1,838 matches
-
Voyage au bout de la nuit. Foarte importantă este Profesiune de credință a lui Vladimir Streinu, o radiografie a literaturii vremii, în toate compartimentele ei, cu accent, îndeosebi, pe critica literară, cu strategiile și rosturile ei. Alte rubrici: „Reviste”, „Măști și reflectoare”, „Cronica muzicală”, ținută de Arșavir Acterian, cea plastică de N. N. Tonitza, iar cea cinematografică de Radu Cioculescu. D.B. A.B.C., revistă social-politică și culturală editată de Asociația „Echinox” și apărută în 1990 la Cluj-Napoca, în două numere. Comitetul de direcție
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
în vara anului l934, când se duseră în Crimeea. Exaltarea produsă de lunga călătorie cu trenul împreună cu părinții, fratele și sora lui, îl împiedica să doarmă. Văzu ce nu trebuia să vadă. Într-o gară, într-o noapte orbită de reflectoare, mulțimea de femei și de copii pe care soldații îi împingeau spre vagoanele pentru transportul vitelor, agitând patul puștilor. „Cine-s oamenii ăștia?“, întrebă Marelst din cușetă. „Culaci și sabotori“, răspunse iute tatăl și coborî pe peron, pentru a-l
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
țară și străinătate. Cum este viața de actor ? Marele om de teatru Karel Capek spunea: ,, Meseria de actor e mai grea decât milităria. Să mergi gol pe ger și cu șuba într-o baie de abur. Să fii prăjit de reflectoare. Să vezi lumina zilei tot atât cât un miner. Să n-ai voie să strănuți sau să tușești. Să te îmbraci și să te dezbraci de zeci de ori într-un spectacol.” Ce ziceți copii, mai dorește cineva să se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
părul lipit de craniul micuț. Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal atinge apa din jurul ei. Nu bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținu pe doctorul Philobosian, care Încă mai amenința că se Îneacă. Desdemona Își deschise cutia cu viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste el și băiatul alunecă Înapoi În apă. Pe puntea vasului Jean Bart, cei trei proaspeți cetățeni francezi se uitară Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt filmată izbucnind dramatic În plâns... Sau se poate să fi fost din pricina instrumentelor cinematografice ale tatălui meu. Camera de filmat a lui Milton, echipată cu un stativ plin de reflectoare necruțătoare. Luminozitatea acelor filmări le conferă aspectul interogatoriilor de la Gestapo. Ținându-ne În mâini cadourile, ne ploconim cu toții, de parcă am fi fost prinși cu mărfuri de contrabandă. În afară de luminozitatea orbitoare, mai era ceva ciudat la filmările de amator ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până să Împlinească patruzeci. Labele de gâscă din jurul ochilor sunt un motiv În plus (În afară de reflectoare) pentru care Își ține o mână peste față. În acest gest deslușesc empatia emoțională pe care am avut-o Întotdeauna cu Tessie, noi două, care nu eram niciodată mai fericite decât atunci când nu eram observate, privindu-i pe ceilalți. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându-i Clementinei că e vremea să se ducă acum acasă. Mai târziu În seara aceea: reflectorul luminează două camere În casa noastră nouă de pe Middlesex. Sub unul dintre conurile de lumină o femeie bătrână se Închină și se roagă, În timp ce sub celălalt, o fetiță de șapte ani se roagă și ea, cerând iertare, pentru că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-MĂ ÎN DICȚIONAR Mă zvârcoleam noapte de noapte și nu puteam să dorm. Eram ca prințesa cu bobul de mazăre. O granulă de neliniște mă tot tulbura. Uneori mă trezeam cu senzația că, În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric conversase cu Îngerii undeva sus, aproape de tavan. Când deschideam ochii, aceștia dispăreau. Dar auzeam urmele dialogului, ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce dădeau în pod, Vladimir se opri, se întoarse înspre soare și zise: Adio! În acea clipă, norii ajunseseră la astru și îl sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele din fața ei, ca lumina unui reflector ce cade pe scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era cufundată în penumbră, căci nu mai era nici o urmă de lumină la orizont, iar steaua noastră nu putea fi văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu lumina unui reflector fixându-l, și mațele i se vărsaseră pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Smyrna Cel mai ciudat, Îmi zise, era să-i auzi cum urlă-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să-i liniștim. Mergea mereu chestia asta. Treceam cu reflectorul peste ei de vreo două-trei ori și se potoleau. O dată eram ofițer de serviciu pe chei și mă trezesc cu un ofițer turc peste mine, furios rău, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n fiecare noapte la miezul nopții. Nu știu ce-i apuca atunci. Eram În port și ei se adunau toți pe chei și Începeau să urle la miezul nopții. Puneam reflectorul pe ei ca să-i liniștim. Mergea mereu chestia asta. Treceam cu reflectorul peste ei de vreo două-trei ori și se potoleau. O dată eram ofițer de serviciu pe chei și mă trezesc cu un ofițer turc peste mine, furios rău, cică fusese grav insulat de un marinar de-al nostru. Așa că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă tot orașul. Hornurile se profilau pe cer. După o vreme se Întunecă și reflectoarele au Început să se-aprindă. Ceilalți au coborât și au luat sticlele cu ei. El și cu Luz Îi auzeau dedesubt, În balcon. Luz stătea pe pat. Era proaspătă și liniștită În noaptea fierbinte. Luz făcea tura de noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țiganul. Avea o față serioasă. Începuse să-și facă planul. — Hai, că-ncepe, Îi spuse Manuel lui Hernandez. — Bine. Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răspunse scutierul. Frumos. Ați ieșit ca Joselito și Belmonte. Zurito trecu pe lângă ei, o statuie ecvestră masivă. Își răsuci calul spre toril, pasajul din cealaltă parte a arenei, pe unde avea să iasă taurul. Era ciudat să fie În lumina reflectoarelor. El lupta sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să-l Înțep, puștiule, spuse Zurito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își răsuci calul spre toril, pasajul din cealaltă parte a arenei, pe unde avea să iasă taurul. Era ciudat să fie În lumina reflectoarelor. El lupta sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să-l Înțep, puștiule, spuse Zurito lovind cu sulița-n nisip. Îl fac să fugă din ring. — Să te lași greu pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele protejate de armura acoperită cu piele de bou, cu hățurile-n mâna stângă și sulița-n dreapta, cu pălăria largă trasă pe ochi, ca să-i protejeze de lumina reflectoarelor, privind poarta Îndepărtată a torilului. Urechile calului tremurau. Zurito Îl mângâie cu mâna stângă. Ușa roșie a torilului fu smulsă Într-o parte și, pentru o clipă, Zurito privi În pasajul gol și Îndepărtat de peste ring. Și apoi taurul ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul văzu muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine. Ssuuuușșș! Manuel se-ntoarse și ridică muleta, care trecu peste coarnele taurului și-i mătură spatele larg de la cap până la coadă. Taurul trecu mai departe, purtat de inerția atacului. Manuel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte, trecând muleta prin fața taurului, ținându-și picioarele bine Înfipte În pământ, sabia urmând o traiectorie curbă, ca un arc strălucitor În lumina reflectoarelor. Taurul atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru un pase de pecho. Cum nu se dădu Într-o parte, taurul Îi trecu pe lângă piept pe sub muleta ridicată. Manuel Își lăsă capul pe spate ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el. — Bate-n asta, Îi spuse, arătându-i barrera. — Glumeam doar. — Bate-n lemn. Omul lui Retana se aplecă și bătu În barrera de trei ori. — Și acum taci și uită-te la faena, spuse Zurito. În mijlocul arenei, În lumina reflectoarelor, Manuel Îngenunche cu fața spre taur și, după ce ridică muleta cu ambele mâini, taurul atacă, cu coada-n sus. Manuel se feri Într-o parte și, când taurul atacă din nou, trasă un semicerc cu muleta, făcându-l pe taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
y derecho. Se poziționă În apropierea taurului, Își trecu muleta În față de-a curmezișul și atacă. Când Înfigea sabia, se smulse Într-o parte ca să evite cornul. Taurul trecu pe lângă el și sabia sări În aer, strălucind În lumina reflectoarelor, și căzu cu mânerul ei roșu pe nisip. Manuel fugi și o ridică. Era Îndoită. O Îndreptă pe genunchi. Când se-drepta din nou spre taur, trecu pe lângă Hernandez, care stătea cu capa pregătită. — E numai os taurul ăsta, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În sală nu mai erau locuri. Când am trecut spre vestiar am putut să văd cât de plină-i sala. Ringul părea să fie undeva la un kilometru de noi. Era Întuneric de jur Împrejur. Doar ringul era luminat de reflectoare. — Tot e bună și ploaia asta la ceva, că altfel poate Încercau să bage meciul În parc, zise John. — S-a strâns ceva lume, spuse și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]