35,770 matches
-
mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există șaizeci și cinci de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu suveniruri prăfuite. Cu un etaj mai sus, pe scările late din marmură - cu stucaturi Într-o parte și un candelabru suspendat Într-un punct Înalt În spațiu, ca un fulg de nea uriaș - muzeul Împarte același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urcat pe aceleași scări pe care, acum un deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse dând Încet din cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care am deschis ușa spre muzeu, l-am auzit mustrându-l pe recepționer. Alungâdându-mi sentimentul de neliniște, am tăiat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag bolnavă și vlăguită. Cu o eșarfă În jurul gâtului, prefera un machiaj accentuat și avea niște ochi de culoarea - să mă gândesc - lămâii verzi. Se mișca mult, repede și fără rost. În ciuda acestor activități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou aveam nevoie, ci de o ieșire din el. Timorat, mi-am strâns geanta la piept și am făcut câțiva pași timizi spre recepție. N-ar fi trebuit să-mi fac griji. Portarul Își acoperise fața cu un ziar, prima pagină tremura Încet. Nu exista nici un risc să fiu văzut, cu atât mai puțin să mă identifice mai târziu, dacă poliția l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În viața publică trebuie să dai dovadă de tact, zic eu și-i povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici, în Noua Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În Încăperea goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet și se știa că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la pupitrul recepției domnul Kalebgian Înfrunta inerția În haina lui bine croită. — Kalebgian, a sosit domnul Myatt? — Nu, domnule, trenul are Întârziere. Doriți să așteptați? Și-a reținut un living? — Oh, evident! Aici, băiete, condu-l pe domnul În Încăperea domnului Myatt. — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
britanic locuia la hotel, domnul Kalebgian Îl surprinse pe un vizitator meticulos de la Ambasada Britanică: „Excelența sa este la toaletă. Dar nu va rămâne mai mult de Încă trei minute“. Dădea fuga pe coridoare, asculta la ușile toaletelor, revenea iarăși la recepție, fără a avea nimic altceva de făcut decât să tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să le facă o surpriză soțiilor. Mi-am pus un bilețel ca să nu uit să-i menționez asta așa, În treacăt, data viitoare când vorbeam cu el. — Puteți să-i transmiteți un mesaj domnului Mortimer când se Întoarce? am Întrebat. Recepția mi-a făcut legătura cu o căsuță de mesagerie vocală, unde i-am lăsat lui Hunter un mesaj lung, plin de căldură, ca Între doi porumbei Îndrăgostiți, În care Îi trimiteam și mulți pupici Înflăcărați. Apoi l-am sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă dreagă cafeaua asta. Peste o oră trebuie să prezinte un apartament dublu în stil Queen Anne, cu cinci dormitoare, cu două șeminee pe gaz și cu o toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă dreagă cafeaua asta. Peste o oră trebuie să prezinte un apartament dublu în stil Queen Anne, cu cinci dormitoare, cu două șeminee pe gaz și cu o toaletă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție?“ zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să nu cumva să te apuci să arzi frunze de salvie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întreabă cineva, spuneți că ați primit un transfer în altă localitate. Le spuneți că sunteți îndrăgostit de casa asta. Și, în rest, rămâne secretul nostru. — Bill Burrows e pe linia doi, spune Mona din biroul celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
domnul Streator are de gând să mă violeze. În momentul ăsta ne aflăm la vila Gartoller, pe Walker Ridge Drive, o locuință în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și sistem de alarmă antiefracție și împotriva incendiului. Walker Ridge Drive este genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au întors la hotelul Pressman, în apartamentul 17F, unde locuiau de aproape o lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice că au dat câteva telefoane între zece și jumătate și douăsprezece. La douăsprezece și un sfert au sunat la recepție și au cerut să fie treziți la ora opt. Un funcționar de la recepție confirmă că au folosit telecomanda ca să selecteze un film porno. A doua zi dimineață, la nouă, camerista i-a găsit morți. — Embolie, dacă mă-ntrebi pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice că au dat câteva telefoane între zece și jumătate și douăsprezece. La douăsprezece și un sfert au sunat la recepție și au cerut să fie treziți la ora opt. Un funcționar de la recepție confirmă că au folosit telecomanda ca să selecteze un film porno. A doua zi dimineață, la nouă, camerista i-a găsit morți. — Embolie, dacă mă-ntrebi pe mine, zice Nash. Când îi dai limbi fetei, poți să sufli aer în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu poate fi dobândită într-o viață de om, zice. Își ia sendvișul și îndepărtează din nou folia. — A, zice, și să aduceți și ceva cald de mâncare, ce vă place dumneavoastră, dar fără carne. Și stația de poliție zice: „Recepție?“. Capitolul 15 Helen Hoover Boyle își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext măcar de-ar fi fost Camelia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care își căutase un loc de convalescență potrivit, dădu din cap în direcția recepționerei și o porni mai departe. Deși acoperișul Centrului de Sănătate Grove era unul piramidal, cea mai mare parte a clădirii era circulară. Departamentul administrativ, zona recepției, sălile de tratament și biroul asistentelor se aflau în mijlocul clădirii, iar cabinetele diferiților medici generaliști care lucrau pentru Centrul de Sănătate Grove erau pe margine. Niște plăcuțe mici, aflate deasupra fiecărei uși, indicau numele ocupantului. Bull trecu pe lângă doctorii Hurst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de 25 m din marmură cenușie. După intrare este holul principal. Urmează o sală de ședință lungă de 76 m și lată de 60 m, cu 10.000 de locuri. La nord de sala de reuniuni se află cea de recepție care poate cuprinde, în același timp, 5.000 de persoane. În complex sunt peste o sută de săli de ședință, fiecare cu specificul ei propriu. În ceea ce privește stilul arhitectonic, Marea Sală a Poporului nu numai că a păstrat concepția tradițională, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe la el tocmai tânărul Xu. După ce îl studie cu atenție, Zou Ji se privi din nou în oglindă și ajunse ferm la convingerea că Xu este într-adevăr mai frumos decât el. Peste câteva zile, Zou Ji participă la o recepție organizată de principele Qi Weiwang, căruia îi povesti frământările lui: Înțeleg prea bine că nu mă pot compara cu tânărul Xu la frumusețe, dar nevasta, curtezana și prietenul meu au spus contrariul, ca și cum s-ar fi vorbit între ei. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]