1,454 matches
-
individului i se refuză satisfacția, nevoia de a o obține nu Înseamnă că nu rămâne; mai mult, ea devine obsesivă, născând impulsul de a o dobândi prin orice mijloace. Astfel, agresivitatea care se face „purtătorul de cuvânt” al frustrărilor și refulărilor provoacă fenomene de violență. Nu puțini autori, Între care Noël Mailloux sau Wilhelm Reich, elev al lui Freud, susțin virtuțile pozitive ale agresivității, subliniind că, temperată, aceasta este constructivă conferind „intensitate” și motivând energetic activitățile umane, mai ales În condiții
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Exceptând scenariul de teroare naturală propus în La Vulturi!, Galaction servește exemplar proza de teroare supranaturală grație unei alte nuvele. Moara lui Călifar (1902), fiindcă despre aceasta este vorba, se evidențiază, în opinia Adrianei Niculiu, prin "folosirea temelor moderne a refulării în subconștient, a discontinuității și a suprapunerii timpului în dimensiunile realului" (1971: 195). Și Teodor Vârgolici observă că "[n]arațiunea alternează, cu ingeniozitate, planul real cu cel fantastic, trecerea de la un plan la altul făcându-se fără ca cititorul să observe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu decorativismul feeric-exotist, hieratic, simbolist, de influență böckliniană al lui Kimon Loghi, dar și a scenelor de gen din pictura trecentoului italian. Socotind insuficiente referințele invocate, Călinescu stabilește o altă relație cu plastica parnasiană a poeziei, prin Théophile Gautier, ca refulare a derealizării vocației de artist plastic. Cu alte cuvinte, imagismul poetic al lui Maniu ar traduce acest complex freudian al unei estetice întoarceri a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca reprezentînd adevărata apărare a Europei împotriva Asiei, considerîndu-se astfel supra-europeni. Alăturată însă descoperirii actualității și importanței problemei democrației, ea conduce la o conștientizare europeană fundamentală pentru intelectualii din Vest. Opoziția democrație / totalitarism se substituie opoziției capitalism / socialism, după o refulare de patruzeci de ani. Percepem dintr-odată nebunia visului unei societăți reconciliate și unanime și descoperim în democrație virtuțile pluralismului, ale antagonismului, într-un cuvînt, a tot ceea ce a reprezentat dintotdeauna virtutea culturii europene. Reviviscența ideii de democrație, care antrenează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și drama din nuvela Pădureanca sunt puse sub semnul unor dominante maladive (subcapitolul respectiv se și intitulează Pădureanca: Un exercițiu de fenomenologie a bolii), Iorgovan fiind un văzut ca un depresiv și un iresponsabil, Busuioc prezintă un fond impur de refulări sexuale, fratele acestuia e handicapat, popa Furtună este un manipulator ("păpușar") și în general "lumea din Pădureanca este populată de indivizi care trăiesc, conștient sau nu, sub semnul bolii". Cele mai importante texte ale prozei lui Slavici sunt puse astfel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
izbânda personajelor asupra creatorului lor, o conștiință etică până la rigiditate. Dominat el însuși ,,de un inconformist demon al libertății din adâncuri", autorul s-a eliberat prin scrierea nuvelei Moara cu noroc și, ulterior, a romanului Mara "de propriile obsesii și refulări din substructura lui sufletească, proiectându-le în afară sub forma sublimată a artei". În Istoria... sa din 1980, George Munteanu va găsi de cuviință să dedice acestui paradox citit în cheie "antepsihanalitică" (cum o numește el însuși) un întreg capitol
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și întâlnirea cu Lică) înțelegem cum s-a născut interpretarea critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât un gen de refulare purcezând din buna cuviință nativă, sau mai curând somnul daimonului din ea. [...] (La apariția lui Lică)opțiunea ei, marea opțiune a vieții Anei, se realizează, năpraznic. [...] Opțiunea Anei era definitivă, absolută, mergând spre un bărbat de o structură pasională, înrudită
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
e nimic dostoievskian aici. Gestul final al lui Ghiță se vrea a fi unul reparatoriu pentru ea când de fapt este pentru el. Împingerea Anei în brațele sămădăului e simulacrul lui de "catharsis", încercarea lui de a se elibera de refulările pe care i se reazimă ființa observa George Munteanu Ghiță nu poate păstra nimic pentru că nu-i stă în putere să-și asume realmente nimic. Singura "opțiune" aparent mai durabilă, acționând în sineși ca un simulacru al eludării "soartei" ce
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se împlini, dar în care și manipularea voluntară joacă un rol din ce în ce mai mare în elaborarea mitului. Și mai este timpul amintirii, acela în care figura Salvatorului, proiectată în trecut, se va modifica în conformitate cu capriciile memoriei, cu mecanismele sale selective, cu refulările și exagerările sale. Imaginea mitică a generalului de Gaulle din vremea războiului, aceea a conducătorului Franței combatante nu se confundă nici cu cea a primului președinte al unei noi Republici, nici cu cea a înțeleptului dispărut, a cărui moarte nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
concepției antropologice a acestuia, const în ideea de a fi dat comportamentului uman o explicație unitar, sistematic, bazat pe fenomenul amânrii, fenomen pentru care el folosește și o serie întreag de alți termeni ca așteptare, oprire, întârziere, suspendare, ezitare, inhibiție, refulare, obstacol, autoobstacol... Termenul folosit de Ribot și Janet, cunoscut înc din perioada studiilor sale parisiene, intr în preocuprile gânditorului român abia în perioada 1938-1942, când scrie studiul Amânarea, condiție specific a psihologiei umane. Acest studiu conținea nu doar ideea cardinal
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ține exclusiv de prezent, adic de adaptarea instantanee, este, pentru om, un simplu reziduu al vieții psihice animalice. Aceasta pentru c omul, prin conduita sa, va temporiza reacția la stimul, trecând prin: ezitare, amânare, în anumite situații prin inhibiție, adic refularea total. Toate modalitțile de mai sus sunt, de fapt, refuzuri de a accepta prezentul, sunt, cum spune Ralea, diversiuni de ordin temporal pentru a nu lua în considerare imperativele urgente ale clipei. Toate subterfugiile sale sunt o experienț care vine
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
rezistența la sclavia unui singur factor. Orice inhibiție înseamn înbușirea unei tendințe. Ea înseamn deci o renunțare. E o eliberare faț de chemrile plcerii spune Ralea. Este renunțarea anticipat la o satisfacție aparent, care ascunde, de fapt, dezavantaje. Prin urmare, refularea e conștiința unui obstacol de netrecut. Ralea mai face cu acest prilej și alte observații interesante și pertinente. Astfel, el spune c, în timp ce animalul cunoaște doar piedici exterioare, omul e singurul capabil, s-și creeze autoobstacole. Dup el, omul, conservator
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
au declanșat o rezistenț tot mai bine conturat și consolidat sub forma unor mari precepte de moral: dreptate, egalitate, libertate, fraternitate. Etica apare, astfel în viziunea lui Ralea, ca un mecanism de autoreglare social, acționând în sensul domolirii și chiar refulrii spontaneitții formelor de manifestare a impulsiunilor vitale și argumentând în felul acesta și ea teza negației creatoare cu care omul se împotrivește naturii și-și furește propria sa lume. Capitolul etic este dintre cele mai personale și mai ingenios argumentate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pe care o presupun mai dreapt, dar care prezint riscuri, valoarea moral a faptei e realizat. Deci, actul moral ar fi, dup Ralea, o form conștientizat și deliberat prin care, cu prețul unor privațiuni, suferințe ori renunțri, (refuzând agrementul prezent, refularea plcerii de moment, rezistența la comoditatea sufleteasc în schimbul unei perspective ce pare mai dreapt se atinge pragul nobleței umane. Etica arat c valorile care reprezint forțele și, mai ales, raporturile între ele nu constituie adevrate valori, ci nonvalori. Morala e
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și diferențierea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
anumită logică, întrucât atât mitul cât și simbolul sunt răspunsuri la întrebări fundamentale care decodifică viața, existența individului și a divinității. Astfel, sensul pe care îl are inconștientul se distanțează de cel acordat de Freud, în opinia căruia acesta conține refulările și frustrătile individului, și se apropie de concepția lui Jung și a lui Eliade 207, unde inconștientul nu este populat doar de monștri, ci și de zei, zâne, eroi, cu toții fiind personaje mitologice care ascund teme arhetipale. Inconștientul generează și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
înseamnă a înțelege foarte puțin, ca și cum am parcurge un catalog înghețat. Se impune o amalgamare a epocilor, într-un parcurs oscilând între perspectivele duratei lungi și sacadele pe termen scurt, de la o criză la alta. Crize care scot la lumină refulări negate, secrete bine ascunse. Drumul lung al eliberării De mai bine de cincisprezece ani, românii, ca și alți cetățeni din fostele democrații populare, trăiesc o tulburătoare mutație a relației lor cu timpul, cu banii, o experiență existențială apăsată de Memorie
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În societatea românească de atunci, libertatea se plătea cel mai adesea. Cetățenii educați în respectul autorităților și al disciplinei învățaseră să se plieze, să se strecoare printre obstacole. Cele mai frumoase texte, evocarea cea mai emoționantă a acestei țesături de refulări care învăluie societățile comuniste sunt acelea ale lui Václav Havel în care vorbește despre frică, acea frică surdă, care ajunge să-ți fie familiară; sunt pagini pline de forță și de neuitat. Această frică încetează, dispare brusc după 1989? Nicidecum
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de ambiția intelectuală a receptării comicului pe latura sa mai profundă, adică "dureroasă". După cum am putut constata, Lovinescu era încredințat că numai suferința e izvorul creativității umane și că geneza artei are la bază, după Freud citire, un proces de refulare menit să devieze libido-ul înspre niște activități cu adevărat profitabile pentru spirit. Sensibil în cel mai înalt grad la durere și la toată gama sentimentelor aferente, exaltând principiul ascetic al voinței capabile să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bloc al forțelor malefice (fidelii clanului Ceaușescu, Securitatea și teroriștii), iar pe de alta, unul al binelui, activat special în scopul mîntuirii noastre naționale de ciuma roșie (Armată, popor, F.S.N. și liderii acestuia). Ei bine, în acest vast război al refulărilor, intereselor și dorințelor, cineva ar fi exagerat importanța unei anumite părți. Mai exact, pe cea a Securității române. La limită, agenții răului (teroriștii) au fost identificați cu securiștii. S-a discutat și s-a scris mult despre intrarea în scenă
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
știință, cea mai mare parte a membrilor grupurilor chestionate elimină, cel mai adesea, noțiunea de libido, aducîndu-și totuși aminte de structura teoretică a conflictului psihic așa cum e descrisă de Freud (1905). Astfel, conștientul și inconștientul sînt conservate împreună cu noțiunea de refulare, favorizînd în mintea subiecților chestionați apariția complexelor. Libidoul, care trimite la o ipoteză puternică despre etiologia nevrozei, la energia sexuală și la sexualitate în general, necompatibile cu sistemul de valori al subiecților chestionați în anii '50, este deci deseori absent
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Astfel, "creația artistică a fost interpretată ca un act fie demențial, delirant, fie mistic, impuls al divinității (Platon), ca expresie sensibilă a ideii absolute (Hegel), ca activitate spirituală prelogică și amorală (Croce), ca pură revelație (Brémond), compensație, manifestare sublimată a refulărilor instinctuale (S. Freud), produs patologic (Lombroso), al dicteului automat al inconștientului (A. Bréton), ca act aleatoriu sau ca simplu joc (Karl Gross), ca expresie a sintezei armonioase și superioare a disponibilităților vitale (Guyau), ca proces creativ natural continuat în plan
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a trecutului "balcanic" fanariot a fost adânc refulată, transformîndu-se într-un subconștient activ și agresiv, mocnind sub stratul de civilizație și europenism de la suprafață. Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]