a naturii umane în planul colectiv" (1962:7, compară cu Niebuhr 1932:23). Acești realiști "văd conflictul ca fiind explicabil parțial de elemente conjuncturale, dar ... consideră că și de nu ar fi fost așa, mândria, lăcomia și goana după glorie ar face ca războiul tuturor împotriva tuturor să continue pe o perioadă nelimitată. Până la urmă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
natura umană" (Waltz 1991:35). "Realismul clasic" este cea mai obișnuită etichetă pentru această poziție. (Eu prefer denumirea de "realism biologic", care identifică o caracteristică substanțială distinctivă a acestui tip de realism. Sunt însă puțini cei care susțin această alegere.) Realiștii mai pot fi clasificați în continuare pe baza intensității și a exclusivității atașamentului lor pentru presupozițiile realiste centrale. Aici putem imagina un continuum de poziții diferite. Realiștii "radicali" exclud din politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a acestui tip de realism. Sunt însă puțini cei care susțin această alegere.) Realiștii mai pot fi clasificați în continuare pe baza intensității și a exclusivității atașamentului lor pentru presupozițiile realiste centrale. Aici putem imagina un continuum de poziții diferite. Realiștii "radicali" exclud din politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului, dar acordă și un spațiu modest pentru alte preocupări politice non-realiste. Carr, Morgenthau și Waltz, realiștii de frunte ai generațiilor lor, se poziționează cu toții în această zonă. După cum o spune
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului, dar acordă și un spațiu modest pentru alte preocupări politice non-realiste. Carr, Morgenthau și Waltz, realiștii de frunte ai generațiilor lor, se poziționează cu toții în această zonă. După cum o spune Carr, "până la urmă nu putem găsi un refugiu în realismul pur" (1939/1945/1946:89). Realiștii "slabi" acceptă analiza realistă a problemelor politicii interna-ționale, dar sunt
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
modest pentru alte preocupări politice non-realiste. Carr, Morgenthau și Waltz, realiștii de frunte ai generațiilor lor, se poziționează cu toții în această zonă. După cum o spune Carr, "până la urmă nu putem găsi un refugiu în realismul pur" (1939/1945/1946:89). Realiștii "slabi" acceptă analiza realistă a problemelor politicii interna-ționale, dar sunt deschiși unei game mai largi de posibilități și văd elemente mai importante ale relațiilor internaționale ca situându-se în afara realismului. Realismul slab se transformă treptat în ceva diferit. La un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mare parte, chiar cea mai mare, a politicii se află în afara sferei sale de analiză ar trebui să ne întrebăm dacă presupozițiile sale teoretice ne ajută să înțelegem elemente importante ale realității politice internaționale. Hobbes, la fel ca cei mai mulți dintre realiști, se arată sceptic în ce privește schimbarea naturii umane. Analiștii pot în mod rațional să nu fie de acord asupra variabilității și maleabilității naturii umane sau asupra intereselor statelor. Cei mai mulți sunt însă de acord că accentul pus de Hobbes pe importanța competiției
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
realiști precum și pentru război. De exemplu, sute de mii de vieți ar fi putut fi salvate, ca și milioane de răniți, dacă Statele Unite ar fi urmărit o rivalitate bipolară realistă cu Uniunea Sovietică, mai degrabă decât un Război Rece ideologic. Realiști de frunte precum Niebuhr și Morgenthau (1970:33) nu numai că au criticat puternic războiul din Vietnam, dar au făcut-o de timpuriu. Robert Tucker (1985) s-a opus sprijinului administrației Reagan pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar au făcut-o de timpuriu. Robert Tucker (1985) s-a opus sprijinului administrației Reagan pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant este că de pe lista de suporteri ai invaziei americane din Irak în 2003 lipsesc aproape în totalitate realiștii proeminenți. Dilema prizonierului, avantajele relative și cooperarea Anarhia și egoismul îngrădesc enorm cooperarea. Dilema prizonierului oferă o reprezentare formală standard a acestei logici. Să ne închipuim doi răufăcători arestați în mod separat de către poliție și interogați. Fiecăruia îi este oferită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un mediu anarhic, chiar și cei capabili să-și gestioneze năzuințele de câștig și glorie sunt constrânși de teamă să-i trateze pe toți ceilalți ca inamici. Anarhia poate învinge chiar și cele mai bune intenții ale noastre pe care realiștii oricum le consideră ca fiind destul de rare. Fără scheme de siguranță care să reducă riscul cooperării și fără proceduri care să determine avantajele, chiar și cei care vor să colaboreze pot rămâne prinși într-un cerc vicios al competiției reciproc
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
totuși dar nici nu este foarte utilă. Orice teorie trebuie să emită ipoteze simplificatoare. Asumpțiile fructuoase nu iau în considerare factori care sunt de obicei mai puțin importanți pentru determinarea rezultatelor decât cei evidențiați de teorie. Multe dintre dezacordurile dintre realiști și criticii lor pot fi văzute, în fond, ca dispute asupra frecvenței și semnificației erorilor de tipul al treilea ale realismului. Motivațiile contează Cât de departe putem să mergem cu teorii pur structurale adică, anarhia, distibuția capacităților și nimic altceva
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
putem însă prezice cum vor reacționa ele la presiuni fără o cunoaștere a alcătuirii lor interne" (1979:71). Ignorarea tuturor atributelor statelor (în afara capacităților) nu lasă teoriei nicio putere predictivă sau explicativă. Astfel că, în practică, Waltz, ca și alți realiști, se bazează foarte mult pe cunoașterea sau asumarea intereselor și intențiilor statelor. Dacă ipotezele privind motivațiile statelor sunt simple, clare și coerente, și dacă se aplică tuturor unităților din sistem, teoria rezultantă ar rămâne puternic structurală. Cea mai ușoară cale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
25-42; Taliaferro 2000/1; Snyder 2002) în fond readuce distincția realismului clasic dintre puterile de status quo și cele revizionste sau revoluționare și dezvoltă două teorii realiste diferite pornind de la aceste orientări contrastante. De exemplu, Michael Mastanduno (1991) susține că "realiștii se așteaptă ca statele-națiune să evite decalajele care îi favorizează pe partenerii lor, dar nu neapărăt să maximizeze decalajele în favoarea lor înșile. Statele-națiune nu sunt "maximizatori de decalaje". Ele sunt, în termenii lui Joseph Grieco, "pozițio-naliști defensivi" (Mastanduno 1991:79
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
După cum arată Fareed Zakaria, "cea mai bună soluție a problemei eterne a incertitudinii vieții internaționale este ca un stat să-și întărească controlul asupra mediului prin expansiunea persistentă a intereselor sale politice în afara granițelor" (1998:20). Această dezbatere internă între realiști este prezentată deseori (ex: Labs 1997) ca o chestiune de alegere a celei mai bune sau celei mai adevărate ipoteze sau teorii. Am văzut mai devreme, totuși, că o lume a poziționaliștilor defensivi ar fi nerealist de pașnică. Cu toate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în care majoritatea statelor ar fi poziționaliști defensivi, relațiile internaționale ar fi un război hobbesian al tuturor împotriva tuturor ceea ce nu este. Realismul pare să aibă nevoie de amândouă presupozițiile pentru a menține raza de acțiune la care cei mai mulți dintre realiști aspiră. Există cel puțin două modalități de a proceda. Realismul ofensiv și cel defensiv pot fi văzute ca tipuri de logică abstractă a interacțiunii, mai degrabă decât ca argumente substanțiale asupra naturii statelor (compară cu Snyder 2002:172). Predicțiile constrastante
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aplicare a teoriilor realiste. În această secțiune examinăm conceptualizarea lui Glenn Snyder a ceea ce el numește "variabile de proces" în teoretizarea realistă structurală. Ne referim apoi la instituții, norme și identități, variabile care au fost în mod tradițional denigrate de către realiști. Această secțiune se încheie prin examinarea chestiunii schimbării în relațiile internaționale, o temă de o importanță considerabilă care apare din discuția asupra importanței procesului și a instituțiilor în această disciplină. Variabile de proces Snyder încearcă să producă teorii explicative realiste
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se referă la distribuția de amiciție și inamiciție, și deci nu este mai puțin sistemică decât distribuția de capacități. Nivelul sistemic al teoretizării nu se reduce la structură (care este doar unul din elementele definitorii ale sistemului). În mod similar, realiștii ofensivi și cei defensivi tratează de obicei motivațiile drept prezumate sau stipulate, identificând tipuri abstracte de actori și funcționând astfel tot la nivelul sistemului. În măsura în care anarhia și distribuția de capacități determină alegerea obiectivelor ofensive sau defensive, teoria poate fi chiar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
jucat un rol central în crearea unui număr mare de state noi și, de obicei, slabe. Majoritatea statelor postcoloniale au supraviețuit nu datorită propriei lor puteri sau puterii aliaților lor, ci datorită recunoașterii internaționale. Supraviețuirea lor pe care în special realiștii ofensivi trebuie să o găsească inexplicabilă! a fost întărită de abolirea războiului de agresiune în a doua parte a secolului al XX-lea. Urmărind această linie de analiză (vezi și Buzan, Jones și Little 1993) ajungem în zona slabă a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în a doua parte a secolului al XX-lea. Urmărind această linie de analiză (vezi și Buzan, Jones și Little 1993) ajungem în zona slabă a spectrului realist, despre care am vorbit la început. Snyder este în mod clar un realist: el evidențiază anarhia și lupta pentru putere și este sceptic față de puterea relativă a normelor și instituțiilor. Dar abordarea sa față de instituții și norme este neobișnuit de deschisă, sugerând conversații interesante cu analize non-realiste convergente. De exemplu, Alexander Wendt (1999
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inamiciție, și anume ceea ce Wendt numește anarhie "hobbesiană",. Suveranitatea, înțeleasă ca dreptul la integritate teritorială și independență politică, transformă relațiile după modelul celor existente între rivalii lui Locke, cu rivalitatea substanțial moderată de abolirea războiului de agresiune. Mare parte a realiștilor subestimează totuși semnificația instituțiilor, așa cum se sugerează în titluri ca "The False Promise of International Institutions"11 (Mearsheimer 1994/5) și Sovereignty: Organized Hypocrisy 12 (Krasner 1999). Instituțiile și normele sunt tratate ca și cum ar putea fi reduse la interesele materiale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]