1,378 matches
-
accesul la cele incomode. Ioana Macrea-Toma oferă explicații obiective privitoare la situația scriitorului îngrădit de cenzură: "A lupta împotriva cenzurii și din interiorul spațiului pe care ea îl tutelează rimează cu a te confrunta cu un sistem întreg beneficiind de recuzita pe care tot el o furnizează. Prinși în jocul productiv al manipulării din cauza dorinței de a fi publicați, scriitorii se abandonează unei agonii insolubile: a scrie bine sub cenzură și împotriva cenzurii. A fi publicat sau a nu fi publicat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului - însumând toate replicile rostite pe scenă. Are ca referent ficțio nal universul „povestit“ în replicile personajelor, iar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice au în vedere elemente specifice artei dramatice: jocul scenic al actorilor, pantomimă, costume, decor, mobilier, recuzită, efecte sonore, lumini etc. 3.3.2. Acțiunea dramatică. Construcția subiectului Acțiunea este un element structurant al operei dramatice, fiind alcătuită din două serii de evenimente: cele care se petrec pe scenă, sub ochii spectatorului (acțiune scenică), și evenimentele relatate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de ani), proclamau imperativul: "De a da cuvântului o semnificație / Alta decât cea oferită spre consumație". Deși cunoștea de mult: "Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe / N-au ce căuta în cadențe: / Că poezia ține de esențe" râsul face parte din recuzita sa cotidiană. Fapt e că Dimov nu renunță la umor (un umor sec) chiar și vorbind despre moarte. Un alt text, un Romanț, încorporează o declarație de principii țintind finalmente situarea deasupra normelor consacrate: M-am hotărât Să scormonesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simpatic, pe care îl lua în brațe gârbovitul An Vechi. Acest frate de suflet al meu s-a prăpădit, însă, acum mai bine de un sfert de veac. Dificultatea cea mai mare pentru organizatorii serbării era procurarea costumelor și a recuzitei. Multe dintre acestea erau aduse de către „artiști" din satele lor, dând farmec și culoare rolurilor interpretate. Ca viitori intelectuali, elevii normaliști făceau din lectură o activitate de maximă importanță, folosind în acest scop serviciile bibliotecii și procurarea de cărți pentru
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
îi va duce de nas pe Caliban, Trinculo și Stephano: e relatarea unei înșelătorii (trumpery) și încă a uneia de mâna a doua, destinată să-i ademenească pe cei trei fraieri cu câteva haine vechi, dar strălucitoare, cu o ieftină recuzită teatrală. În schimb, pentru atragerea în cursă a lui Alonso, capcana folosită fusese de un alt calibru: ea avusese efectul înfricoșător al apariției unui spectru. Într-adevăr, scena a treia din actul al treilea este, pentru Alonso, o veritabilă scenă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale liniei oficiale. Indisociabile de mecanismul cooptărilor, integrărilor și Încurajărilor financiare, opresiunile iau Înfățișarea libertăților dirijate. A lupta Împotriva cenzurii și din interiorul spațiului pe care ea Îl tutelează rimează cu a te confrunta cu un sistem Întreg beneficiind de recuzita pe care tot el o furnizează. Prinși În jocul productiv al manipulării din cauza dorinței de a fi publicați, scriitorii se abandonează unei agonii insolubile: a scrie bine sub cenzură și Împotriva cenzurii 61. A fi publicat sau a nu fi
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aici e ultima paranteză... Autorul: Dă-mi mie textul..., așa; cei doi aduc miniscena în mijlocul scenei (către cei doi), hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două fotolii și măsuța pe spațiul miniscenei (cei doi execută; bun..., pun pe masă recuzita alimentară și în plus ce mai scoate Gh. P. doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uneori Dumnezeu prevestit/ de forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C. Sturzu își face portretul pe nisip, sugerând ideea de efemeritate: "Mereu schimbătoare,/ neliniștită mereu/ după respirația felurită a luminii". Poemele lui C. Sturzu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură și artă, 1968. 1 "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu,1971, "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească,1973; "Scut etern", Editura Eminescu, 1974; 1 "Substratum", Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grupuri de elevi care vor studia separat modalitățile de subliniere, prin formă și culoare, a expresivității portretului. * Primul grup: studiază și redă elementele decorative, vestimentare ce completează imaginea de ansamblu a figurii umane. * Al II-lea grup: pune accentul pe recuzita compozițională care vine în completarea atitudinii interioare. * Al III-lea grup: simplifică și accentuează formele (ex.: mărirea irisului pentru exprimarea inocenței). * Al IV-lea grup: modifică schemele structurale pentru reliefarea sentimentelor. * Al V-lea grup: schimbă culoarea carnației (simbolistica imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sintetizată într-o scurtă prezentare. Ora a doua. Punerea în scenă (opțional, în măsura posibilităților, se poate invita în cadrul orei un actor sau un regizor) Resurse didactice: copii xerox pentru fiecare grupă cu textele dramatice (vezi anexa 2), elemente de recuzită (coș cu fructe, chitară, coroană, oglindă etc.), citatele listate în format A4, lipite pe tablă (folosite ca puncte de pornire sau / și ca puncte de reflecție în dezbatere) (vezi anexa 1) d. "Spectacol" teatral Elevii sunt împărțiți în patru echipe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în scenă, privirea noastră asupra lumii cehoviene; un decor cu dublu focar; privit dintr-o parte scaune albe de grădină, o masă lungă de sufragerie, o față de masă albă (inferioară în frumusețe celei din Livada cu vișini, de la Bulandra!) aparent, recuzita obișnuită a pieselor cehoviene. Privit mai îndeaproape, vedem că mobilele sunt așezate pe un pietriș alb, că deasupra banchetelor din grădină atârnă un splendid candelabru, de salon, că podeaua sufrageriei sau cea a cabinetului lui Vanea este de fapt același
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dragostei și întâmplării". Micul univers din casa cherestegiului devine unul al durității și al violenței. ...Teatru pur sânge. Un cuvânt special se cuvine scenografiei semnate de Daniela Codarcea, care a avut o idee esențială în susținerea propunerilor regizorale prin suprimarea recuzitei obișnuite, introducerea a numai câteva obiecte de mare funcțio nalitate și transformarea, în acest chip, a locului de joc într-un fel de "spațiu de trecere" extrem de favorizant pentru o dinamică a reprezentației care nu este numai una pur fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului - însumând toate replicile rostite pe scenă. Are ca referent ficțio nal universul „povestit“ în replicile personajelor, iar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice au în vedere elemente specifice artei dramatice: jocul scenic al actorilor, pantomimă, costume, decor, mobilier, recuzită, efecte sonore, lumini etc. 3.3.2. Acțiunea dramatică. Construcția subiectului Acțiunea este un element structurant al operei dramatice, fiind alcătuită din două serii de evenimente: cele care se petrec pe scenă, sub ochii spectatorului (acțiune scenică), și evenimentele relatate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și doi de ani și, la Bacău, într-o tîrzie prelungire a unui chef de festival, lăsînd la o parte mulții actori și critici prinși în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
zi. Este adevărat că nici Eliade nu plasează exact în timp acțiunea cărții, dar cititorul avizat cunoaște cu certitudine faptul că anul era 1930, pornind de la o exactă cunoaștere biografica a vietii autorului. Ecranizarea sugerează, prin modul cum este concepută recuzita și cum sunt efectuate filmările, sfârșitul anilor '50. În plus, remarcam faptul că Allan este prezentat dar cu privire la acest aspect trebuie să fim obiectivi și să precizam că aceasta confuzie este întreținută de traducerile inexacte ale românului ca fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
inițiere, în urma căreia Maria va realiza menirea ei mistica de muzician: "Cântam pentru îngerul din noi". Inițierea la care ne face părtași Eliade nu este un ritual ce se desfășoară în secret într-un loc ascuns, nu e însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]