1,567 matches
-
m-am revăzut jucând în „Doi sergenți”, alături de 3 viitori artiști ai poporului: Jules Cazaban, Birlic, Irimescu! Cine ar fi crezut atunci?! Aș vrea să lămuresc câteva scăpări, mici detalii puțin importante din care unele ar putea completa o viitoare reeditare a studiului. I. Pentru că începi cu arborele genealogic, vreau să arăt că Luigi Ademollo, a avut 4 fete, dacă nu chiar 5. Una din ele, Ada, căsătorită Caefoglu a fost artistă a Teatrului Craiovean. Ramura munteană a familie Ademollo nu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
poate lansa doar proiecte pentru a repara mai ales deficiențe. Lipsește comunicarea activă - prin intermediul radio-TV și al revistelor culturale - cu intelectualii creștini dornici de reflecție vie, dar incapabili de unison apologetic 1. Cunoașteți cumva ritmul traducerilor și calitatea academică a reeditărilor din colecția „Părinți și scriitori bisericești” a Editurii Institutului Biblic? Încercați s-o comparați cu oricare dintre seriile de literatură patristică ce se tipăresc în Rusia sau Grecia, fără a mai pomeni de Franța, Germania, Italia ori Statele Unite. Cum atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei mai mulți cititori, apariția în ediție anastatică a dipticului Predania & Îndreptar ortodox, cu, de și despre Nae Ionescu la Editura Deisis are o importantă semnificație. Mai mult decât un act de recuperare a memoriei profesorului Nae Ionescu și a colaboratorilor săi, reeditarea acestei reviste reprezintă un gest provocator pentru conștiința eclezială românească. Editat în format A4, cu o ținută grafică aparte, volumul atrage atenția mai ales prin conținutul primei sale jumătăți, care reproduce printr-o tehnică computerizată avansată cele douăsprezece volume ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezentate pînă în acest moment că este vorba de mistică indiană veche: însăși disciplina susținută pentru a sa autoeliberare (termenul ne duce la conceptul, important și foarte dezbătut în India, de moksa, muktih) de Hegel nu este decît o reeditare a disciplinei yogă recomandate de Bhagavad-gītă și datînd din epoca upanisadică și chiar vedică. Sarcina noastră s-ar putea opri aici. Într-adevăr, nu înțelegem, așa cum am declarat-o în mod repetat, să ne oprim asupra fiecărui element de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie a materializărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
E. Vasiliu ș.a.). Ea propune să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se referă la raporturile dintre două sau mai multe texte de același tip; o heterointertextualitate, care surprinde raportul dintre texte produse de practici discursive diferite (ibidem, 11). Reeditarea de tip intertextual rămâne fidelă topicii originare sau nu. Christophe Cusset marchează diferența dintre cele două situații: "Vom numi homotaxă caracteristica reluării unui cuvânt, a unei expresii, de asemenea manieră încât să fie păstrată poziția din hipotext. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext : o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei instantaneități" (Helbo: 1978, 25). Fraza mai sus citată suprinde plastic reeditarea hipotextului prin hipertext, dar ea este valabilă și pentru repetarea mitului. Blocul temporal. În intertextualitate, lectura devine tabulară, asocierea hipotextului cu hipertextul nu se realizează în afara acestui tip de citire. Se produce contemporaneizarea unor momente istoric diferite, ceea ce echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nostru: Tat twam asi (Acela tu ești) (Itu: 1995,154)18. Memoria identității (ătman-Brahmăn) nu poate fi atinsă pe cale rațională, ci intuitiv. Nu este vorba, propriu-zis, de cunoaștere, ci după cum remarca și Mircea Eliade în paginile despre mit are loc reeditarea unui act primordial, care va reactiva/reaminti identitatea. Nuvela este concepută pe baza ideilor relativității timpului în raport cu eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu mai mare sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație din sistemul simbolizării lumii sacre, analogia, este verificată în paginile prozei eminesciene. Mai mult, reeditarea condiției edenice apare ca un segment intratextual. Circumscrisă principiului în discuție, "reprezentarea unei vieți perfecte, paradisiace, se concretizează prin intermediul imaginii unei insule prea-fericite, a cărei repetiție analogică dă naștere grădinilor sacre, în mijlocul cărora templul este situat pe un ostrov înconjurat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
abia simțită și poate nu totdeauna demonstrabilă : "căci întreg fiind, ți-ar nega existența ta" (niciun hipertext nu este întreg, iar atunci când există un deficit de competență hermeneutică, apare implicit un deficit de hipertextualitate). Totuși, intertextualitatea se manifestă prin fiecare reeditare a hipotextului: "În faptă, însă, omul cel vecinic, din care răsar tot șirul de oameni trecători, îl are fiecare lângă sine, în orice moment îl vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46)18. În pagina hipertextului se ascund "cântări" hipotextuale pe care nu toți cititorii le intuiesc sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg, dar, la rândul ei, se oglindește în reluarea intratextuală, care, nici ea, nu este ultima. Descrierea insulei apare de trei ori în nuvelă (ca să nu contabilizăm decât reeditarea intratextuală limitată de marginile textului): prima dată, în scrisoarea bătrânului sihastru, într-o detaliere completă; a doua oară, esențializată în punctarea cercurilor concentrice, iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
duratei profane; 4. Reintegrare într-un timp primordial. Și mai importantă este rezultanta acestor caracteristici: repetarea produce o tensiune aparte, cu proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice MER). 1. Model exemplar. Protagoniștii jocului intertextual, hipotextul și hipertextul, se situează în spațiul textual al aceleiași nuvele (intratext prozastic) sau în texte diferite (intratext transprozastic). (H1) Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei situații sau a unui tablou din operă. Primul din cele patru Principii fundamentale ale MER se verifică pentru intratext. Identificarea modelului exemplar este posibilă prin vizualizarea centrului de greutate al segmentului repetării (entitatea intratextuală cu rol de nucleu). Însă reeditarea, fie de natură mitică, fie intertextuală, se relevă prin diferență repetiția angajată (Gilles Deleuze) între două diferențe. Intratextul din proza eminesciană reprezintă teatrul dialecticii repetare/diferire, unde dansul lui același cu altul nu este decât o revenire în spirală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
completă numai dacă sunt parcurse cele trei etape ale realizării ei: "1 lectorul să recunoască prezența, într-un text, a altui text; 2 să identifice acest hipotext; 3 să măsoare distanța dintre hipotext și hipertext" 38. Atunci când este vorba despre reeditarea specifică MER, condițiile sunt satisfăcute numai în cazul actului deliberat, care ia forma ceremonialului. (H8a) Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o mână nevăzută el era tras în trecut" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 43). 4. Reintegrare într-un timp primordial. Repetarea intertextuală produce un efect similar întrucâtva celui din registrul mitic. Este vorba despre contemporaneizarea lectorului / scriitorului cu illud tempus. Reeditarea nu este nici pentru MER totală: dacă ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din următoarea zi de duminică. Și, tot așa, reeditarea nu va fi la fel, integral, de la o biserică la alta. Ruptura duratei profane este, de altfel, experiența trăită de Dan-Dionis. Are loc întoarcerea la vârsta paradisiacă, timp arhetipal. Ruben-Dan / Riven-Dionis amintesc de Gorakhnath și stăpânul său, Matsyendranath. Cel din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea care urmărește un hipotext originar și gradele lui de mediere, câștigate cu fiecare reluare. Explicațiile Amitei Bhose despre arheu trimit în două direcții accepțiunea asupra acestei realități mitice și sugerează o decentrare în consecință și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei arheice, ca expresie a memoriei identității intertext-Intertextualitate, ca să actualizăm disocierea atât de inspirată și utilă a lui M. Riffaterre. Întregul este convocat și reprezentat prin parte cu fiece reeditare intertextuală. Se pot multiplica propunerile de citire a definițiilor intertextualității în cheie arheică și invers. Considerăm mai mult decât sugestiv faptul că Archaeus, așa etern cum este, are nevoie de suportul tipografic: "Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextului era nevoie de un termen care să cuprindă dimensiunea spațio-temporală, acel "peisaj", unde aerul tare întreține miturile literare. Intertextualitatea joacă un rol deosebit în literatură prin aceea că ea asigură drumul reversibil, de multe ori dedalic, în orice caz, reeditarea unor momente privilegiate ale blocului temporal. Să ne întoarcem la paginile eminesciene pentru a verifica, din nou, ideea conform căreia un hipertext, respectiv o serie intratextuală transgenerică, se pot prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de referință în 1968 p. 300). 3 Julia Kristeva " Problemele structurării textului", text tradus din volumul Théorie d'ensemble, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Tel Quel", 1968. 4 Prima ediție a Dicționarului de poetică a apărut în 1993, iar la reeditare nu este abordată noțiunea de interdiscurs. 5 [tout texte est un intertexte; d'autres textes sont présents en lui, à des niveaux variables, sous des formes plus ou moins reconnaissables : les textes de la culture antérieure et ceux de la culture environnante
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Don Juan, Paris: Armand Colin, 1976, apud De Grève: 1995, 37. 5 Nu orice repetare intertextuală ne proiectează în sacru. Opțiunea unui autor intertextualist de a recurge la registrul de mituri literare sau de motive literare clasicizate (cărora, prin reeditare, literatura universală le-a confirmat și garantat valoarea) poate susține ideea repetării similare celei din MER. Dar intertextualitatea este azi peste tot în spațiul tipografic și în viața de zi cu zi ; deși demersul presupune oarecare dificultate, cititorul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el s-a împărțit în două sectoare de producție, funcționînd după logici și valori divergente: pe de o parte, un cîmp de producție mare (i.e. literatura de masă) supus unor exigențe fundamentale de ordin economic (cerere foarte mare, rentabilitate imediată, reeditări rapide); pe de altă parte, un cîmp de producție restrîns (opere realizate pentru cunoscători, apreciate doar de elită) în care aspectul economic nu este pe primul loc și în care agenții doresc să satisfacă exclusiv exigențele unui cod estetic. Astfel
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]