848 matches
-
ce îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii, Cristalele cântecelor grele Și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lui C., romantică, patriotică, a fost cunoscută și prețuită în epocă. Sub îndrumarea lui Heliade, tânărul, înzestrat cu un real talent, venise în contact cu poezia apuseană, detașându-se, datorită înrâuririi lui Lamartine, de tiparele neoanacreontice. Lirismul său prefigurează, prin reflexivitate romantică, înainte de Heliade și Gr. Alexandrescu, o nouă orientare a sensibilității artistice. Păstorul întristat (scrisă la 18 ani) vine încă în prelungirea liniei convenționale a secolului al XVIII-lea, cu ecouri din pastoralele lui Florian (scene idilice și galante, imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
semn de furtună...”). Marșul, scris cu entuziasm patriotic la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și de atmosferă. Neajungând să-și fructifice pe deplin propriile virtualități, păstrând încă unele convenții, a deschis, la noi, prin meditația și elegia romantică, drumul unei lirici moderne. SCRIERI: N. Nicoleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
o ființare care își dezvăluie rosturile de a fi în lume numai pe temeiul raportului privilegiat cu ființa; iar aceasta, desigur, nu este un lucru: "nicăieri printre lucruri nu găsim Ființa"46. Raportarea la ființă reprezintă, cumva, un act de reflexivitate, de revenire a omului la sine: la ființa proprie; iar în acest act se află și posibilitatea unei "lumi" și a faptului ca omul să fie în lume. Cum observăm, ceea ce se urmărește înaintând pe o asemenea cale este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
corespunzător. Așa încât nu trebuie să înțelegem că proiectul este o construcție arbitrară, oarecum "lipită" la structura unei înfăptuiri filosofice. De fapt, tocmai proiectul antropologic prezent într-o filosofie susține întregul demers, fiindcă îi oferă acestuia cele mai puternice motive de reflexivitate, de atenție a filosofului cu sine însuși; cel care pune întrebările este interesat de lămurirea unor probleme "filosofice", înainte de toate, de problema propriului său mod de a fi. Ceea ce înseamnă că proiectul antropologic constituie, cel puțin pentru unele reconstrucții, "argumentul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a educației.) Am putea spune chiar că autorul tematizează omul mai întâi, pentru a-și îngădui, pe acest temei, să dezlege probleme non-antroplogice. Întrebările discursului personalist energetic îl vizează pe cel care întreabă, subiectul interogației; așa încât, el dă seama de reflexivitatea umană; o reflexivitate nu numai în modul apofantic, lipsit de accent interogativ, ci, poate în aceeași măsură, în modul aporetic, exemplar pentru un model ontologic, mai ales pentru unul de ontologie a umanului. Cele două componente ale modelului ontologiei umanului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putea spune chiar că autorul tematizează omul mai întâi, pentru a-și îngădui, pe acest temei, să dezlege probleme non-antroplogice. Întrebările discursului personalist energetic îl vizează pe cel care întreabă, subiectul interogației; așa încât, el dă seama de reflexivitatea umană; o reflexivitate nu numai în modul apofantic, lipsit de accent interogativ, ci, poate în aceeași măsură, în modul aporetic, exemplar pentru un model ontologic, mai ales pentru unul de ontologie a umanului. Cele două componente ale modelului ontologiei umanului afirmarea unității modului-uman-de-a-fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitate nestabilă totuși, prin urmare relativă, neîmplinită, dar care este necesară evoluției personalizate a energiei către forma sa finală: personalitatea energetică. Forma socială a tipului este cultura. Tipul-cultură, ca personalitate a poporului, se are pe sine ca mediu. Din această reflexivitate a culturii rezultă tipul individual de personalitate. Jocul energiilor lumii devine mai ordonat și se lipsește în bună măsură de hainele naturale. Oricum, el pregătește personalitatea energetică a cărei formă socială este civilizația. Forma umană (care este personalitatea) ca mistic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sunt acte vocaționale. A doua schiță a vocației concentrează mai multe repere semantice. Vocația este "pârghia cea mare a progresului"; în ea "se întrupează la un loc cele mai înalte însușiri morale și intelectuale ale sufletului"228. Vocația presupune o reflexivitate, o recunoaștere de sine, anume conștientizarea misiunii proprii de a înfăptui un ideal și asumarea responsabilității față de sine. Omul de vocație se reprezintă pe sine ca "parte necesară a totului", fiind un transformator de energie; el este un activator al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oamenii nobili". Logica lui Nietzsche, referitoare la conceptul omului nobil, nu poate nesocoti deicidul: de fapt, îl impune, căci omul în postura sa de "legiuitor" (evaluator originar etc.), de creator, nu are nici o șansă decât prin sine, adică printr-o reflexivitate absolută (care la Nietzsche apare ca autoexperimentare), în care alteritatea să apară doar ca obiect al noii ordini. Omul-creator îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sine este totală (semnul ei este stăpânirea vremii de către oamenii mărunți), el trebuie să fie readus la sine. "Omul superior" pregătește revenirea la sine a omului. El este disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este omenesc își dezvăluie "natura" (universalul). Re-cunoașterea de sine nu este, prin urmare, o fatalitate, ci mai degrabă un exercițiu liber, prezent, cu tot cu cauze (motivații) și efecte (consecințe), în orizontul existenței, în "lumea omului", exercițiu ce cuprinde totalitatea actelor de reflexivitate umană, mai cu seamă de natură "teoretică", adică filosofic-contemplativă. Trebuie să acceptăm, de asemenea, că orice cunoaștere de sens antropologic implică recunoaștere de sine; omul dobândește însă valoare de existență, într-o astfel de împrejurare, nu printr-o reflexivitate pură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de reflexivitate umană, mai cu seamă de natură "teoretică", adică filosofic-contemplativă. Trebuie să acceptăm, de asemenea, că orice cunoaștere de sens antropologic implică recunoaștere de sine; omul dobândește însă valoare de existență, într-o astfel de împrejurare, nu printr-o reflexivitate pură, ci mediat prin "ființa lumii" (care poate fi "dată" ca ființă proprie). Iar recunoașterea de sine reprezintă totodată și o cunoaștere a omului. În plus, aceste două atitudini "teoretice" (contemplative) cunoașterea și recunoașterea de sine nu pot fi judecate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
totodată și o cunoaștere a omului. În plus, aceste două atitudini "teoretice" (contemplative) cunoașterea și recunoașterea de sine nu pot fi judecate valoric pe criteriul superiorității (ca și cum recunoașterea, de exemplu, ar fi superioară cunoașterii; sau invers); ele sunt acte de reflexivitate umană încadrate unor "episteme" diferite. În general, viziunea antropologică prekantiană are statutul unei cunoașteri-de-sine. În unele reconstrucții filosofice regăsim chiar modelele "naturalist" și "absolutist", universalitatea umană fiind în identitate cu condiționatul natural sau cu Absolutul (divin). "Omul" lui Kant face
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” în fiecare individ, dimpreună cu măcar o doză minimă de înțelegere pentru „omenesc, prea omenesc”-ul din celălalt: societățile (post)moderne și indivizii (post)moderni stau sub semnul (auto)reflexivității, sunt sau încearcă să fie permisivi, chiar antinormativi. Astfel, „Chick” mai scapă câte o vorbă bună despre „Abe”, cum am văzut mai sus. În acest sens, naratorul ficțional apreciază la cel pe care-l disecă faptul că, deși avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în numele căror scopuri individuale muncesc oamenii, ce idei discută, ce anume atrage și reține atenția acestora, ce respectă sau resping, cum recompensează și cum sancționează. De exemplu, dacă intelectualul primește aprecieri și recompense, acea societate probabil prețuiește cunoștințele, inteligența și reflexivitatea. Dacă militarul se bucură de un prestigiu înalt, este posibil ca societatea al cărui membru este să prețuiască acțiunea, curajul și puterea. Putem afirma că valorile sociale sunt corzile care leagă o cultură și fac ca obiceiurile, tradițiile, modelele de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
atârnând deci de succesul încercării de decodare semantică și de decriptare ideologică a acestui discurs despre trecut. 2.2. Analiza documentelor sociale și critica "sociologiei de fotoliu" Nu putem încheia secțiunea de prezentare a metodei fără un scurt moment de reflexivitate metodologică. Sociologia americană, prin prima generație de pionieri care au alcătuit ceea ce ulterior a devenit în memoria disciplinei "Școala de la Chicago", a furnizat impulsul decisiv care a evacuat sociologii din claustrarea lor camerală, invitându-i să "iasă afară și să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul coordonat de S. Mitu (1999), propune o reflexivitate istoriografică forte (hardcore historiographical reflexivity), tratând întreaga chestiune a genezei etnice românești în contextul mitologiei etnogenetice. Premisele de start sunt că "toate popoarele acordă o mare importanță originii lor, felului în care își imaginează că s-au născut" și că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et al., 1999, p. 12). În locul unei soluționări pro
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
disputa în cauză este folosită ca prilej de tematizare a relației dintre "știință și politică", concluzionându-se că "în fiecare scriere despre originea unui popor există, pe lângă argumente științifice, și multă exagerare și fantezie" (Vulpe et al., 1999, p. 34). Reflexivitatea istoriografică, prezentă încă din manualele gimnaziale, este cu atât mai pregnantă în literatura didactică dedicată clasei de XII-a. De exemplu, N. Dumitrescu et al. (1999) plasează întreaga istorie a românilor sub deviza pronunțată de Catherine Durandin, potrivit căreia "Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru a da sens trecutului românesc. Toată această retorică războinică slăbește puternic în intensitate, pe măsură ce discursul despre trecut se regrupează pe coordonatele definite de politica europeană a regretului, care exclude din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul feminin reușește să sesizeze un aspect deosebit de important și anume că atitudinea misogină nu era generală, ci aparținea, mai curând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pref.) II. Lupu, Ramona-Elena (trad.) 94(100) Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA EWAN HARRISON Sistemul internațional după Războiul Rece Strategii, instituții și reflexivitate Traducere de Ramona-Elena LUPU Prefață de Richard LITTLE INSTITUTUL EUROPEAN 2010 The Post-Cold War. International System. Strategies, institutions and reflexivity, Ewan Harrison Authorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis Group All
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
proiect filosofic 1 Cuprins Lista ilustrațiilor / 11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]