891 matches
-
domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă cea emotivă (în cazul speciilor lirice), conativă (întâlnită în ode, imnuri), funcția referențială (în genul epic). 4. Forme ale limbajului Limbajul pasiv are o sferă mult mai mare și rămâne întotdeauna bază a limbajului activ. Este implicat în învățarea limbilor străine, dar și în înțelegerea mesajelor scrise, în lectură, care funcționează prin receptare
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și interactiv, să producă și să înțeleagă enunțuri adecvate unui anume tip de comunicare; Astfel, Hymes introduce conceptul de competență de comunicare, pe care o definește ca o cunoaștere a regulilor pentru producerea și înțelegerea de sens, atât pentru funcția referențială, cât și pentru cea socială a limbii. După Widdowson, „competența de comunicare nu este o reproducere a itemilor aflați în memorie, ci un set de strategii sau de procedee creative ce permit înțelegerea valorii elementelor lingvistice în context, o abilitate
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
uneori alegoria. Această "scenarizare" a realității cunoscute servind concepției unei versiuni diferite asupra realității, în afara aspectului ei ludic, vizează producerea celebrului sense of wonder. În fața acestor texte, cititorul e în postura spectatorului de "docuficțiuni". Nu este antrenat departe de iluzia referențială, dar savurează opera imaginarului. Cele două aspecte se nutresc reciproc din diferențele lor, totul conducând la crearea sensului și, dacă narațiunea este bine condusă, la uimirea admirativă. Pe măsură ce obiectele și proiectele SF-ului, născute din primele două revoluții industriale, se
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
integrată și în școala incluzivă se poate vorbi de două categorii de principii, situate pe două planuri: generale și specifice. Aceste principii orientează și susțin elaborarea și aplicarea programelor de integrare/incluziune școlară. A. Principiile generale Principiile generale asigură cadrul referențial și orientativ general, majoritatea fiind preluate din societate: principiul dreptății sociale se referă la egalitatea în drepturi, obligații și responsabilități a tuturor persoanelor, fără discriminări; principiul egalității șanselor și oportunităților presupune coparticiparea oricărei persoane, alături de toate celelalte, într-un mediu
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
având capacitatea de a se modifica în funcție de reacția partenerului, pentru a-și atinge obiectivul ). E. După capacitatea autoreglării: * lateralizată (fără feed-back, care nu permite interacțiunea instantanee); * nelateralizată (cu feed-back concomitent, determinată de prezența interacțiunii emițător receptor). F. După natura conținutului: * referențială (vizează un anumit adevăr care face obiectul mesajului); * operațional-metodologică (vizează înțelegerea acelui adevăr, felul în care trebuie operat mental sau practic, pentru ca adevărul transmis să fie descifrat); * atitudinală (valorizează cele transmise). Mediul în care funcționează organizația școlară devine tot mai
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
deosebite ale ciclului vieții (nașteri, căsătorii, absolvirea unei școli, pensionare) dau un sentiment de stabilitate, de apartenență la un grup social în care legăturile emoționale sunt profunde. Fundalul parental, în centrul căruia se situează familia restrânsă, funcționează ca un cadru referențial de identificare și refugiu al persoanelor față de semenii lor, comunitate și presiuni sociale. Importanța lui seevidențiază cu deosebire atunci când indivizii ajung în impasuri economice, profesionale, de sănătate sau afective. Am semnalat în acest sens relevanța familiei extinse modificate și a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cât mai eficientă a acțiunilor de verificare și apreciere (cu obiective, criterii, principii, conținuturi, algoritmi, norme, reguli concrete, mijloace). Realitatea analizelor proceselor și rezultatelor obținute impune asocierea paradigmă-model, interpretare-aplicare în realizare, putând fi reprezentată, într-o propunere, printr-o matrice referențială complexă (Bonniol și Vial, 1997, pp. 36-44), prin raportarea evaluării la: • sfera instituțională (finalități, obiective, sarcini, programe), • sfera didactică (analiza elementelor de formare realizate în școală), • sfera explicativă (interpretarea paradigmatică, ca o viziune asupra problematicii educației și evaluării), • sfera aplicativă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
integrativ și orientat spre realitate al dezvoltării personalității. Pedagogia integrării achizițiilor în competențe terminale arată că nu se evaluează suma elementelor, ca în evaluarea sumativă simplă clasică, ci modul lor de combinare care dă ansamblul ca nou rezultat, ca obiectiv referențial final. Acesta are drept caracteristici pentru o competență: • se exersează într-o situație integrată, complexă și evidențiază contribuția împreună a tuturor elementelor componente învățate anterior, • este o activitate complexă care necesită integrarea, iar nu juxtapunerea cunoștințelor și a celorlalte dimensiuni-obiective
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și cultural al vremii, afirmația derridiană conform căreia critica deconstructivistă, în analiza pe care o face, are, întotdeauna, în vedere textul sau, mai degrabă, contextul. Cu alte cuvinte, orice interpretare în afara sau desprinsă de context este nulă, Derrida punând funcția referențială aproape pe același palier cu rolul pe care îl deține codul, în cadrul actului de comunicare propriu-zisă. În acest sens, considerăm pertinent un astfel de periplu, pentru posibilitatea ulterioară de contextualizare a poeticii interzise a Anei Blandiana, în vederea unei mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contează, întreaga atenție fiind focalizată asupra exteriorului, considerat a fi esențial. Scoasă din contextul ideologic, poezia nu are, însă, niciun sens, lipsa raportării la referent făcând din acest fragment un simplu text, situat la granița între epic și liric. Funcția referențială, al cărui rol capătă amploare la Derrida, este absolut necesară în realizarea corectă a dialogului scriitor-cititor, referirea la context constituind, de fapt, cheia oricărei interpretări, nu doar aceleia de tip deconstructivist. Realitatea exterioară devine sufocantă pentru scriitor, în consecință el
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
purtător așadar de o ficțiune constantă pentru fiecare dintre noi.” Mi se par esențiale aceste cuvinte ale lui Claude Royet-Journoud, pentru descrierea și Înțelegerea literaturii pure de astăzi. Limbajul, o dată ce și-a afirmat realitatea independentă de cea materială sau psihică - referențială - se prezintă din capul locului În ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul Demonului teoriei. Este limpede, pe de o parte, că termeni precum iluzie referențială, moartea autorului, grad zero al literaturii, variantele cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările de teorie literară, s-au Înconjurat de o familie discursivă greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se poate integra. În afara acesteia, societatea, ca spațiu referențial viabil, tinde să dispară din Noile Romane. Ce-a mai rămas din ea, la un Echenoz sau un Toussaint, poate fi considerat similar fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al editurii Minuit ca și Monique Wittig, scrie ficțiuni de o extrem de diversă tipologie, oscilînd Însă de la romane În miniatură infuzate de cel mai senin umor - În Băiatul cu un inel de argint În ureche - la texte dense unde dezancrajul referențial și specularitatea excesivă permit desfășuarea unui limbaj greu, scatologic, al unui erotism cu atît mai violent cu cît e mai reprimat de chingile formale care-i controlează expresia. În fine, ultimii ani din decada a noua a secolului trecut sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia al optulea din cele zece capitole ale eseului lui Barthes se referă la gradul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru Marie Redonnet, ca succesiunea terțetelor să nu creeze o continuitate diegetică, dar, pe de altă parte, să mențină o constanță topică și, mai ales, o trasparență referențială prin intermediul cărora cititorul să fie convins că a ieșit din zodia autoreferențialității, fără să fi reintrat În cea a literaturii veriste. Ceea ce face așadar Marie Redonnet este să redea viața personajelor, Înscriindu-le În fărîme de autobiografie ambigue, dotate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a spațiului referențial. De aici rezultă o lectură a cărei fascinație e contracarată permanent de efortul comprehensiv cerut În schimb. Volodine posedă o extrem de bine pusă la punct știință a dialogului, mai degrabă a pseudo-dialogului, a mesajului intranzitiv, cu Împrumuturi de la Ionescu și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o vei mai recunoaște). Titlul romanului nu este Întîmplător: autorul face dovada unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrisese prea puțin la ora la care autoarea își configura teza. Studiul afectat lui Nichita este aprofundat, original și vizează o adâncă înțelegere și aplecare către versul ilustrului poet, pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea de dincolo de penitenciar. Această distanță este stabilită inițial în funcție de fapta comisă și de cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare; modificarea ei depinde de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat funcția de element referențial al evaluărilor făcute de către personal; mai important este modul de raportare al deținutului la exigențele sistemului de reguli impuse de către instituție. Prezumția sistemului este aceea că gradul în care respectă deținutul aceste reguli constituie un element necesar și suficient pe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
declararea și manipularea va lorilor null, cu semnificația unor date lipsă sau inaplicabile. Valorile null, care diferă de șirurile de caractere spațiu sau de șirurile vide de caractere sunt importante în implementarea restricțiilor de integritate (integritatea entității și integrita tea referențială) din modelul relațional. 5. Metadatele Informațiile despre descrierea bazei de date, metadatele, trebuie să se prezinte la nivel logic în același mod cu descrierea datelor propriu-zise, utilizatorul aplicând asu pra descrierii bazei de date aceleași operații ca și la datele
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
dacă este minimal relațional și satisface în plus următoarele condiții: − sistemul suportă toate operațiile de bază ale algebrei rela ționale; − sistemul suportă două dintre restricțiile de integritate de bază ale modelului relațional și anume unicitatea cheii unei relații și restricția referențială; SGBD este pseudorelațional dacă satisface condițiile 1 și 3 de mai sus; SGBD este cu interfață relațională dacă satisface condițiile 1 și 3 de mai sus și condiția 3 este îndeplinită nu mai în raport cu operația de interogare. 4. Componentele funcționale
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
fi inserat în câmpurile care au același nume cu variabilele. 5. Comanda CREATE CURSOR - SQL crează un tabel tempo rar. Fiecare câmp din tabelul temporar este definit cu nume, tip, precizie, număr zecimale, valoare null și reguli de integri tate referențială. Aceste definiții pot fi obținute din comandă sau dintr-un masiv. 6. Comanda CREATE TABLE - SQL determină crearea unui tabel. La fiecare tabel nou creat, i se specifică numele câmpu rilor din înregistrare și caracteristicile lor: tip, mărime, zeci male
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
producțiilor ficționale personale ale scriitorilor, în modul de funcționare și funcțiile ce o caracterizează. Autorii scot în evidență faptul că descrierea are un rol primordial în devenirea textului, în sensul că permite povestirea și îi facilitează în același timp funcționarea referențială. Dacă în seria evenimentelor se consideră că descrierea ar fi "un loc mai puțin informant din punct de vedere semantic", narațiunea fiind aceea care "dă tonul", autorii mai arată că, în realitate, într-o povestire, descrierile și narațiunea se informează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un minimum de decor și de actori: evenimentele (seria temporală a narațiunii) necesită un spațiu (iar seria spațială va reține în special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția esențială de a permite realizarea povestirii, asigurîndu-i funcția referențială. Din punct de vedere al seriei evenimențiale, descrierea apare drept un cadru semantic cu rol mai puțin informativ: "narațiunea dă tonul" avea să scrie, de exemplu, Philippe Bonnefis (1974, p. 117). Vom vedea, de fapt, că, într-o povestire, descrierile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]