61,325 matches
-
în care s-au prezentat ca victime ale situației din țară, cum au și fost, odată însă cu atâția alții. Unii și-au construit, cu aplomb, o imagine de foști opozanți politici, în temeiul căreia s-au agitat mult, reclamând recunoașterea meritelor și răsplătirea lor. Au și fost răsplătiți, ca urmare a neobositelor demersuri, cu burse, cu premii, cu traduceri în limbi de circulație. Astfel încurajați, unii au prins să spere - și mai speră - să dobândească Nobelul. De ce nu? Spre deosebire de aceștia
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
și se văd, la rândul lor, combătuți de alții, nou veniți în arenă." Sîntem de acord cu Cristian Crăciun că în manualele alternative trebuie să fie incluși și scriitori tineri, în schimb nu împărtășim exagerarea că acestora "li se refuză recunoașterea publică", atîta timp cît sînt publicați la edituri de prestigiu (Univers, Cartea Românească, All, Nemira, Paralela 45), în colecții anume consacrate lor, sînt recenzați și susținuți în paginile revistelor, premiați de Uniunea Scriitorilor. Credem că editorialistul Axiomei se înșeală cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
pentru toate generațiile - în costum, în blugi, în bermude, în pielea goală, singura condiție a accederii acolo fiind talentul concretizat în cărți. Talentul individual. Nu ajunge să contești în cor cu leatul pentru a dezlocui alt leat și a obține "recunoașterea publică". * Ne pare rău că ne-am luat cu vorba și ne-a rămas prea puțin spațiu pentru a semnala un remarcabil studiu din acest număr - I.L. Caragiale și Emil Cioran de Ieronim Tătaru. Cu toată vasta bibliografie și multele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
Avînd a face cu o femeie păcătoasă, căreia îi era rușine să-și declare păcatele prin viu grai, i-a acceptat o scrisoare, precum un substitut de spovedanie, în temeiul căreia a absolvit-o. De fapt, se află aci o recunoaștere a rolului de spovedanie pe care-l împlinește scrisul, așadar o perspectivă spirituală asupra literaturii: "S-ar putea spune că o mare parte a literaturii universale este o formă de spovedanie prin care scriitorul, marele păcătos, mărturisește instanței nevăzute. Psihanaliza
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
importanța femeii în societatea contemporană e cumva iritant și compromițător. Spun compromițător pentru că modul în care autorul devine ferm susținător al supremației falocrate abia prin ultimele cuvinte ale cărții pune cumva sub semnul întrebării aparenta suplețe și flexibilitate de pe parcurs. "Recunoașterea" rolului femeii în societate pare, retrospectiv, un simplu truc al cărui rost este de a nu dezamăgi cititoarele, sau de a nu-și deconspira prea ușor propriile afiliații ideologice. A treia femeie rămîne, însă, o carte extrem de interesantă, exemplară chiar
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
arcurile întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
urmă se produce ceea ce am putea numi o mondializare a metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație travestiurilor metaforice, a suitei
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație travestiurilor metaforice, a suitei de metamorfoze, șovăie, e gata a se dizolva în context
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
în această carte fără însă a-și epuiza potențialul de interes. Și aceasta pentru că autorul nu-și propune să dea o istorie propriu-zisă a imaginarului, ci un argument în favoarea unor abordări cât mai sistematizate în domeniu, o tot mai întinsă recunoaștere internațională. Editura Humanitas, cea care a mai publicat până acum o parte dintre lucrările lui Lucian Boia, își dovedește și de data aceasta excelența, în primul rând prin inițiativa sa și apoi prin condițiile grafice de apariție a volumului; cu
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
trag toți ceilalți, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat în contrast cu reacțiile lor, de uluire, tulburare, euforie. Mike, cum îi spun simplu, la rugămintea lui, este șeful departamentului de slavistică de la University of California, Los Angeles, specialist cu recunoaștere internațională în limbile și literaturile Europei Centrale și de Răsărit. Pe lîngă limbile de largă circulație - franceza, germana sau spaniola, Michael Heim vorbește toate limbile din zona central și est-europeană, româna fiind ultima pe lista sa de achiziționări lingvistice. Traducătorul
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
ordine care fusese răvășită. Înțelegem de ce călătoria eroului are drept cauză această dezordine în ospitalitatea familială și de ce, obligatoriu, el va cunoaște proba ospitalității, de-a lungul aventurilor sale. Nu am putea evita problema ospitalității interne care privește acceptarea și recunoașterea de sine. Ni se pare într-adevăr că parcursul "inițiatic" al eroului plecat să cucerească ospitalitatea internă prin ocolirea drumului exterior se referă, pornind de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și traduceri. Vezi stilul Brâncovenesc, mai-nainte, ale lui Matei Basarab, Vasile Lupu ș.a.m.d. Pentru multe din faptele lor creștinești, unii domnitori s-au nevoit în suferință, devenind martiri. Trecerea numelui lor, prin canonizare, este un act de recunoaștere în veac, de prinos adus memoriei acestora. Cum limba română, începând din sec. al XVI-lea, dă semne de oficializare, fie și prin acte administrative sau diplomatice, înlăturând lent și sigur grafia altor alfabete (grecesc, slavon), cursul ei vorbit conduce
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
Andreea Deciu "Te iubesc": este momentul în care memoria pune stăpînire pe experiență. Memorie care mă invadează de foarte departe, amintire a ceea ce n-am trăit. Cunosc dragostea înainte de a fi încercat-o, certitudinea de a iubi este întotdeauna o recunoaștere: asta e, așa am citit, i-am respirat savoarea fictivă, i-am pîndit indiciile, i-am așteptat atîta elanurile, da, asta e, în sfîrșit. "Te iubesc" există în mine înainte să-l rostesc, gustul primei dăți este conform cu avangustul pe
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
ce trebuie să fie. Ridicată în plan axiologic și integrată în opoziția dialectică "bine-rău", puterea apare ca fiind supusă unui proces de bipolarizare: unele manifestări ale ei se vădesc juste, iar altele injuste; lucrarea ei se bucură uneori de aprobare, recunoaștere și este durabilă; alteori decade și cade fie violent, prin revoluție, fie de la sine și prin sine, prin destrămare. Pentru a răspunde întrebării " Pe ce trebuie să se întemeieze puterea?", axiologia recurge la ideea și idealul de justiție. Justiția funcționează
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
a reprezenta puterea - cercul - lasă locul alteia - elipsa - care are două centre formate din conducători și conduși. Reflectând această situație, legitimizarea se desfășoară în două direcții și se constituie în două teorii: Machttheorie, justificarea prin forță, și Anerkennungstheorie, justificarea prin recunoaștere. Le vom examina pe rând și apoi le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
pentru interceptarea telefonică a adversarilor politici. Alt președinte a fost obligat să mărturisească și să-și ceară scuze pentru un comportament intim nepotrivit. Supertehnicizarea produce deci o vulnerabilitate specială, măsurată continuu prin sondaje de opinii, anchete, plebiscite și altele. Teoria recunoașterii. Avatarurile consimțământului Toate aceste schimbări întâmplate la primul pol al puterii - conducătorul - confirmă adevărul tezei potrivit căreia forța derivă dintr-o stare mentală, din credința în superioritatea valorică. Este puternic cel care se crede și mai ales este crezut puternic
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
conducătorul - confirmă adevărul tezei potrivit căreia forța derivă dintr-o stare mentală, din credința în superioritatea valorică. Este puternic cel care se crede și mai ales este crezut puternic. Această mentalizare a forței constituie cea mai bună trecere la teoria recunoașterii sau a acceptării, care acordă prioritate celui de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă argumentul ambiguu al numărului: "proști, dar mulți". Cea mai gravă obiecție care s-a adus acestei teorii constă în aceea că recunoașterea are un caracter dizolvant, destructiv. A condiționa autoritatea și ordinele conducătorului de bunăvoința sau bunul plac al condușilor ar însemna a anula însăși ideea de obligație și de ordine. Radbruch răspunde că, în acest caz de legitimare valorică, nu este
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
superioare care, dimpotrivă, fundamentează și corelează obligatoriu puterea și cetățenii. După autorul german, aceste scopuri ultime ar fi justiția, securitatea și cultura. Pentru respectarea acestor valori își dă consimțământul corpul electoral și pentru violarea acestora îl retrage. După ce stabilește natura recunoașterii, Radbruch remarcă multiplicitatea formelor în care se manifestă aprobarea și dezaprobarea. Aprobarea nu are loc explicit, de la caz la caz, și cu atât mai puțin entuziast - la fiecare plată de impozit, de pildă - ci în general și implicit, confirmând legitimitatea
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
într-un orizont de așteptare (absenții, nedecișii!), față de neîmplinirea lor, se diminuează - scăderea popularității - iar la violarea lor fățișă și dezastruoasă, se răspunde cu schimbare democratică sau cu o mișcare insurecțională. O chestiune tulburătoare este dacă și cum pot greși, recunoașterea și consimțământul. De ce, intern și extern, au fost admise, atât cât au fost, teroarea în timpul Revoluției franceze, Comuna din Paris și mai ales de ce Hitler a triumfat în alegeri libere în 1934, iar comunismul a învins în două războaie și
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
postbelice era decisă încă din 1 decembrie 1943, la Conferința de la Teheran. Dar, decisiv, la 9 octombrie 1944, cînd, la Moscova, s-a perfectat înțelegerea secretă dintre Stalin-Churchill, prin care România era cedată, în proporție de 90%, influenței sovietice, în schimbul recunoașterii, de către URSS, a cedării Greciei, în aceeași proporție, influenței occidentale. Conferința de la Yalta (februarie 1945) n-a făcut decît să pecetluiască această decizie, prin care nu numai România dar toate țările est-europene (plus un sfert din Germania) erau transformate în
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
avea, inițial, și un scop strategic și unul psihologic. Pe de o parte, o mare expoziție deschisă la București era un fel de raport de activitate, o dovadă, o demonstrație, iar, pe de altă parte, ea reprezenta un act de recunoaștere a autorității centrului într-o lume și într-un sistem politic și administrativ de tip piramidal, cu ierarhii puternice și irevocabile. După 1990, chiar dacă au dispărut formal elementele de obligativitate, reflexele acestora au rămas încă, în condițiile în care Bucureștiul
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
reprezenta parodiile sale. Nu vreau să-l contrazic. Dar îmi aduc aminte că nimeni altul decît chiar G. Călinescu, în capitolul consacrat poetului din Istoria literaturii, observa: "O parodie este o pastișă exagerată, ca spre a-și găsi iertarea în recunoașterea imitării". Și adaugă: "Topârceanu le numea pagini modeste de critică literară în pilde", menționînd că, uneori, poetul uita c opinie e greu de susținut", rămîne valabilă cea de a doua ipoteză. Dl. Liviu Grăsoiu nu o spune explicit dar destule
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
în sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție de la regulă, un "caz", îl face atrăgător în ochii acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
Aducînd gîndire nouă în diverse domenii - în teoriile literare și lingvistică, în predarea unor limbi străine - "jenează" metode și habitudini vechi, autohtone. De unde, tendința spre marginalizare a celor ce ar putea avea multe de spus și de făcut. De aceea recunoașterea titlurilor de studii străine în România, pune - și această formalitate - probleme: se procedează cu multă încetinire. Alte asemenea fenomene, cu ani în urmă, s-au petrecut și în lumea teatrelor. Un mare regizor român de înaltă faimă, altul, și el
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]