827 matches
-
observat nimic. Însă Evgheni Pavlovici (prințul era chiar gata să parieze) nu doar că își dăduse seama, dar se și străduia să se remarce faptul că a înțeles: zâmbea prea ironic. — Ce minunăție! exclamă generăleasa, sincer entuziasmată, imediat ce se încheie recitarea. Ale cui sunt versurile? — Ale lui Pușkin, maman, nu ne face de rușine! exclamă Adelaida. — Păi, cu voi, omul poate ajunge și mai prost decât sunt eu! îi răspunse cu amărăciune Lizaveta Prokofievna. Rușine! Imediat ce ajungem acasă, să-mi arătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe Narcissus în casa lui de vacanță de la Herculanaeum. — Nepotul meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și în același timp i-a pus-o la dispoziție și lui Seneca. Iar retorul s-a pus să organizeze acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie romantic principele. Fața i se crispează instantaneu. Așa s-au împrietenit Scribonia și Pollio. Pentru că Asinius e cel care a inaugurat moda asta a recitărilor în case particulare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie romantic principele. Fața i se crispează instantaneu. Așa s-au împrietenit Scribonia și Pollio. Pentru că Asinius e cel care a inaugurat moda asta a recitărilor în case particulare și în odeoane. I-a dat dreptate de la bun început că marile discuții despre afacerile statului trebuie excluse din for, iar aristocraților, ca să nu se plictisească, să li se ofere șansa de a-și etala talentele literare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are un lector lângă el. Se abține însă, din prudență. Prea s-ar pune pe picior de egalitate cu cezarul. Augustus își ridică cu greutate tălpile și le sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram la Ajax, tragedia mea... Secretarul se grăbește să-și manifeste interesul. — ...dar i-au găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în întregime lecturii. Privește la drumul pe care-l mai are de parcurs până la auditorium și zâmbește șters. Cu mulți ani în urmă, socrul ei a transformat un simplu pavilion în sală de lecturi publice. El a introdus moda acestor recitări la Roma. Imediat după ce s-a apucat să lucreze la opera sa monumentală, Istoria războaielor civile, a început să-și invite prietenii acasă ca să asculte fragmente din ceea ce scria. Personal, nu a recitat însă niciodată. Nici tragediile nu le-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu se arată stingherită de nepăsarea și disprețul mitocanilor. Evident a auzit și ea și încearcă să o consoleze. Îi mulțumește cu un zâmbet de încurajare. Se întreabă totuși, ușor îngri jorată, dacă nu cumva a ales prost data acestei recitări. Anul a fost bogat în poeți și aproape n-a existat zi în care cineva să nu ci tească în public. Anume a amânat întrunirea, ca să evite căl durile verii, când toate notabilitățile de la Roma sunt plecate în vilegia tură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat el de elocvență, glumește Vipsania ca să-și ascundă nervozitatea. De câteva minute trage cu ochiul la estradă să vadă cine ur mează. Nu cunoaște ordinea în care se vor desfășura mai departe spectacolele. Quintius e cel care organizează și recitările, însă - ocupată cu invitațiile - n a apucat să discute ni mic cu el în ultimele zile. Nici prin sală nu-l vede ca să-l întrebe când vine rândul nurorii ei, Livilla. Printre spectatori circulă, ce-i drept, foi cu programul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un asemenea prestigiu încât și-a permis să lanseze moda acestor recitări fără să se teamă că va fi taxat de vanitos. Emoția o face pe Vipsania să lăcrimeze. Nu a pronunțat nici un nume, dar aluzia a fost foarte clară. Are dreptate. Cu toată austeritatea lui profundă, Asinius Pollio simțea deseori nevoia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că vorbesc tot despre scrierile lui Claudius. Critica la adresa lui Pollio. Oftează, încercând să se adune. Lăsând la o parte lipsa de bună cuviință cu care a fost făcut anunțul, subiectul este - totuși - ex trem de interesant. Potrivit, de altminteri, unei recitări. Căci, în afara impozantei lui opere scriitoricești, socrul ei și-a manifestat talentul și în domeniul lingvisticii. A elaborat o doctrină literară proprie, atât în privința limbii, cât și a stilului. Ce-i drept, mulți îi impută tendința arhaizantă. Dar de ce poezia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas e nedisimulată. Se uită spre pedagog, care nu îndrăznește nici să confirme, nici să infirme. — Și ce vrei acum? îl întreabă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acestea să-și exprime în vreun fel dezaprobarea. Agrippina a început de ceva timp să se îmbrace într-un mod aproape scandalos. Nici nu vrea să-și amintească ce avea pe ea și cum s-a purtat la ședința de recitări organizată de Vipsania... Germanicus însă încuviințează imperceptibil din cap. Evident, este și el frapat de îmbrăcămintea ei somptuoasă. Dar țesătura vopsită în nuanțe multiple nu i se pare câtuși de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asculți. Ascultă ce-ți spune sângele! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți Iar flacăra care aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea de sus a trupului pe când citea cu voce tare Coranul. Recitarea sa avea un ritm al ei, o măsură care urca, urca și apoi se oprea dintr-odată. Armanoush Încercă să nu dea atenție discordanței totale dintre trupul mic al imam-ului și trupurile masive ale femeilor care-l Înconjurau. Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără alegători? Apărând la televizor, în prime-time, alături de „echipa de campanie“. Toți, absolut toți președinții de partide au intrat în direct, după anunțarea primelor scoruri la europarlamentare, însoțiți de trupele de șoc. Ca niște diriginți care-și târâie elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în carpetele cu căței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbată. Odată restaurat acest principiu al mentalității mitice, l-am aplicat - de data aceasta printr-un demers centrifug - diferitelor creații mito-folclorice românești. Am observat că bună parte dintre legende, colinde, balade, descântece (prin recitarea lor) și ceremonii, ritualuri, gesturi magice (prin practicarea lor) au ca ultim scop menținerea sau restabilirea „rânduielii lumii”. „Citite” fiind cu ajutorul acestei „grile”, motivele mitice și practicile rituale s-au dovedit a fi mai ușor descifrabile, au căpătat sens aspecte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei, l-a legat” (Enuma Eliș, IV, 100-120 ; cf. 1, pp. 34-35). În textele sacre iraniene (Avesta), ca și în comentariile târzii ale acestora (Datastan i D¹nik și Bundahisn) este relatat felul în care Ormazd îl învinge pe Ahriman prin recitarea Ahuvar, „prin care a fost revelată creația și sfârșitul creației”. În urma acestui tratament, Ahriman (ca și întreaga sa armată de demoni) devine „neputincios”, „năuc”, „fără cunoștință”, fiind lăsat „paralizat pe o perioadă de trei mii de ani” (Bundahisn, I ; cf.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folosire a plantei. Toate trăsăturile caracteristice ale acestui scenariu - așa cum au fost degajate de Mircea Eliade - se regăsesc în studiul etnobotanic al lui Simeon Fl. Marian : circumambulațiunea și nuditatea rituale, mimarea actului sexual, aducerea ofrandelor specifice (făină, miere, băutură alcoolică), recitarea invocațiilor și a formulelor magice, diferite condiționări magice de loc, timp, îmbrăcă minte, comporta ment, gestică etc., considerarea mătrăgunei ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul Stăpânitor/ Născut din Tine Însuți, Incoruptibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unde orbii au cîntat bine, au recitat patetic, au venit cu grupuri vocale feminine și masculine, apoi mixte, cu duete din nou unisex pe ambele genuri, dar și amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de un om cu totul deosebit. Modest, totuși, fiindcă se integrase imediat În programul mănăstirii, ajutând la toate activitățile gospodărești. Singura libertate pe care și-o luase era aceea ca, În timpul În care călugării aveau orele de meditație și de recitare a sutrelor budhiste, să iasă În pădurea de lângă templu și, indiferent de vreme, să exerseze tehnici de luptă cu armele, de aruncare a pumnalului sau shuriken-ului și de tragere cu arcul. Nici una din tehnicile folosite nu putea fi văzută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reloaded. Toată lumea moare ucisă de toată lumea. Nu. Nu? ...a existat un bătrân care a murit pe treptele unei biserici. A murit de durere. A murit ani de-a rândul, în pagini nu de cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
16 și 40. Și nu m-am dus să asist și eu la împărțirea premiilor. S-au dus, în schimb, foarte mulți colegi de clasă și de liceu, căci, pretindeau ei, e o festivitate foarte interesantă... cu program artistic: muzica, recitări, teatru, exerciții de gimnastică... A doua zi de dimineață, însă, când am intrat în clasă, am fost foarte surprins de atitudinea colegilor mei și, la un moment dat, n-am știut ce să cred că s-a întîmplat! Am fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De câteva zile la liceul Lazăr era o forfotă neobișnuită. Peste o lună urma să se sărbătorească 65 de ani de la înființarea liceului, și Barbă plănuise o serbare impresionantă. Programul fusese alcătuit din câteva inevitabile discursuri, așa-zise ocazionale, din recitări, coruri și orchestră, exerciții de gimnastică și un fragment dintr-o piesă de teatru. Asupra acestui din urmă punct al programului avea să hotărască profesorul de Limba română de la secția modernă, unde bănuia Barbă că se găsesc mai ușor elemente
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
El nu se oprea numai la ceea ce era prevăzut în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]