907 matches
-
prin necesitatea însușirii normelor culturale, religioase și etnice privind îmbrăcămintea; în diplomație, prin respectarea codului vestimentar cerut de anumite acțiuni protocolare. Concluzia care se desprinde din cercetările psihosociologice prezentate în capitolul al treilea constă în faptul că semnificația hainelor este referențială. Sintetizând aspectele teoretice ale parcursului de față, consider că temele aduse în atenție de sociologia modei au fost generate de interesul teoretic privind schimbările sistemelor sociale (în special modificările structurale) și modul în care sunt reglementate aceste schimbări (controlul social
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
al realităților. Am observat că imaginea este departe de a fi o Înregistrare pur mecanică alumii exterioare și că rolul său cultural este mai subtil și implică multe riscuri. Unul dintre acestea este dispariția a Însăși lumii exterioare din câmpul referențial al imaginii, devenită agent monopolizator și autonom al comunicării unor referințe iluzorii, non-reale, fabricate. Având aceste concluzii la Îndemană și fiind Încredințați de aplicabilitatea lor În câmpul comunicării arhitecturii prin imagine, vom aborda mai departe, din perspectiva acestora, mizele alternative
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
care se bazează pe un cadru conceptual. Situațiile financiare pot fi pregătite pentru a răspunde la un obiectiv mai special și se bazează pe un referențial contabil diferit de Normele Contabile Internaționale sau de normele naționale aplicabile (denumit în continuare "referențial contabil diferit"). Un ansamblu de convenții contabile conceput pentru un scop anume nu constituie un referențial contabil. Printre alte referențiale contabile citam: * cel utilizat de către o entitate pentru a-și întocmi declarațiile fiscale; * cel al contabilității ținute pe bază de
HOTĂRÂRE nr. 99/24 din 27 ianuarie 1999 pentru aprobarea Declaraţiei de principiu şi a Normelor naţionale de audit şi de servicii conexe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123610_a_124939]
-
facilitează dezbaterea subiectului unei situații problemă, a unui conflict, a unui obstacol În relații, a unei situații pozitive sau a unui moment de premiere. Grupul pune Întrebări și Încearcă să răspundă la ele. Opiniile emise de membrii grupului constituie nivelul referențial la care se raportează fiecare. Folosirea tehnicii incidentelor critice stimulează interogarea În fața unei situații problematice, exprimarea propriilor experiențe sau imaginații, raportată la situația propusă, schimbarea opiniei față de cele trăite sau imaginate, găsirea unor soluții convenabile problemelor specifice fiecăruia. Dacă, de
ABC ACTIVITATI EXTRASCOLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/765_a_1502]
-
nopții suflă boare.” (I, p. 40), substantivele hipnoza, nopții și boare au, în planul semantic al constantei, sensul lexico-gramaticale de gradul II, ‘feminin’. CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVE" În funcție de natura „obiectelor” pe care le au ca termen referențial, substantivele se grupează în diferite clase semantice relativ omogene, chiar dacă nu în mod tranșant delimitate și delimitabile, între care intervin și unele deosebiri de natură morfologică și sintactică. Substantive concrete și substantive abstractetc "Substantive concrete [i substantive abstracte" Distincția este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea a IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele cu sufixul infinitivului -a: a cânta, a lucra etc. II. verbele cu sufixul infinitivului -ea: a părea etc. III. verbele cu sufixul infinitivului -e: a cere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o schimbare de sens în interiorul categoriei diateză, pentru interpretarea aceleiași realități: Tatăl a găsit copilul. Copilul a fost găsit de tată. (Activ) (Pasiv) Tatăl a fost găsit de copil. Copilul și-a găsit tatăl. (Pasiv) (Activ) III. Situația din plan referențial nu poate fi privită de subiectul vorbitor din perspective diferite când, sau există doar un „obiect” - punctul de plecare, autor al acțiunii: Soarele răsare., sau „obiectul” A și „obiectul” B sunt ipostaze diferite ale unui „obiect” A, activ, autor, subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
punctul de sosire în obiectul interpretat lingvistic printr-un termen realizând sintactic funcția de complement direct; subiectul și complementul descriu două limite distincte ale planului semantic al verbului-predicat (dar realizând și alte funcții sintactice), corespunzând la „obiecte” distincte în plan referențial: A B șsubiectț școmplement directț Copiii ® au descoperit ¬ drumul. Limita A, descrisă de termenul subiect (copiii), satisface prima valență a verbului, limita B, descrisă de complement (drumul), o satisface pe cea de a doua. Raportul sintactic de la baza diatezei active
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de Ion. Ușa s-a închis de ultimul. șsubiectț școmplement de agentț Subiectul și complementul de agent, care satisfac cele două valențe libere ale verbului tranzitiv, descriu două limite distincte ale acțiunii verbale, corespunzând la două „obiecte” diferite din planul referențial: A - „obiectul” pasiv ® subiect gramatical; B - „obiectul” activ ® complement de agent. Raportul sintactic de la baza diatezei pasive: subiect gramatical - verb-predicat - complement (de agent) este expresia inversată, prin interpretarea lingvistică a locutorului, a raportului logic/ontologic: Ultimul a închis ușa. șautor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își relevă sensul ‘a promova’ ș.a.m.d. În dinamica limbă-vorbire (langue-parole, din terminologia saussuriană) raportul de determinare enunț-cuvânt generează trei straturi semantice, pe care se întemeiază semnificația enunțului și actualizarea ei ca sens global în strânsă legătură cu planul referențial și cu situația de comunicare în ansamblu: • un prim strat, originar, rezultat al actualizării planului semantic (lexical și lexico-gramatical) al unităților lexicale devenite termeni (constituenți) sintactici; sensuri independente de organizarea sintactică a enunțului; • sensuri sintactice, rezultând din intrarea unităților lexicale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caz: acuzativ. Sub aspectul structurii enunțului sintactic, prezența unuia din termenii implicați în relația de coordonare nu e condiționată de prezența celuilalt. Relația de apoziție se dezvoltă între termeni reprezentând interpretări lingvistice din unghiuri diferite ale aceluiași „obiect” din plan referențial. În plan semantic, termenii nu depind unul de altul (nici reciproc, nici unilateral), dar între ei se desfășoară raporturi de echivalență: • lingvistică, concretizată într-o sinonimie lexicală: „... Am trecut în salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a exista, în enunțuri precum: „Este Dumnezeu.”, „Eu e Dumnezeu. Națiunea mea e lumea, cum fără eu nu e Dumnezeu, astfel fără națiunea mea nu e lumea.” (M. Eminescu) Dacă existența este raportată la situația de comunicare, printr-o actualizare referențială, verbul a fi este sinonim cu a se afla și primește, în consecință, determinări de timp, de spațiuetc. Nu e nimeni aici/acum./ Nu a fost nimeni acolo/ieri. Predicatul absolut poate fi introdus în situația de comunicare numai ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta (pr. metaf.) soare (ziua) b. Predicatul referențialtc "b. Predicatul referen]ial" În enunțurile cu predicat referențial, prin predicație se actualizează - în funcție de situația de comunicare sau/și de tipul de cunoaștere (empirică, științifică, artistică, filozofică, religioasă) - planul semantic al termenului-subiect și planul semantic global. În funcție de specificul clasei semantice la care aparține verbul, predicatul referențial se realizează în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțurile cu predicat referențial, prin predicație se actualizează - în funcție de situația de comunicare sau/și de tipul de cunoaștere (empirică, științifică, artistică, filozofică, religioasă) - planul semantic al termenului-subiect și planul semantic global. În funcție de specificul clasei semantice la care aparține verbul, predicatul referențial se realizează în două variante principale: • predicat narativ • predicat descriptiv, corespunzător opoziției dinamic-static, din interpretarea dată de B. Tomașevski, din perspectiva raportului motiv-predicat-propoziție, în poetica prozei artistice, sau dinamism-statism, în termenii lui Greimas (Sémantique structurale, Paris, 1966), din perspectivă semiotică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-am mare îndoială că, dacă ne vom rușina să iubim ceea ce datorăm vieții, vom încuraja numărul celor incapabili de dragoste.” (O. Paler, Galilei, 127), „Nu ești curios, Galilei, să știi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încerca să plece neobservat. III. RELAȚII DE COORDONARETC "III. RELA}II DE COORDONARE" Relațiile de coordonare sunt expresia sintactică a unor raporturi extralingvistice de „egalitate”, cu existență obiectivă sau doar stabilite astfel de subiectul vorbitor în interpretarea lingvistică a planului referențial. Termenii asociați în aceeași sintagmă prin relații de coordonare sunt situați pe același plan în organizarea enunțului sintactic; ei nu depind nici semantic, nici structural unul de celălalt și, de aceea, autonomia enunțului, semantică și structurală, nu este condiționată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonarea copulativă a multiplicativelor (vezi infra, 1.5). 1.4. Numeralul multiplicativ se poate substantiviza, însă în contextele în care apare în calitate de substantiv nu are referință proprie, fiind un cuvânt dependent semantic de un alt cuvânt cu încărcătură semantică (și referențială), lexicalizarea în context a referentului sau raportarea anaforică sau cataforică la acesta fiind obligatorie: Am câștigat însutitul sumei *Am câștigat însutitul Înmiitul, nu însutitul sumei l-am câștigat în urma afacerii * Înmiitul, nu însutitul l-am câștigat în urma afacerii Ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
facilitează dezbaterea subiectului unei situații problemă, a unui conflict, a unui obstacol în relații, a unei situații pozitive sau a unui moment de premiere. Grupul pune întrebări și încearcă să răspundă la ele. Opiniile emise de membrii grupului constituie nivelul referențial la care se raportează fiecare. Folosirea tehnicii incidentelor critice stimulează interogarea în fața unei situații problematice, exprimarea propriilor experiențe sau imaginații, raportată la situația propusă, schimbarea opiniei față de cele trăite sau imaginate, găsirea unor soluții convenabile problemelor specifice fiecăruia. Dacă, de
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
sunetului fa dominanta tonalității de bază, . Evitarea deliberată a sunetului la în pasajele scalare introductive, precum și folosirea sa ulterioară într-o dublă ipostază și impune o dualitate interesantă, generând o permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se exprimă acum și în funcție de religie. Fenomenul sectar a luat amploare: zonele atinse de această expansiune apar în America Latina și Europa de Est, mai vulnerabile din cauza precarității economice și legislative. În Europa Occidentală situația este relativ stabilă. Situația reală vizează o paletă referențială eterogenă: sectele (pentru a-și supralicita importanța), asociațiile de luptă împotriva sectelor (pentru a justifica amploarea acțiunilor întreprinse), responsabilii politici (pentru a se așeza în postura de cruciați împotriva unui flagel social), undele media (pentru a câștiga audiența sau a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ea pune accent pe viața sa individuală, în particular, pe istoria propriei personalități. Garanția formală a identității autor-narator-personaj e atestată de nume sau de pseudonim și certifică prezența autobiografiei. Prin intervenția numelui propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi apreciate necondiționat în autobiografie pentru că autorul care face povestirea vieții sale pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
duce în acest caz către substanța experienței trăite. Colonna spune că proprietatea comună a ființelor fictive din autoficțiune este că înrolează autorul în lumea imaginară care le este proprie. Există o interdependență între jocul ficțiunii și cel al unui text referențial, pactul de lectură romanesc fiind adesea marcat prin indicația paratextuală de „roman”. Colonna face diferența între autobiografia romanescă și autoficțiune pentru că autobiografia are ca scop povestirea vieții autorului într-un mod semi-veridic sau semi-fictiv, iar autoficțiunea ar fi acțiunea unui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
marilor imperii, Egipt, Mesopotamia, era cunoscută moneda metalică cântărită, dar trocul continua să joace un rol important. Caracteristic trocului primitiv sau trocului fără conștiența valorii mărfurilor era faptul că participanții la schimb nu dețineau un etalon al schimbului, un sistem referențial, un punct de sprijin care va fi mai târziu valoarea. Din această cauză epoca este dominată de transferuri mari de valoare involuntare, între participanții la schimb. Această formă de troc este denumită de Marx "Trocul simplu"270, tocmai pentru a
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
uneia sau alteia dintre funcții este o problemă falsă dacă vom ține cont că schimbul nemonetar (religios sau nu) a apărut cu mult timp înainte de anul 5000 î.Hr, când Marx plasează apariția valorii și a conștientizării valorii ca sistem referențial în procesul economic, ca bază a schimbului, a vieții economice și a vieții în general. Banii apar abia după apariția conceptului de valoare, atunci când omul începe să schimbe cantități inegale de bunuri, prețuindu-le în mod diferit, după criterii mai
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]