1,376 matches
-
North American Journal of Psychology, nr. 3, 2001, p. 369-376. De ce femeile apreciază și colportează expresiile la modă? Diferența dintre sexe în însușirea markerilor lingvistici „Îl coafează”, „Super tare”, „Pe undeva...”, „Între ghilimele...”, „Nu ești cool” sunt oare cuvinte din recuzita feminină? Da, iată că fetele sunt cele care răspândesc expresiile la modă... în special tinerele, mai precis adolescentele, în opinia unui expert în lingvistică de la Universitatea din Toronto... Într-adevăr, plecând de la un studiu început în 2002 și publicat în
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
lebedele. Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de temperamentul unui simbolist autentic, C. participă discret numai la familiarizarea cu o recuzită poetică nouă. SCRIERI: Din anii tineri, Craiova, 1895; Ploaie și soare, Craiova, 1904. Repere bibliografice: C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I, București, 1957, 388; Dafin, Iașul, I, 82-84; Dicț. lit. 1900, 185. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
redactor la Radiodifuziunea Română, Editura pentru Literatură (din 1960) și Editura Eminescu (1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită de relief. Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un spor de seriozitate într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
de Cerynthia, Victor Olimp, Carina Lazzariny, Victor Spoială, Victor Talpă. Primele manifestări poetice mature ale lui S., adunate în volumul Zvonuri din necunoscut (1921), sunt marcate de influențele parnasiano-simboliste specifice cercurilor frecventate (Macedonski, „Vieața nouă”). Unele par mici colecții de recuzită, mizând mai mult pe forța de iradiere a unor cuvinte și sugestii. Mirificul „departe” invocat de simboliști este localizat prin Saturn, în atmosfera căruia ar pluti câte un „Trup mlădios de Saturnină, ființă stranie stelară,/ Cu siluetă de femeie, țesută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
poate să dea o replică la textele emise deja de gruparea liberală în Occident, realiza prin Despre starea socială a Principatelor Danubiene (1855) o detașare categorică de Revoluția de la 1848. Apelând și la expresii care ulterior vor face parte din recuzita politicii românești precum "doctrine periculoase", "parodie revoluționară", "aberațiile comunismului" sau "naivi sau suficient de perverși"41 atunci când se referea la liberali, el deschidea practic lupta politică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La fel de vehement față de liberali era
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
comuniști a mișcării sioniste era caracterul său „universal”, faptul că mișcarea sionistă era concepută la scara spațiului locuit de evrei, deci pe deasupra hotarelor naționale. Această „deschidere permanentă” stârnea suspiciuni totalitarismului comunist, veșnic dispus la izolare, internaționalismul său fiind exclusiv o recuzită de propagandă. Nu putem să nu observăm că existau și apropieri Între comuniști și sioniști, cum ar fi unele „suprapuneri” de limbaj politic, cu clișee comune, ca „lupta Împotriva imperialismului”, În special a celui britanic, etc. Comune erau și unele
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce poate fi (văzut și înțeles) doar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din Iași. A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983, cu volumul Naștere vinovată. Intrarea în scenă a lui C., carte din 1984, nu este străină de un anume mimetism și de recuzita procedeelor teatrale ce „regizează” sensibilitatea „ramurii etice” a promoției optzeciste. Gestul poetic este învestit cu valoare morală și existențială de act-limită, iar autorul ia o atitudine sentențios-moralizatoare, convertită în orgoliul solitudinii și al tăcerii, în pofida nevoii de comunicare și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită teatrală într-un obiect decorativ, fiind împodobită excesiv cu mărgele, hurmuz, panglici, oglinzi, flori de hârtie, clopoței etc. Acest obicei a exercitat o puternică influență asupra tuturor jocurilor cu măști, care reproduc, în general, aceeași acțiune: Berbecii, Boul, Cerbul, Țapul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
a oferi a doua zi presei imagini cu Ceaușescu. Șeful, cu grija sa părintească, privea mereu la ceasul de mână și la cer, gândindu-se probabil ca nu cumva înflăcărații demonstranți să răcească dacă ar ploua, ori ca nu cumva recuzita de carton și polistiren expandat din care erau fabricate obiectele purtate de manifestanți să nu se decoloreze ori să se topească sub biciuirea ploii. Poate că cineva i-o fi spus, până la urmă, că la marea demonstrație de pe stadionul 23
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite. Figurația celor cincizeci de poezioare, miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate, e construită în special din elemente de recuzită a naturii (plopii înalți, grâul verde, florile de mac, anotimpurile), dorurile, visul, tristețea fiind legate de anumite stări, care nu devin întotdeauna stări poetice. Uitată azi cu desăvârșire, desconsiderată în perioada interbelică, dintre criticii importanți U. este menționată doar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
D’Artagnan) și ne-am hotărât pe loc să facem o manifestație de protest. Ne-am imaginat o scenă de pantomimă, ca În piesa pe care Hamlet o pregătea pentru rege, și am urcat la mine acasă pentru a găsi recuzita necesară și câteva cearceafuri, cu intenția să ieșim apoi pe bulevard la Scala și să facem teatru de stradă. Credința noastră fermă că vom reuși astfel să oprim tancurile rusești să distrugă Budapesta a fost la fel de ferm spulberată de bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea lui efectele teatrului experimental, a luat o decizie bravă: a declarat forfait și a părăsit sala, după ce a recuperat furios de pe scenă proprietatea soției, devenită temporar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nu doar În voce, dar prin simpla prezență printre noi, Începea să se simtă acea liniște specială pe care Brook o iradiază fără nici un efort. Bețe de bambus, asemănătoare cu o undiță simplă de pescari, s-au dovedit În timp recuzită principală de antrenament fizic și, deși la Început le manevram stângaci, căci ni se păreau rigide, odată descoperită În ele o prelungire a energiei brațelor, până și materia lor dură devenea fluidă În jocul imaginației. Simbolic, bambusul a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
accepta prezența femeilor În activități publice. Actorii au apreciat șansa de a juca În fața acestor oameni simpli, fără tensiunea pe care o aduce asistența sofisticată de festival internațional, cum avea să fie cea de la Shiraz. Improvizațiile cu instrumente muzicale și recuzita sumară (bețe de bambus, plus câteva cutii de carton de diverse dimensiuni, cam asta era tot) Îi amuzau pe localnici și dialogul teatral se Înfiripa spontan. Câteodată, copiii sau chiar cei În vârstă intrau pe covor și participau dansând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nostru și, fiind dezamăgită, și-a pierdut interesul să mai finanțeze proiectul. Nu avea nici un rost să mai rămânem În Săo Paolo, așa că am pornit cu Priscilla spre aeroport, Încărcați nu doar cu bagajele proprii, ci și cu textele și recuzita aduse din New York pentru antrenament, cu gemantanul lui Liz, chitara, tobele și tot felul de instrumente achiziționate În Bahia. Ne despărțeam de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care inventasem apariția Îngerului era, pe scurt, următorul: când Mefisto intră În cabinetul de lucru al lui Faust, e Însoțit de cinci asistenți, inventați de Niky și de mine, care, la fel ca În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și schimbările de costum, Mefisto fiind la noi un cameleon care poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile, costume și recuzită a toate vremurile, îngrămădite pe pasarela îngustă a unui balcon de curte interioară, așteptându-și rândul la o biată fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de trei pe patru! Era o ilustrație pe viu a legendei Turnului Babel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici una dintre conservele acestea? A.R. Înțeleg aluzia figurată a întrebării, însă răspund în registrul propriu. Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele în hoteluri din localități balneare. O singură dată, în primii ani de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
planul exegetic, vast de-acum, pe care se exersează sumedenie de cercetători. Demersul este unul analitic și explicativ, mereu dispus la diagnosticări concluzive, autorul aplecându-se asupra câtorva texte pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de aceea, mai umanizat al primului pătrar din acest veac al XX-lea, am mai văzut pie rind ca peste noapte câteva ultime figuri și moduri de trai autoh tone, curiozități ale străzii și vestigii ale timpului vechi, decoruri și recuzite din comedia acestei vieți, epave, ră mășițe și sfă râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fotografii În por țelan și cu un lung epitaf În versuri libere pe mormântul frumosului său frate mai mic, „bulibașa“, cum Îi spuneam pentru pretențiile lui de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire firească, mai bine zis de ralierea la orizontul prozastic „comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]