1,126 matches
-
conservatoare, aflat sub influența unor culturi și credințe diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei la joncțiunea, printre altele, dintre: verosimil (de tip mitic, legendar sau biblic) și neverosimil (fabulosul popular); istorie instituțională a puterii (simbolistica regalității) și tipologie a autocrației românești (domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în registrul senzaționalului); sinteze ale istoriei locale (cronici) și cărți de învățătură (mixte în compoziție, laic-religioase); divin și monstruos. Într-o continuă metamorfoză
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
-mi-a haine de piele/ păcatul și mie,/ dezbrăcându-mă de veșmântul țesut de Dumnezeu. (Canonul Mare, II a 12) Textul și imaginea ne atestă faptul că regimul de vizibilitate publică al medievalității era dominat de gesturile de omagiere a regalității și a eroicului și de manifestările puterii voievodale, boierești sau negustorești; "aparițiile" masculine sunt transferate în imaginar sub forma modelelor și memorate în registrele descrise anterior în funcție de valoare și de performanță concretă. Sub "mâna" autoritară a stăpânului, pater familias, stau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu); mai târziu, Divanul lui Cantemir propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată de păcat -, simplu mijloc pentru o continuitate asumată orgolios de către bărbat ("Domnului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
muntene nu se poate vorbi de egalitate în cadrul cuplului, sunt menționate totuși aici câteva chipuri de mame de domnitori, nu pentru a inaugura însă vreo răsturnare de situație socială și nici pentru o reconsiderare a femininului. Preluând modelul suprem constantinian, regalitatea locală, vrând cu orice preț a da toată strălucirea efigiei pământene a descendentului domnesc, nu putea înlătura o relație ce avea menirea să sensibilizeze profund, în lumina dublului sacru Iisus-Fecioară: aceea dintre stăpânul autocrat și mama sa. Iată că masculinitatea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare ar fi trebuit să aibă ca subiect mai degrabă o lume feminină, a interiorității sensibile, eliberate de obsesivele coduri ale eroicului. În parte, așa se și întâmplă. Însă, fiind ei înșiși autori/traducători și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
arată a birui. (Ion Zoba din Vinț. Pentru sângurul țiitoriul gând. BAR, CRV 86: 740 II, 741 I) Simbolistica "recipientului [a trupului, n.n.] și a habitatului" (în terminologia lui Durand) include și motivul cupei, relevant în imaginarul puterii pentru că reprezintă regalitatea (alături de sceptru), dublând semnificația coroanei. Domus-ul, asimilat atât cu teritoriul politic, cât și cu creștinătatea, atât cu trupul matern, cât și cu casa sau cu mormântul, este și cel mai complex motiv spațial, dar și cel mai dificil de structurat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează și supune dogmei atât regalitatea, cât și viața publică, atât comunitatea în ansamblul ei și spațiul de viețuire în comun, cât și individul și spațiul lui privat. Dacă planul unei case, indiferent de mărime și importanță, răspunde doar unor condiționări strict materiale și sociale, sărbătorile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
convențional în două paliere orizontale (sub-împărțite în alte câte două) și două registre verticale (fiecare încadrând diferențiat modelele și contra-modelele), creează module sau câmpuri discursive deschise, care sunt tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare a comunității supuse ei, liantul planului oikonomic de gestionare a lumii creștine
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
decurge tocmai din istoria lor. Singurul remediu este educația, capabilă să scoată la iveală omul din om. Orizontalitatea raporturilor cetățenești trebuie să se substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau, va denunța energic guvernarea paternalistă: „Este cel mai mare despotism pe care ni-l putem Închipui” (Kant, 1972, p. 31). Lui Bossuet, care afirma: „Regii au fost
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Elanul religios prilejuit de scadențele anilor 1000 și 1033 va supraviețui însă acestora. Așteptarea neliniștită a catastrofei ultime face loc dorinței de a construi hic et nunc Împărăția lui Dumnezeu. Bisericii îi revine de acum sarcina de a face ca regalitatea lui Hristos să fie recunoscută în întregul univers. Se va putea edifica astfel acea civitas terrena spiritualis descrisă de Sfântul Augustin. Autorii medievali i-au dat numele de Sancta respublica christiana sau ceea ce numim creștinătatea 10. Există un mod superficial
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne "hipnotizat" și "vei crede" că siminocul e mai (...) decât stejarul! Codreanu, cu uluitoarele sale lecturi și cu abilitatea sa deosebită, poate să facă "trucul" și o creangă uscată de salcâm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2, Perechea regală, se comentează miraculosul și transcendența deviată a lumii lui Caragiale; nuanțarea ne pare mai curând politică și etică decât abisală. Tot aici apare și teoria că singurul produs național trainic e moftul, ca o consecință a unei regalități șubrede (!!), la punctul 3 se dezvoltă tema: Epopeea bufă a moftologiei românești. Ar fi, după unii, un homerism în oglindă, sau chiar, după alții, o tragedie inversată (Caragiale însuși se declara un "tragic"). Sunt dezvoltate și implicațiile existențialiste în opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și berberi care, după ce cuceresc Spania, pătrund în Galia și fac incursiuni maritime pe coastele Mediteranei occidentale. Aceste invazii perturbă comerțul și aduc cu ele declinul orașelor. Instituțiile romane concepute conform ideii de stat se șterg, treptat, în folosul unei regalități ereditare, care devine, de acum încolo, proprietatea personală a suveranului. În această epocă tulbure, Biserica se substituie statului în declin, în timp ce episcopii devin adevărații conducători ai comunităților. Regii îi cultivă, dar ei sînt cei cere-i numesc, desemnîndu-și fidelii supuși
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
arătat foarte respectuoase la adresa moștenirii imperiale. Dar, foarte curînd, limitele influenței romane au ieșit la iveală, mai cu seamă în domeniul succesiunii regale. Noțiunii romane de res publica, a unui stat superior indivizilor, i s-a substituit aceea a unei regalități absolute, ereditare și patrimoniale. În Galia francă, suveranul este un șef militar a cărui putere nu face nici un fel de distincție între stat, persoana sa și bunurile sale. Iată de ce, la moartea sa, regatul se vede împărțit între copii, conform
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
punctate: Transilvania a fost cucerită de ungurii stabiliți în Câmpia Panonică în multiple stadii, începând cu sfârșitul secolului al IX-lea și prelungindu-se până spre anul 1200. Mărimea suprafeței teritoriului transilvan, pe fondul deficitului demografic al ungurilor, a determinat regalitatea ungară să apeleze la serviciile sașilor și secuilor, populații care au primit pământuri (și privilegii) în zonele de frontieră cu scopul de a consolida militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada (1330) de către regele Carol Robert de Anjou, suplimentată de înființarea mitropoliei ortodoxe a Ungrovlahiei în 1359 cu sediul la Câmpulung a determinat reacții ale regalității maghiare împotriva românilor din Transilvania. Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cărțile de citire, istoria românească. În corelație cu conturarea unei iconografii a memoriei istorice naționale, reforma haretistă a instituit și o ritualistică comemorativă organizată în cadrul unui calendar al serbărilor școlare, așezând, de asemenea, bazele fundaționale ale cultului școlar al regalității. Pentru ca școală să "sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" - considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" - considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de 10 Mai (ziua regalității) și 24 Ianuarie (ziua Unirii din 1859) - cei doi pilaștrii simbolici ai ordinii temporale a noului calendar comemorativ național. Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia onorați prin ritualuri comemorative, conferințe, cântece patriotice și chiar pelerinaje la locuri istorice (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Cultul regalității era deja prezent atât în iconografia națională (exista obligația prezenței în toate sălile de clasă a portretelor suveranilor) cât și în ritualistica comemorativă (ziua de 10 mai, precum și aniversarea independenței, fiind intrinsec celebrări ale lui Carol I). El a fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită din i) instaurarea monarhiei (1866); ii) victoria în războiul de neatârnare (1878) și iii) proclamarea regalității (1881), s-au repercutat și asupra memoriei naționale. Pe lângă axele centrale ale originii, continuității, unității, independenței și spiritualității, care au asigurat structura de rezistență în bazele căreia s-a construit imaginea oficială a trecutului colectiv, memoria națională a fost încoronată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Paradoxal, precipitată de gravitatea evenimentelor politice care continuau să se succeadă cu repeziciune, memoria istorică devine tot mai contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui Carol ca domn al României, nu dedică decât un paragraf de trei rânduri "M. S. Carol I, înrudit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de suflet românească va fi prezervată. Monarhia, ipostaziată în figura lui Carol, va asigura "Virtus Romana Redivivus" (Melidon, 1876, p. 84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată cum, în special prin travaliul lui Carol, "ajunse România de la unire încoace în maĭ puțin de un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]