1,248 matches
-
fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de față, distingând cu atenție între operațional și obiectual, putem spune că transcendentul imanent al judicativului este logos-ul însuși, în măsura în care, operațional, el "lucrează" indirect, fiind dincolo de logos-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atitudinii unui "subiect" (substratul) mai presus de subiectul logic (în alt orizont decât acesta) și datorită unui "predicat" (generalul) mai presus de predicatul logic (în alt orizont decât acesta). Astfel de ierarhii ale sensurilor obiectuale, care deschid orizonturi noi ale reducției judicativ-temporale pe care o operăm acum, pot fi refăcute numai prin atragerea fiecărui termen dintre cei patru care alcătuiesc cele două aspecte ale dictaturii judicativului anume: S și P, verbul și timpul în orizontul temporal (care este orizontul de posibilități
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
le-am numit, convențional, prezentuire, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Ideea despre sensurile introduse, dincolo de caracteristicile obiectuale proprii, de fiecare aspect al judecății trebuie reținută, fiindcă tocmai ea va putea deschide, alături de alte idei, orizontul în care se va opera reducția non-judicativă a dictaurii judicativului; e drept, trebuie identificate și alte acte de constituire sau măcar noi operații subordonate prezentuirii temporale, chemării trecutului și survenirii viitorului. Sensul de poziție sau atitudine, introdus de aspectul formal, și sensul de transcendent, introdus de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau măcar noi operații subordonate prezentuirii temporale, chemării trecutului și survenirii viitorului. Sensul de poziție sau atitudine, introdus de aspectul formal, și sensul de transcendent, introdus de aspectul alethic, nu se încadrează într-un loc din orizontul strict delimitat al reducției judicative a dictaturii judicativului; motivul este legat de un fapt pe care aceasta l-a reglat definitiv dintru început: sensurile trans-caracteriale nu pot fi acredidate, nu pot fi socotite "corecte", pentru că ele nu au o "formă" judicativă desăvârșită, nu pot
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i în discuție pe ceilalți doi din structura formală și alethică a judecății, anume predicatul și verbul. Măsura în care aporiile trebuie evitate nu constituie încă o problemă, în acest context. De altfel, deocamdată nu se poate spune decât că reducția judicativă a dictaturii judicativului, având printre scopuri și indicarea unor "metode" potrivite pentru operarea reducției non-judicative a dictaturii judicativului, indică, scoate la iveală, și semne ale unor posibile căi către non-judicativ tocmai prin ceea ce ea respinge; și respinge, fiindcă nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și verbul. Măsura în care aporiile trebuie evitate nu constituie încă o problemă, în acest context. De altfel, deocamdată nu se poate spune decât că reducția judicativă a dictaturii judicativului, având printre scopuri și indicarea unor "metode" potrivite pentru operarea reducției non-judicative a dictaturii judicativului, indică, scoate la iveală, și semne ale unor posibile căi către non-judicativ tocmai prin ceea ce ea respinge; și respinge, fiindcă nu are acte constitutive potrivite și, în urmare, nici sensuri obiectuale care să încheie constituirea unui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspecte ale judecății, cel cu subiectul logic (element al aspectului formal) și cel cu timpul însuși (element al aspectului alethic) sunt mai problematice. Aceasta înseamnă că ele nu se supun în întregime rigorilor dictaturii judicativului și, în consecință, nici regulilor reducției judicative. În aceasta avem un indiciu despre posibilitatea deschiderii unor căi prin care orizontul judicativ să fie străpuns, pentru a fi deschis orizontul non-judicativului. După cum se vede, legăturile vizate aici aduc în prim plan ambele aspecte obiectuale ale judecății, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legăturile vizate aici aduc în prim plan ambele aspecte obiectuale ale judecății, dar prin câte un element al lor. Totuși, celălalt element din fiecare aspect trebuie luat în seamă, chiar dacă într-un moment secund al operării în sensul precizat al reducției. Întâi, în privința raportului dintre timp și subiectul logic, trebuie refăcut și întărit sensul de poziție (atitudine) al aspectului formal al judecății, iar pentru aceasta trebuie avut în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în judecată și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se poate afla decât ceva ce are sensul pe care în-ființarea și ființarea îl sugerează, anume sensul de ființă, survenit însă sub alte reguli de constituire obiectuală decât cele care au prins ritm până aici. Totuși, mergând pe firul reducției judicative, pare a fi imposibil să identificăm timpul cu ființarea pur și simplu, în absența unui "subiect" (cel puțin a unuia), pentru că acesta, ca substrat luat, așadar, cu un sens extins, legitimat prin atemporalizarea sa îi dă ființării (determinate, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului judecății în filosofia europeană, cu o mai bună sau mai slabă "conștiință de sine", vine și abstracția de timp amintită: aceea despre timpul ca un concept existând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are același regim "temporal" ca și subiectul logic. Ceea ce au diferit a fost deja evidențiat, cel puțin din perspectivă funcțională; dar a fost scoasă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă față de funcțiune. Totuși, temporal, poziția "subiect" are întâietate față de poziția "predicat"; timpul este ființarea însăși, iar în subiect preeminentă este ființarea, nu funcțiunea. Să păstrăm această idee, continuând reducția; va trebui revenit însă la ea în curând. 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății Primul element al aspectului alethic al judicativului, "este" (verbul), constituie însuși temeiul considerațiilor asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituindu-le, el stabilind și perspectiva operațională a termenilor judicativului constitutiv (dictaturii judicativului), fiind el însuși, ca obiect judicativ, operație de timporizare cu trei sensuri, timpul devine cel mai semnificativ poate cel mai activ, poate cel mai disponibil în sensul reducției desfășurate aici termen în orizontul judicativului și tocmai de aceea el a fost condus (prin reconstrucție judicativă) către sensul de ființare conștientă (mai mult, către înțelesul după care timpul este omul însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul sau falsitatea în funcție de alte criterii și perspective decât cele care au fost prezentate până acum. Criteriile și perspectivele acestea au fost instituite la un moment dat, ceea ce înseamnă că ele nu pot căpăta un sens ca atare într-o reducție judicativă a dictaturii judicativului. Ele au căpătat, printr-un act de instituire (cu valabilitate mai degrabă istorică, în primă instanță), statutul de reguli de corectitudine, formale în originea lor invocată (este vorba despre o raportare la structura originar-judicativă S P
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raportare la structura originar-judicativă S P), conținutiste apoi (datorită "interpretării" lui S și a lui P și stabilirii, mai departe, a unei forme condiționate a adevărului drept esență a sa: este vorba despre adevărul-corespondență). Din perspectiva deschisă aici, aceea a reducției judicative a dictaturii judicativului, instituirea regulilor de corectitudine și a adevărului-corespondență reprezintă un fapt fără o necesitate firească; fiindcă este vorba mai degrabă despre o întâmplare, ale cărei motivații existente, totuși ar putea fi dezlegate din perspectivă istorică. Desigur, o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întâlnit în situațiile cele mai obișnuite de viață, până la cele științifice, teoretice sau experimentale, de la cele filosofice, până la cele mai sofisticate demersuri ideologice (de ideologie politică, religioasă, artistică, în genere, culturală etc.). Nici vorbă despre elementele (și sensurile) pe care reducția le-a scos până acum la iveală și, mai cu seamă, nici vorbă despre relațiile dintre aceste elemente (și sensuri), așa cum ele au fost evidențiate în același demers al reducției dictaturii judicativului, dincolo de granițele acesteia! Dacă luăm astfel lucrurile, atunci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
culturală etc.). Nici vorbă despre elementele (și sensurile) pe care reducția le-a scos până acum la iveală și, mai cu seamă, nici vorbă despre relațiile dintre aceste elemente (și sensuri), așa cum ele au fost evidențiate în același demers al reducției dictaturii judicativului, dincolo de granițele acesteia! Dacă luăm astfel lucrurile, atunci avertismentul lui Nietzsche privind interesul nostru nejustificat, poate chiar nefiresc, față de adevăr, compensat cu un dezinteres față de eroare, are șanse de "adevăr"; dar într-un alt univers de discurs decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
avertismentul lui Nietzsche privind interesul nostru nejustificat, poate chiar nefiresc, față de adevăr, compensat cu un dezinteres față de eroare, are șanse de "adevăr"; dar într-un alt univers de discurs decât cel propriu dictaturii judicativului. Oricum, din perspectiva celor stabilite prin reducția desfășurată aici, acest gând al lui Nietzsche are toate șansele de a fi "adevărat"; deși nu știm încă ce înseamnă acest lucru: "a fi adevărat". Timpul devine, în judecată, însăși condiția de posibilitate a verbului. Condiționând astfel verbul, fiind el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
verbului (sau al condiționării verbale a timpului), el însuși aflat într-o legătură fundamentală cu fenomenul timporizării predicatului și atemporalizării subiectului judecății. În prim planul orizontului dictaturii judicativului, vizibilă este, desigur, această ultimă încrengătură de fapte. Temeiul ei constituie obiectul reducției, aflată aici în desfășurare, iar aceasta indică și semnificația judicativă, mai mare sau mai mică, a celor două rânduri de fapte, toate instituite în poziția de elemente (și sensuri) ale dictaturii judicativului. Există, de asemenea, în orizontul dictaturii judicativului, încă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simplu, ori ca "temporalitate obiectivă", "timp originar" etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest orizont, funcții operațional-constitutive, dar și obiectuale. De la bun început am susținut că reducția judicativă a dictaturii judicativului scoate la iveală timpul ca fenomen originar al acesteia; aflat însă într-o asemenea poziție, timpul își capătă sensurile în orizontul precizat; dar, chiar socotindu-l fenomen originar pentru judicativ, el poate primi cumva, trebuie să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la iveală timpul ca fenomen originar al acesteia; aflat însă într-o asemenea poziție, timpul își capătă sensurile în orizontul precizat; dar, chiar socotindu-l fenomen originar pentru judicativ, el poate primi cumva, trebuie să primească și sensuri non-judicative. Oricum, reducția judicativă trebuie să-l obțină prin exercițiul unei gândiri sigure de sine, coerente și consecvente cu propriile reguli (legi). În non-judicativ, însă, sensurile mai bine zis, semnificațiile par a se distribui în mod liber, prin hotărâre.206 Ne-am format
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru în-ființare, atâta vreme cât, odată în-ființând, devine el însuși ființarea determinată printr-un act de în-ființare sau de constituire? Nu cumva timpul agent al în-ființării traduce în orizont judicativ ceva ce nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândim timpul nu doar funcțional, adică dacă nu-l gândim doar ca timp-agent al în-ființării, ci și în sens propriu-zis ființial, ca fiind, dincolo de orice funcție de constituire judicativă? În plus, fideli ideii după care orice fapt care capătă sens prin reducția judicativă este ceva, adică o ființare, fiindcă judecata prelucrează, prin chiar operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]