1,191 matches
-
impunerea valorii sale estetice. În acest scop, vom proceda la o triplă lectură, care va urmări succesiv ( a) microarticularea cuantelor referențiale prin intermediul textemelor, (b) macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual de ansamblu, respectiv (c) funcțiile textemelor în construcția câmpurilor referențiale și a sensului global. Totuși, înainte de aceasta, considerăm că ar fi util să grupăm cele 17 capitole ale cărții în câteva macro-cadre narative. Astfel, putem susține că în romanul sadovenian există șase asemenea unități, care se delimitează după criterii de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de aur. Prin urmare, în secțiunea de față ne vom mulțumi să identificăm câteva dintre textemele proeminente ale romanului și să degajăm succint câteva dintre sensurile lor, care ne vor pregăti astfel terenul pentru explorarea modului de macroarticulare a câmpurilor referențiale. Revenind la textul sadovenian, e de semnalat că primul capitol/macro-cadru al romanului vehiculează încă trei texteme, chiar dacă mai dificil de sesizat. Primele două sunt camuflate în descrierea Magului străvechi de la care Domnu Stamatin pretinde că ar fi învățat calea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
capitolul XVII, care descrie învestirea lui Kesarion Breb ca Decheneu - și configurează, implicit, cel de-al șaselea macro-cadru al romanului -, se derulează fără peripeții, ca simplă reiterare a unui ritual imuabil. Secvența este lipsită de texteme memorabile. 3. Macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual în Creanga de aur 3.0. Deși s-a dorit doar un exercițiu preliminar, analiza textemelor pe care am întreprins-o mai sus e suficientă pentru a revela faptul că lumea ficțională din romanul Creanga de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aur 3.0. Deși s-a dorit doar un exercițiu preliminar, analiza textemelor pe care am întreprins-o mai sus e suficientă pentru a revela faptul că lumea ficțională din romanul Creanga de aur se dispune pe două axe (coordonate) referențiale. Cea mai evidentă dintre acestea - specifică basmului și, în general, narațiunilor inițiatice - este axa BINE vs. RĂU, care explică atât polarizarea personajelor, cât și natura conflictului. Un merit artistic semnificativ al lui Sadoveanu este, însă, de a nu-și limita
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o alta, de ordin cognitiv, pe care am putea-o denumi axa CONȘTIENT vs. INCONȘTIENT (sau, în alți termeni, SPIRITUAL vs. MATERIAL). Din modul în care un fenomen sau o ființă se situează pe aceste coordonate putem deduce șase câmpuri referențiale, aflate în raporturi de opoziție și/sau de subordonare: EPISTEME, ETHOS, ZOON, BROTÓS, POLIS și DOGMA. 3.1. Astfel, primele trei câmpuri menționate (EPISTEME, ETHOS și ZOON) se grupează în jurul polului BINE, între-o ordine descrescătoare, care "coboară" de la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
trei câmpuri menționate (EPISTEME, ETHOS și ZOON) se grupează în jurul polului BINE, între-o ordine descrescătoare, care "coboară" de la cunoașterea în profunzime a tainelor universului (EPISTEME) până la deplina inconștiență de sine (ZOON). 3.1.1. În ansamblul romanului sadovenian, câmpul referențial EPISTEME este ilustrat de către personajele care cunosc misterele universului, în special "secretul" crengii de aur (= faptul că, dincolo de numeroasele sale forme fenomenale, divinul are o unitate de substanță, accesibilă doar inițiaților). În această situație se află Domnu Stamatin, magii daci
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
înfrânare și umilință, poate fi și bun. În acest chip binecredincioșii părinți călugări bucurau lumea pentru fapta Vasilisei [s.n.]." (pp. 104-105) Departe de a demonstra "sfințenia" gestului Irinei, raționamentul colectiv al monahilor indică, de fapt, "filozofia" eretică ce străbate câmpului referențial DOGMA (confirmată de metafora conceptuală subiacentă PĂCATUL E BUN). Ipoteza că Fecioara Maria ar fi putut proceda vreodată asemenea Irinei e, în esență, o eroare provenită din proiecția "legilor" lumești asupra ordinii divine. Cu alte cuvinte, în loc să încerce, precum exponenții
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e numai cel care a stricat legea, căzând în rătăcirea lui Arie. Mai curând socotesc frate al meu un închinător al lui Mahomet decât pe un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-) pe care poiesis-ul textual-discursiv le configurează în cadrul unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu alte cuvinte, construcția sensului trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu alte cuvinte, construcția sensului trebuie descrisă nu ca produs, ci ca proces: un dinamism - generativ, din perspectiva autorului, și interpretativ, din perspectiva cititorului - care structurează toate "blocurile" referențiale amintite mai sus într-o "sintaxă" (sintagmatică) specifică. Pentru a reconstitui acest traseu al creației de sens, vom porni de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
BROTÓS, POLIS și DOGMA, pe de altă parte). După cum am văzut în 3.1. și în 3.2., macroarticularea acestor CR, ca și articularea raporturilor opozitiv-ierarhice dintre ele, se realizează adeseori prin intermediul microarticulării caracteristice textemelor în calitatea lor de cuante referențiale. 3.3.2. În schimb, capitolele IX-XV corespund momentului endoforic al acțiunii, când, îndrăgostindu-se de împărătița Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit aici
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze ființa "lumească" a Mariei, Kesarion Breb se comportă asemenea unui BROTÓS, chiar dacă pasiunea lui nu se reduce la instinct. În al doilea rând, dacul acționează în concordanță cu "filozofia" POLIS-ului atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele, în calitate de cuante referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă titlul întregului roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca topos
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca un "la mijloc de rău și bun", ci ca un "dincolo de bine și de rău", ca "lume posibilă imposibilă" aflată dincolo de determinațiile categoriale ale câmpurilor referențiale amintite. Acest stadiu, manifestat prin proiecția sub specie aeternitatis a EROS-ului, echivalează, în plan existențial, cu momentul încheierii parcursului inițiatic, iar, în plan "poetic", cu cristalizarea creației de sens. 3.4.3. Traseul hermeneutic pe care l-am descris
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vs. PUTREZICIUNE, LUMINĂ vs. ÎNTUNERIC și opozițiile etice și ontologice BINE vs. RĂU, CREDINȚĂ vs. NECREDINȚĂ, VIRTUTE vs. PĂCAT, MATERIAL vs. SPIRITUAL îndeplinesc, prin forța lor evocativă, un rol crucial atât în articularea cuantelor, cât și în aceea a câmpurilor referențiale. Totodată, relația amintită se dovedește relevantă și în ceea ce privește încadrarea romanului în planul textual-tipologicului, demers care depășește, însă, obiectivul cărții noastre. Ne mulțumim să semnalăm că, potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga de aur se încadrează în tipul textual
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conceptual al teoriei "poezei discursive", elaborate de Mircea Borcilă, care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus la concluzia că, deși nu constituie prin ele însele
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a condus la concluzia că, deși nu constituie prin ele însele metafore "poetice" (revelatorii/trans-semnificative), textemele intră uneori ca "termeni" în alcătuirea unor metafore "poetice" complexe și contribuie astfel și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dintre cele mai răspândite perspective contemporane de abordare a discursului: pragmatica lingvistică. Astfel, tipologia coșeriană a "cadrelor" lingvistice seamănă în chip izbitor cu tipologia "contextelor" pe care o va propune, trei decenii mai târziu, Herman Parret (i.e., context co-textual, existențial/referențial, situațional, acțional și psihologic - v. Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, pp. 24-25). 235 Eugeniu Coșeriu, "Determinare și cadru", în Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 323. 236 Idem, "Sobre las categorías verbales ("partes de la oración")" [1972], în Gramática, semántica, universales
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
gen (egalitate în și prin diferență). Egalitatea de gen reală și funcțională se bazează pe o logică integratoare a pluralității de tipul A=B, diferită de logica polarității (care separă) prezentă în cadrul relației A= non-A, în care masculinul este referențialul (A) în raport cu care se definește femininul (non-A). Complexitatea argumentelor necesare pentru dezvoltarea acestei teme cere un spațiu mai amplu decât cel alocat acestui text. De aceea, rezum prin a spune că răspunsurile nu sunt definitive, însă este nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect estetic (cel al reprezentării), a unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dintre cunoscuți, cu grad scăzut de formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură, semnificația nu este elaborată prin cuvinte referențiale, ci este recuperată contextual prin aluzie la istoria conversațională comună a interactanților și prin evocarea deictică și anaforică a entităților din domeniul de discurs. Folosirea frecventă 14 a pronumelor personale, demonstrative și relative semnalizează, pe de o parte, relația strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; d) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. Pentru o înțelegere mai clară a noțiunilor utilizate de evaluare, referențialul legislativ național definește termenii utilizați pentru realizarea evaluării. Astfel: Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
În acest domeniu; așa cum a fost prezentat și la capitolul privind cheltuielile Întreprinderii, OMFP 3055/2009 recomandă următorul format al contului de profit și pierdere . În țara noastră, orice organizație patrimonială are obligativitatea Întocmirii contului de profit și pierdere conform referențialului În vigoare. În funcție de dimensiunea activității, acesta poate fi realizat sub formă simplificată (cum este cazul Întreprinderilor mici și mijlocii, de cele mai multe ori) sau În sistem de bază (pentru Întreprinderi mari). Deoarece ponderea cea mai mare În rezultatul exercițiului ar trebui
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]