903 matches
-
dat viață dialogurilor noastre. În plus, dacă îmi este îngăduit paradoxul, această incomoditate a fost reconfortantă. Într-o țară în care monologul și injuria, trufia și calomnia, invidia și minciuna se asociază pentru a colora peisajul mediatic, este într-adevăr reconfortant să găsești o insulă de normalitate. Numitorul comun al acestor schițe de istorie recentă este tocmai încercarea de a descoperi în politica românească din ultimii șase ani un contur care să ordoneze, cât de cât, o lume aflată aparent într-
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
petrece aproape o oră, urmărind crabii de mărimea degetului, care mătură porțiunea dintre pământ și mare. Plaja se întinde pe mile. Crabii operează pe toată lungimea ei, o panglică de zarvă metropolitană care întrerupe o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să trăiești izbindu-te de mizeriile realității. Cu o poftă neașteptată îi ling abdomenul, carnea lui este caldă ca un ceainic, dinții ni se întâlnesc într-o mușcătură puternică, dinte peste dinte, ce rost are să ne prefacem, doar durerea este reconfortantă, dinții lui se plimbă pe trupul meu, coboară pe glezna subțire, acolo îmi imaginasem că simt mușcătura câinelui, dar fiorul de plăcere este mult mai puternic. Mâinile lui îmi strâng coapsele, făcând loc degetelor sale, limbii lui, pare că încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
maternității mele, le așez în jurul meu și le privesc, fericirea victoriei mă cuprinde, ca și cum cu mâinile mele alungasem vara și instaurasem regatul toamnei, iar asta nu pentru că prefer toamna, ci pentru simplul fapt că ciclicitatea aceasta a anotimpurilor este extrem de reconfortantă, apoi răspund strigătelor telefonului, pe care le așteptam, aud o voce împovărată care îmi spune să o anunț pe Noga, care încă doarme, că nu va putea ajunge la petrecere pentru că pleacă în excursie cu părinții la Eilat, apoi adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai presus de orice, era fericită să descopere că toate era la locul lor. Amintirea încercărilor prin care trecuse o făcuse să creadă că putea fi altfel, că universul coșmarurilor era real, iar acest glob ospitalier, doar o amăgire. Era reconfortant, familiar, odihnitor, ca un vechi ursuleț de pluș, tocit. Scena era completată de discul palid al Lunii care plutea în plan îndepărtat. ― Cum ne simțim astăzi? Realiză că meditehniciana vorbea cu ea. ― Foarte rău. Anumite persoane îi spuseseră, odată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
instinct? Dar știu oare ce este inteligența? (Se uită în stânga.) Stai lângă mine, Newt. Ceilalați, utilizați aparatele de detecție. Hai, la drum. Gorman, fii cu ochii pe Burke. Hudson și Vasquez puseră în funcțiune detectoarele de mișcare. Haloul aparatelor era reconfortant în beznă. Roadele tehnologiei moderne încă nu-i trădaseră așadar. Porniră către coridor; cei doi infanteriști mergeau în față. Centrul de exploatare neavând electricitate, Vasquez fu nevoită să împingă ușa. Ripley îi vorbi: ― E ceva? ― Nimic. Vasquez nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru femei. Am vrut să precizez cum stau lucrurile de la început, pentru ca partea masculină a auditoriului să schimbe frecvența cât mai e vreme (vă puteți închipui ascultând un radio-ențiclopedie, care să turuie de dimineață până seara toate inactualitățile și nimicurile reconfortante ale zilei?Ă. Scrise (sau doar traduseă foarte prost, revistele astea nu merită aproape niciodată citite, pentru că își aleg ca public-țintă o femeie semi-toantă, cu ochii în televizor și-n vitrine. Ențiclopedia salută, în aceste condiții, apariția în România a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
este un partipris vizibil, dar care, repet, e normal, după cum la „Dilema Veche“ și „Dilemateca“ sunt recenzate cu partipris cărțile de la Humanitas, ori cum „România literară“ preferă, natural, clasicitatea, și nu postmodernitatea. E logic și, din punctul meu de vedere, reconfortant. Dar dacă v-aș face acum o ofertă de a scrie la „Suplimentul de cultură“ o dată pe lună, v-ați gândi? Ei, nu, asta e o răutate, un fel de sadism, așa. Nu, pentru că teoria pe care urma să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
exemplului personal. O săritură rapidă din pat, o fermă deschidere a geamului, lăsând aerul tare al realității să intre în aerul rece al camerei, câteva rapide mișcări de înviorare și putem obține imediat, după o prealabilă spălare pe ochi, imaginea reconfortantă a unei dimineți de octombrie în care șiruri-șiruri de personaje se duc la muncă, să-și ocupe posturile de lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de a lăsa cumva un mic portret, chiar și strâmb, al unei perioade ciudate din istoria României, perioadă de tranziție care, în mod sigur, nu se va încheia decât scriptic, o dată cu acceptarea țării în Uniunea Europeană. Cât de bine și de reconfortant ar fi dacă normalitatea occidentală s-ar fi instalat în România la fel de rapid precum diversele mari firme multinaționale delocalizate de mondializare! Codruț Constantinescu Introducere la o continuă enervare Îmi este greu să scriu o „introducere“ la un text pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cu prozatori Doris Mironescu Pentru orice cititor de bună-credință, perioada literară din deceniul zece a trebuit să pară una de o incredibilă sărăcie. Până în 1989 aveam o pleiadă de „consacrați“, unii intrați în manuale, alții ca și intrați. Sentimentul era reconfortant: literatura română se putea făli cu o actualitate productivă, cu o serie de destine literare de primă mână ce puteau fi urmărite in the making. Dintr-odată, „greii“ prozei românești au dispărut, „clasicii în viață“ au părut să intre în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
masca atârnând grotesc de o ureche, cu privirea la fel de fixă ca în momentul în care dăduse indicația de încetare a vieții fiului lui. Alindora se apropie de el, îl bate ușor pe umăr și îi adresează cuvinte cu atât mai reconfortante cu cât crede în adevărul lor : Pentru cei pe care îi iubim suntem în stare să facem gesturi de ușurare a suferințelor pe care nu le putem face față de un pacient oarecare. Minute și minute în șir profesorul păstrează aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți adeseori nepăsători sau brutali ? "Să ți-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de data asta în limba rusă. Am auzit niște pași oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de interioare și-și lăsase casa în mâinile Sidoniei, să fie devastată de lemnari, de zidari, fără a mai avea posibilitatea de a-și recunoaște vechea ambianță, de-a se mai simți "ca acasă". Aici toate erau la fel, ce reconfortant, cărțile vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lenjeria intimă, mi-am dat seama că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul, știam că nu sunt pregătit să renunț. Dora mă privi iscoditor. I-am explicat că fără prohibiție, nu exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
argumentația lui Manetti e fără cusur, cel puțin, dacă-i acceptam premizele - care, cum ea Însăși a recunoscut, rămânea la nivel de speculație. Cum putea să demonstreze că povestea pe care o crease era adevărată? — Oh, presupun că ar fi reconfortant să aflăm identitatea celei care a sunat, dar mă Îndoiesc că asta ar rezolva problema noastră. Nu, să presupunem doar că dumneavoastră o cunoașteți. Și să mai presupunem că vă aflați În posesia obiectului secret, pe care l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu erau prietenii ideali pe care i i-ar fi ales mătușile ei. Unii din grup erau destul de În vârstă ca să-i fie Asyei mamă sau tată. Fiind cea mai tânără, Îi plăcea să le observe infantilismul. Era mai curând reconfortant să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea anilor; dacă erai un tânăr ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Harry nu-i răspunse. Norman se Întoarse din nou către cele două femei. — Pentru numele lui Dumnezeu, Îmi spuneți și mie ce se Întâmplă? țipă el. Apoi sirenele tăcură. Ecranele se stinseră. Liniștea nu mai era tulburată decât de sunetul reconfortant al muzicii clasice. — Îmi pare rău pentru ce s-a Întâmplat, spuse Tina. — A fost o alarmă falsă, preciză Fletcher. — Dumnezeule, oftă Norman, lăsându-se să cadă Într-un fotoliu și trăgând adânc aer În plămâni. — Dormeați? Norman Încuviință din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lor. Îi place să intre în hotelurile de lux ale orașului, să aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte un pahar de Porto sau de martini, soarbe din băutura reconfortantă și se gîndește. „La ce ?” alege la întîmplare una din cheile agățate pe panoul de la recepție și urcă în camera respectivă. nu doarme mai mult de o noapte în aceeași cameră de hotel. Știe că are acces la toate secretele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blasé și cărunt, profundului scepticism al lui Anatole France și Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stabilită în SUA de aproape 20 de ani și a devenit mâna dreaptă a lui Ralph Lauren. În general, a fost un public „amestecat“, format din americani și români stabiliți în America (la fel ca la Festivalul TIFF-Tribeca); era foarte reconfortant să vezi cozi la filme, cu oameni de toate vârstele - studenți, pensionari, oameni de vârstă medie. A fost foarte interesant să fiu cel mai „longeviv“ invitat la retrospectivă: am fost prezent și la deschidere (când Peña ne-a chemat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sânt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]