3,066 matches
-
său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu), și noimă în noua versiune cu exaltarea inflamată a postumelor. Să recitim împreună, pentru rațiuni pe care le voi divulga la timp, cartea din 1968 a lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în opera lui Eminescu "se disting două tărîmuri diferite"; "fără a se contrazice, tărîmurile se distanțează totuși în
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
în stare să-mi explice aceste contradicții grosolane - fără a amesteca PSD-ul în discuție și luptele sale facționiste - promit să-mi revizuiesc atitudinea față de stupefiantul atac al lui Radu Duda la ordinea simbolic-monarhică a României. Până atunci, mă amuz recitind și răs-recitind nemuritoarea sagă a Republicii de la Ploiești.
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
boală mortală indefinită, ca un răspuns la propria rugă de a fi luat din această lume înainte să-și vadă orașul năruit sub furia vandalilor. Augustin plînge și se roagă în singurătate voită, cu psalmii lui David fixați deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
interbelic și România secolului al XIX-lea conțineau, din rațiuni lesne de înțeles, doze substanțiale de ficțiune. Citind presa și diverse documente, albume cu fotografii și reclame publicitare, cunoscând zvonurile și bârfele de culise legate de unii și de alții, recitind, din această perspectivă întreaga literatură a vremii, autoarea se pune în pielea oamenilor acelui timp, așa cum Flaubert își asumă identitatea doamnei Bovary. Ea se visează - cu infinite satisfacții - trăind în tumultoasa perioadă interbelică sau în romanticul secol al XIX-lea
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
devine o broșură ale cărei instrucțiuni de întrebuințare se află altundeva, dar nu în paginile ei. Cartea își pierde autarhia, iar noul ei rost este să te trimită repede la altceva. Cînd o carte te silește să zăbovești asupra ei, recitind-o și studiind-o, ea aparține celeilalte paradigme. În schimb, noua carte trebuie să fie citită ușor, plăcut și repede, altminteri timpul destinat lecturii începe să semene cu un timp mort și plicticos. Lectura se cere a fi făcută cu
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
este atât de amenințătoare. Dacă mă gândesc înapoi la truda cu Harmonia cćlestis îmi aduc aminte numai de greșelile mele. Îmi amintesc numai de greșeli. Acum răsfoiesc Harmonia cćlestis numai dacă sunt obligat s-o fac. Nu obișnuiesc să-mi recitesc cărțile. Îmi dau seama dacă o situație e rezolvată, dar nu îmi mai amintesc cum anume am rezolvat-o. Văd eu ca să ajungi de la punctul A la punctul B este pentru scriitor o treabă destul de grea, văd ce a făcut
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
la toate aceste întrebări.) Greșeli care-mi inspiră cea mai multă indulgență: Naivitatea, lăcomia, lăudăroșenia. (Proust: Cele pe care le înțeleg.) Deviza mea: Asta mi-ar mai lipsi! (Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!) Constat, recitind răspunsurile mele la chestionar că nu m-aș recunoaște întru totul în ele dacă mi-ar fi oferite de cineva spre lectură. Am început să scriu articolul cu o stare de neliniște și teamă, după câteva zile și nopți obositoare
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
de construcții la autoritatea administrației publice competente; emiterea autorizației de construire. Este posibil ca echipa inițială de proiectare să se modifice în etapa de obținere a autorizației, prin plecarea sau înlocuirea membrilor. Prin urmare, este important ca autorizația să fie recitită și dacă este cazul revizuite obiectivele proiectului, asigurându-se că acestea sunt înțelese de toți membrii echipei. În perioada obținerii autorizației, proiectul final nu este definit în detaliu. Pe de altă parte, pentru a gestiona problemele critice care pot afecta
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 2 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261476]
-
de construcții la autoritatea administrației publice competente; emiterea autorizației de construire. Este posibil ca echipa inițială de proiectare să se modifice în etapa de obținere a autorizației, prin plecarea sau înlocuirea membrilor. Prin urmare, este important ca autorizația să fie recitită și dacă este cazul revizuite obiectivele proiectului, asigurându-se că acestea sunt înțelese de toți membrii echipei. În perioada obținerii autorizației, proiectul final nu este definit în detaliu. Pe de altă parte, pentru a gestiona problemele critice care pot afecta
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 2 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261473]
-
a ajuns - dintr-un conformism liber asumat - la monotonie, (aproape) unanimitate, pesimism încrâncenat, dramatizare excesivă. În spațiul dominat de „iadul alb” și „teroarea zăpezii”, clișeul „mirifice podoabe” devine de-a dreptul subversiv, atrăgând atenția asupra unei alte posibile realități psihologice. Recitite într-un context total schimbat, textele trecutului își schimbă sensul.
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
societate exigentă" l-ar fi „extirpat urgent". Cât privește cărțile pe care le-a scris, ele n-ar oferi altceva decât „spectacolul unor incapacități". De altfel nici nu mai știe bine ce conțin cărțile. Memorie nu are, iar să le recitească ar fi fără sens „când există atâtea cărți fundamentale rămase necitite". Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
totul pe relația actorilor, pe un soi de finețe a interpretării. Formula kammerspiel este, cred, în apropierea spiritului acestor piese. Yasmina Reza dezvoltă teme existențiale în-r-un limbaj cu multe paliere. Fiecare merge pînă unde poate, pînă unde vrea. Citind și recitind dramatugia ei mi se pare că vocea care dirijează scrisul este aceea a actriței Yasmina Reza. Un tip de teatru minimalist, așezat solid pe voluptatea intelectuală a frazării și a retoricii adevărate pus în slujba unor actori consistenți, atenți la
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
să ai o preocupare obsesivă sau să crezi, spune T. Mai e o posibilitate: să te gândești că ceilalți vor continua să trăiască. Este în sentimentul ăsta ceva bun - ca și speranța naivă că vei continua să-i interesezi. Citesc (recitesc?) L'ingénue libertine. Deși nu e Proust, există la Colette, în conversațiile mondene, fraze atât de fine încât îți spui că, de fapt, nu-i aparțin ei ci limbii franceze, așa cum degeaba ai încerca să găsești un anumit ton al
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
Vor fi și ei personaje cândva? Timpul ficționalizează? Absența, la fel? Din toate câte puțin. Și totuși, din cauza statutului incert al lui Socrate - real, cât de real? în ce măsură Platon este delegatul și în ce măsură creatorul lui? - la Platon e mai mult. Recitesc Viața lui Eminescu, oarecum dezamăgit. Călinescu găsește o familie sănătoasă într-una de alienați, sinucigași, ftizici, estropiați. Amestecă presupuneri cu informații. Ce știe nu spune de unde știe. Fraza nu are plasticitatea de mai târziu. Nici Sadoveanu, zilele trecute, n-a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
băgându-le altora de vină, mereu amenințați, în supremația lor retorică, de altul mai breaz, nu se supără și nu pot supăra. Cuvinte înaripate, împrăștiind peste neamuri o uruială de bine și rău, sunt turnirurile lor iscate din nimic. Am recitit primul volum dintr-o poveste a vorbei, mai legată, însă, de om, decât de năravul lui, în care totul trăiește cum era, nu cum ți-l amintești, cu o bucurie pe care nu o ascund. Dintr-o posibilă ședere la
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
Alexandru Călinescu Recitesc, cu aceeași încîntare ca prima oară (și cu aceeași curiozitate cu care, între timp, am „consultat-o" pe sărite), cartea semnată de Marc Lemonier și Alexandre Dupouy, Histoire(s) du Paris libertin (Povestea/Poveștile Parisului libertin, La Musardine, 2003). Autorii
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
o asemenea măsură impresia de noutate, încât nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că romancierul sud-american ar datora ceva din senzaționalul poveștilor sale unor opere anterioare. Despre cazuri de falsă memorie, precum cele evocate de Tournier, nu auzisem. Recitind de curând Iosif și frații săi, romanul de bătrânețe al lui Thomas Mann, câteva scene mi s-au părut trase la șapirograf după Márquez. Nu, nu greșesc cronologia: în bagajul nostru de cititori, operele nu urmează neapărat firul cronologic al
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
la curs, că studierea bibliotecii Carcalechi este zăbavă de folos și plăcută sufletului. Reîntâlnirea cu Ion Creangă s-a produs în iarna lui 1978, când programa școlară mi-a cerut să îl „predau" pe autorul Poveștii lui Harap-Alb. L-am recitit integral cu alți ochi, cu altă experiență de viață și de lectură și, în loc de notițe pentru două ore de curs, m-am trezit scriind cu cerneală verde, parcă stoarsă din cucuta crescută în curtea părintelui Voicescu, un caiet studențesc de
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
probabil compus, va fi redescoperit cu entuziasm romantic de Victor Hugo în secolul XIX și cu interes științific de Tolkien (Boromir e Roland) în secolul XX. Nu se mai studiază la școală, deși e o adevărată bijuterie literară. L-am recitit într-o versiune modernă în proză, versiunea originară în versuri și strofe asonante fiind dificilă. În română a fost tradus, în proză cadențată, pentru prima oară, dacă nu greșesc, și tipărit la Sibiu în 1942 de Eugen Tănase, autor și
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
și fără a fi acuzat din principiu de culpe de care nu e decât parțial responsabil. Vizavi de el, situația cercetătorului nu e deloc comodă. Marta Petreu reușește. E francă și e cinstită. Menține exemplar linia echilibrului. Am citit și recitit eseul acesta cu atenție. N-am găsit, oricât m-am străduit, nici un derapaj. Culmea e că, având toate dovezile în față, primul impuls a fost să le dispun, eu însumi, într-un scenariu (măcar relativ) incriminator. Fiindcă, luate în sine
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
de răsunet. Autorii pe care-i reevaluau ei fac însă parte din generația ’60, iar astfel de lovituri de teatru erau - ne dăm seama azi - previzibile. La începutul anilor 2000, însă, operele generației ’80 n-aveau de cine să fie recitite. Pentru simplul motiv că nu se isprăvise încă prima lectură, iar autorii înșiși mai aveau (timp) de lucru. Pe de altă parte, există cel puțin trei grupuri de tineri scriitori care au învățat și la școala „optzeciștilor”: brașovenii de la Literele
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
cărții Adinei Dințoiu, pe care mica editură Tracus Arte o publică prompt, deși cu mijloace editoriale modeste. Autoarea nu și-a ales un subiect ușor atunci cînd s-a hotărît să scrie o monografie despre Mircea Nedelciu. Pentru că, pentru a reciti opera - întreruptă brusc - a scriitorului brașovean dispărut la doar 49 de ani, nu e suficient să faci o muncă de istoric literar. Trebuie mai mult. Mircea Nedelciu, împreună cu colegii de la grupul literar „Noii” din primii ani ai deceniului opt, nu
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
cu un vers din Pillat (și el părtaș, în alte vremuri, al universului elegant care-a început cu Junimea), „lumea unde moartea nu omoară”. Dacă moartea nu omoară, balastul critic o poate face. De aceea, sunt de căutat și de recitit, cât mai adesea, asemenea cărți de afinitate. Care nu ține cât veacul, însă îl preface consimțit. reușesc, cu pasiune nepătimașă, să transforme nu doar ortografia, literatura, pe ici, pe colo filosofia, ori politica, ci să schimbe viitorul. Și felul de
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
pentru câteva zile. Nu pot să dorm, nu pot să citesc. Stau singur în casă, n-am nici un căpătâi. Mi-am pus în gând ca după prânz, pe care l-am dat pe gât direct din cratiță, să termin de recitit volumul încheiat, dar stau trântit pe pat de unde o bine cunoscută lâncezeală nu-mi dă voie să mă ridic. Văd pe perete urmele a trei tablouri ale lui Roman, expuse acum la Mogoșoaia, unde n-am vlaga să mă duc
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
într-o nuditate omenească cuceritoare, de aceea interviul cu el îmi pare cel mai reușit. „Nu pot să-ți vorbesc acum despre cărțile mele decît în termeni funcționărești, pentru că trăirea nu am cum să ți-o comunic. Chiar eu cînd recitesc ce am scris cîndva mă reîntorc cu greu la acea vibrație de atunci.” (p. 88) În fine, sunt două interviuri care cad sub pragul de toleranță estetică: cel mai slab sub unghiul expresiei literare e dialogul cu Petru Popescu, ale
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]