777 matches
-
care suferă și cele care nu suferă de această tulburare. Davey și Levy (1998) au investigat afirmațiile de tipul Ce s-ar întîmpla dacă..., specifice îngrijorării, și au evidențiat faptul că acestea fac dovada unui stil de gîndire în general redundant, iterativ. În plus, persoanele cu TAG consideră îngrijorarea excesivă și generatoare de anxietate nedorită, însă nu sînt de acord cu faptul că aceasta este în întregime irațională. De exemplu, este puțin probabil ca o mamă, al cărei băiețel de 7
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
însemne tragice: locul din care el vine e un lagăr al terorii, în care dictatura numește adevărul și realitatea în acord cu ideologia de partid. Comunismul est-european, așa cum l-au tradus cărțile exilului și închisorilor, este și aici un coșmar redundant, o derulare previzibilă spre izolarea definitivă a individului. Umbra poate fi citit și ca un roman al orașului și al semnelor lui ascunse, textul afirmând deopotrivă clișee și reprezentări surprinzătoare. Veritabil recviem pentru dizolvarea speranței, romanul lui Kadare are forța
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ca și cum am avea de-a face cu o logică la capătul căreia ceea ce era de demonstrat, ar fi fost demonstrat. De aceea nu e deloc uimitor faptul că discursurile unui dictator, ale unui Stalin ori Hitler, pot fi într-atît de redundante. Oratorul nu face decît să pună laolaltă temele curente, pieptănînd nițel forma. Redundanța sa este cea a convinșilor și dovedește, întrucîtva, credința ce îl animă pînă la a face din el un adevărat posedat: "În general, remarcă Le Bon referindu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de întrebări este nevoie de un studiu atent al felului în care gândesc pacienții (cum răspund la întrebări, conștiența în gândire, gesturile acompaniatoare) și, pe această bază, de efortul de a anticipa reacția lor la întrebările puse. • Trebuie evitate întrebările redundante, fiindcă a întreba ceea ce ai mai întrebat, fie direct, fie indirect, înseamnă ori lipsă de memorie, ori dezinteres față de pacient (ori, bineînțeles, amândouă), ceea ce duce la neîncredere și, prin urmare, la probabilitatea de a rata terapia. • Trebuie excluse întrebările-clișeu, vagi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
doar cincisprezece până la treizeci de pagini. Aceasta reprezintă o versiune condensată a focus grupului, din care a fost eliminată conversația irelevantă. Doar o persoană care înțelege amănunțit scopul studiului poate elabora o transcriere prescurtată. Unele discuții pot părea irelevante sau redundante persoanelor care nu sunt familiarizate cu studiul sau cercetarea. Aceste persoane pot crede că realizarea unei transcrieri prescurtate se aseamănă cu notarea problemelor principale discutate într-o ședință (ceea ce nu este adevărat). Transcrierea prescurtată trebuie să fie realizată de către un
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ideilor principale. Stilul convențional constă în a discuta întrebările în ordine. Dezavantajul acestui stil este că se începe cu informația cea mai puțin importantă (rezultatele mai interesante apar mai târziu în cadrul focus grupurilor). De asemenea, informațiile sunt de multe ori redundante, deoarece apar aceleași subiecte în mai multe întrebări. În consecință, gândiți-vă să organizați această secțiune după temele abordate, începând cu ideile cele mai valoroase pentru cititor. 6. Concluzii/interpretări. Această secțiune este opțională. Aici, cercetătorii își prezintă concluziile sau
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de mărimea eșantionului. Intenția este aceea de a ajunge la saturația teoretică, care este înrudită cu redundanța. Urmărim modele în cadrul rezultatelor pe care le-am obținut în urma interviurilor și eșantionăm până când descoperim că am „saturat” teoria sau am găsit informații redundante. În cercetarea efectuată prin metoda focus grup, regula generală a fost să se organizeze trei sau patru focus grupuri cu o anumită categorie de public, după care să se decidă dacă ar mai trebui adăugate și alte grupuri (sau cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
concluzie, dînd iluzia unei "adevărate" decizii, adică a unei decizii "obiective", obținută cum se cuvine, prin explorarea minuțioasă a tuturor posibilităților. Avem, aici, ceva ce caracterizează toate deciziile înscrise într-o linearitate arborescentă: în planul eficacității deciziile sînt în general redundante, ba chiar inutile: printr-un lung șir de bifurcații "da-nu" se poate întări prima impresie pacientul suferă de o tulburare nespecificată... în clasificarea de care eu mă servesc. Clasificarea este justificată, și nu diagnosticul. Pe plan teoretic, aceste clasificări
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și instituțiile încălecate proliferează 107. Și aceasta cu atît mai mult cu cît compromisurile sînt necesare între experți și oamenii politici, între adevărul unora și cel al altora. Totul se înfășoară atunci interminabil într-o serie de lanțuri scopuri-mijloace, perfect redundante. Care sînt, deci, funcțiile latente ale redundanței? Ea tinde să suprime eroarea și să asigure cea mai înaltă fiabilitate. Transmiterea informațiilor este un bussiness foarte riscant, ne spune Landau. Un mijloc bun rezidă în controlul informației de către centru. Desigur, dar
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sfîrșit, este redundanța, ne spune von Neumann 108. Într-o organizare, probabilitatea unui eșec scade geometric pe măsură ce redundanța crește aritmetic. Dar atenție, pentru ca o parte a sistemului să nu le antreneze pe celelalte în erorile sale, trebuie să separăm părțile. Redundante da, dar nu interconectate. Fără de care ele devin periculoase: astfel 747 și cele cinci comenzi hidraulice ale sale redundante, dar autonome. Astfel se explică, de asemenea, toate suprapunerile, analoge bogăției de rețele neuronale în supraimpresiune, notînd că fiecare serie nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aritmetic. Dar atenție, pentru ca o parte a sistemului să nu le antreneze pe celelalte în erorile sale, trebuie să separăm părțile. Redundante da, dar nu interconectate. Fără de care ele devin periculoase: astfel 747 și cele cinci comenzi hidraulice ale sale redundante, dar autonome. Astfel se explică, de asemenea, toate suprapunerile, analoge bogăției de rețele neuronale în supraimpresiune, notînd că fiecare serie nu este decît parțial redundantă, căci ea servește efectiv funcțiuni ușor diferite. Echipotențialitate. Un 747 nu poate oare funcționa normal
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
interconectate. Fără de care ele devin periculoase: astfel 747 și cele cinci comenzi hidraulice ale sale redundante, dar autonome. Astfel se explică, de asemenea, toate suprapunerile, analoge bogăției de rețele neuronale în supraimpresiune, notînd că fiecare serie nu este decît parțial redundantă, căci ea servește efectiv funcțiuni ușor diferite. Echipotențialitate. Un 747 nu poate oare funcționa normal cu trei motoare și să asigure încă un transport fără pericol cu două? Redundanțe instituționale Într-un cuvînt, toate instanțele redundante permit reajustări: astfel din
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu este decît parțial redundantă, căci ea servește efectiv funcțiuni ușor diferite. Echipotențialitate. Un 747 nu poate oare funcționa normal cu trei motoare și să asigure încă un transport fără pericol cu două? Redundanțe instituționale Într-un cuvînt, toate instanțele redundante permit reajustări: astfel din constituția americană, care prevede multiple instanțe ale căror competențe vizează adesea aceleași lucruri, ceea ce Madison, în Federalistul, numea precauții auxiliare. Trebuie să asigure o mare suplețe de funcționare, ținînd cont de schimbările neîncetate, de scopuri și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de activitate, luând naștere birocrația științei. Știința poate fi birocratică, tinzând să-și perpetueze obiectul de activitate; mai exact, oamenii de știință tind să argumenteze cu mult patos importanța obiectului lor de cercetare, determinând uneori menținerea unor direcții de cercetare redundante, care și-au epuizat deja soluțiile potrivite. Acest aspect ține de un mod de-a fi al științei, fiind partea proastă a lucrului bun. Situațiile de acest gen înfloresc în zona adevăratelor cercetări, deoarece se vor găsi întotdeauna persoane ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
realizările electorale. De fapt, ele păreau în ton cu sentimentele generale, din moment ce considerau că funcția alegerilor era de a opta între candidați. Cetățenii erau percepuți în esență ca observatori ai jocului politic. În această interpretare, apartenența la partid este cumva redundantă. Ambiguitatea nu s-a rezolvat. Există numeroși membri atât în partidele socialiste, cât și în multe alte partide de centru și de dreapta, în special în Scandinavia și în unele țări continentale. Ei sunt totuși departe de a constitui o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
à la Mihai Ursachi) ca elemente inerente propriului proces creator. Desigur că, la un inventar cu cărțile pe masă, acestui autor prolific mai peste limitele îngăduite i s-ar putea reproșa în primul rând faptul că producția editorială îi este redundantă și, în consecință, reductibilă. Într-adevăr, chiar dacă la o primă lectură poezia lui Adi Cristi pare variată atitudinal și înclinată spre impulsul metamorfotic, ea dovedește ulterior că nu face altceva decât să graviteze în jurul câtorva centri tematici. Două sunt, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Opera Magna, Iași, 2004). Două lozuri conține "altfel de fabule", ne avertizează de la început autorul unor texte inspirate, ce conțin suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de personaje binecunoscute din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totul pentru a-1 propulsa, pentru a-1 face celebru. Frații noștri necunoscuți să fie preveniți că trebuie să-i trîmbițeze peste tot renumele, în folosul lui." Dar pe măsură ce, în secolul trecut, se amplifică imaginea conspirației, pe măsură ce un discurs din ce în ce mai redundant, o literatură din ce în ce mai bogată o impun în conștiința maselor, cîmpul de acțiune al manipulării pare a se extinde neîncetat. Altfel spus, strategia manipulării devine multidimensională. Aparatul politic și administrativ nu mai constituie singura miză. Aceasta se extinde spre toate domeniile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
contactelor fizice așa cum îl analizează Leyla Perrone-Moisés (1980, p. 308), plecînd de la comparația de bază (femeie-floare): Funcția metaforică a acestor descrieri se exercită pe mai multe niveluri, de la sugestia vagă la comparația explicită [...] Metafora statică, ce ar avea doar funcția redundantă de a exprima un sentiment deja cunoscut, devine dinamică și nu doar califică, ci chiar reușește să realizeze o dorință ascunsă, pe de o parte, pentru personaj, în acțiunea sa de a lega buchetele, pe de altă parte, pentru narator
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vorbiți și de cutare? Eu nu am făcut o bibliografie în stil universitar. Am făcut multă bibliografie citînd pagina și toate referințele bibliografice, dar nu am căutat să fac o bibliografie exhaustivă. Explorez un teritoriu și îndată ce ajung la lecturi redundante, unde nu mai aflu nimic despre problema respectivă, le las baltă și nu-mi mai continui bibliografia. Deci bibliografia mea nu este coerentă. Nu cred că m-am îndepărtat de Lupasco, în al doilea și al treilea volum. Dar odată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
demonstreze că nu rețelele dense, ci acest tip de rețele aduc mai mult „profit” unui grup/individ (Granovetter, 1983; Burt, 2000; Lin, 2001 etc.). În esență, argumentele acestora se bazează pe faptul că, într-o rețea închisă, informația este/devine redundantă. Ca atare, individul/grupul ce reușește să construiască punți între rețele închise, care umple „găurile structurale” dintre rețele, chiar dacă stabilește astfel legături slabe cu membrii din alte rețele, poate avea/are mai multe avantaje față de cel care este „constrâns” de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai multor texte: al scriitorului, al destinatarului, al contextului cultural anterior sau actual. IZOTOPIE Termen împrumutat de A.J. Greimas fizicii pentru a desemna un ansamblu redundant de categorii semantice ce creează posibilitatea interpretării uniforme a discursului sau povestirii; este vorba despre reducerea ambiguității, operată de căutarea unei interpretări unice. Astfel enunțul: "Ce mai varză!" poate fi citit pe o izotopie culinară (mîncare reușită) sau pe o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din perspectiva (reăîntrupării desfășurate în spațiul virtual. Postumanul, situat în folosul și în sprijinul ființei umane, rămâne prins în cadrele umanului, însă fără vanitatea umanismului iluminist de superioritate și de dominație a umanului. Umanul, departe de a fi „demodat” sau „redundant”, este o parte integrantă a fluxurilor lumii, a vibrațiilor existențial-cognitive și a realităților sociale complexe și hibride, postumane. Apărarea umanului în viziunea emergenței a noi forme sintetice de viață și a progresului tehnologic trebuie asociată tendinței de criticare a umanismului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deprimarea inotropismului, fiind de altfel considerat principalul mediator al acestei modificări în cadrul sepsis-ului (58, 206, 262). Imunitatea naturala este prima linie de apărare a organismului împotriva unui potențial pericol. Componentele imunității naturale în stările critice sunt puternic întrepătrunse, pleiotropice și redundante, ceea ce descrie un sistem dinamic cu multiple legături, ce se potențează reciproc și cu o variabilitate crescută în timp. În descrierea răspunsului imun referirile se fac la componente celulare și moleculare. IV.1. COMPONENTELE MOLECULARE ALE RĂSPUNSULUI IMUN NATURAL: CITOKINE
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
hetero-) ce pot îmbrăca diferite forme (Butoi, T. 2009, p. 26): * inhibiția anxioasă a activității; * reacții necontrolate cu descărcări agresive; * regresii de conduită (individul trateză problema dintr-o perspectivă primară, cu un scop imediat); * dezvoltarea unor fixații stereotipale cu acțiuni redundante, lipsite de utilitate pentru rezolvarea cazului concret; * comportamente de "redeșteptare patoplastică a unor manifestări psihopatologice". Toate acestea reacții subliniază pe deplin faptul că mediul poate fi perceput ca fiind nociv, în grade diferite, în funcție de nivelul de toleranță al individului la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]