708 matches
-
fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei. Pentru că fiul său Frederic de Baden-Durlach murise în timp ce Karl Wilhelm era încă în viață, nepotul său Karl Frederic i-a succedat. Pentru că nepotul său avea numai 10 ani, s-a stabilit o regență condusă de Karl August de Baden-Durlach.
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Anterioare, inclusiv a ținutului Tyrol, din 1646 până în 1662. A fost fiul cel mare al Arhiducelui Leopold al V-lea și a Claudia de Medici. La vârsta de patru ani și-a succedat tatăl după moartea acestuia, în 1632, sub regența mamei sale. A preluat îndatoririle guvernamentale când a devenit major, în 1646. Pentru a-și finanța stilul de viață extravagant, el a vândut bunuri și drepturi. De exemplu, el a pierdut suma exorbitantă pe care Franța trebuia să o plătească
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
lupta împotriva Franței. În plus, pentru a consolida legăturile dintre Hesse-Kassel și țara ei natală și-a căsătorit fiica, pe Elizabeth Henriette, cu nepotul ei, fiul cel mare al fratelui ei, viitorul Frederic I al Prusiei. În ultima perioadă a regenței sale, a încercat să întârzie preluarea efectivă a puterii de către fiul ei Karl, cauzând astfel tensiuni considerabile. În cele din urmă, ea a anunțat sfârșitul regenței la 8 august 1677. La 19 iulie 1649, la Köln s-a căsătorit cu
Hedwig Sophie de Brandenburg () [Corola-website/Science/334809_a_336138]
-
cel mare al fratelui ei, viitorul Frederic I al Prusiei. În ultima perioadă a regenței sale, a încercat să întârzie preluarea efectivă a puterii de către fiul ei Karl, cauzând astfel tensiuni considerabile. În cele din urmă, ea a anunțat sfârșitul regenței la 8 august 1677. La 19 iulie 1649, la Köln s-a căsătorit cu Wilhelm al VI-lea, Landgraf de Hesse-Kassel (1629-1663). Copiii lor au fost:
Hedwig Sophie de Brandenburg () [Corola-website/Science/334809_a_336138]
-
controla principalele rotițe ale statului saudit, cu excepția funcției prințului moștenitor și cea de comandant al Gărzii Naționale, deținute de Abdallah. Disparițiile succesive ale regelui Fahd, în 2005 (victimă în 1995 a unui grav accident de sănătate care a dus la regență), a lui Sultan, inamovibilul ministru al Apărării din 1962 până la moartea sa în octombrie 2011, apoi a lui Nayef, puternicul ministru de Interne la conducere din 1975 până în iunie 2012, au redus puterea acestei aripi dinastice. Noul prinț moștenitor Mohammed
Arabia Saudită. Lovitură de palat la Riad by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104375_a_105667]
-
tutelat de o Regentă condusă de unchiul Său, Principele Nicolae al României, Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan (1867-1929), jurist și om politic, președinte al Înaltei Curți de Casație (1924-1927). La moartea lui Gheorghe Buzdugan, în 1929, locul lui în Regență a fost luat de către Constantin Sărățeanu (1862-1935), magistrat și fost ministru în Guvernul Alexandru Averescu, până în 1930. Regența nu a dat rezultate strălucite, iar pe fondul crizei economice mondiale începute în 1929, viața politică românească era agitată și confuză. Din
Abdicarea lui Carol al II-lea. Istoria trenului care l-a scos din țară și a tentativei de asasinat by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102829_a_104121]
-
1867-1929), jurist și om politic, președinte al Înaltei Curți de Casație (1924-1927). La moartea lui Gheorghe Buzdugan, în 1929, locul lui în Regență a fost luat de către Constantin Sărățeanu (1862-1935), magistrat și fost ministru în Guvernul Alexandru Averescu, până în 1930. Regența nu a dat rezultate strălucite, iar pe fondul crizei economice mondiale începute în 1929, viața politică românească era agitată și confuză. Din exil, Carol dădea semne de interes față de Tronul de care pretinsese, cândva, că nu are nevoie. După negocieri
Abdicarea lui Carol al II-lea. Istoria trenului care l-a scos din țară și a tentativei de asasinat by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102829_a_104121]
-
în Statutul Casei Regale s-a inclus o nouă prevedere, care specifica în mod expres că orice căsătorie în cadrul Dinastiei se putea face numai cu aprobarea suveranului, fapt ce va avea consecințe foarte importante pentru viitorul lui Nicolae. Odată cu instituirea Regenței, la moartea regelui Ferdinand, prințul Nicolae a devenit regent, alături de Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, iar după dispariția acestuia din urmă, alaturi de Constantin Sărățeanu. Regența a făcut față cu greu dificultăților guvernării, mai ales în condițiile declanșârii marii
Cum a stricat o femeie relațiile dintre Carol al II-lea și fratele său () [Corola-website/Journalistic/102406_a_103698]
-
fapt ce va avea consecințe foarte importante pentru viitorul lui Nicolae. Odată cu instituirea Regenței, la moartea regelui Ferdinand, prințul Nicolae a devenit regent, alături de Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, iar după dispariția acestuia din urmă, alaturi de Constantin Sărățeanu. Regența a făcut față cu greu dificultăților guvernării, mai ales în condițiile declanșârii marii crize economice din anul 1929. Mulți vedeau atunci în venirea lui Carol pe tron singura cale de salvare a situației țării. În anul 1930, având în Nicolae
Cum a stricat o femeie relațiile dintre Carol al II-lea și fratele său () [Corola-website/Journalistic/102406_a_103698]
-
Greciei, ca principe moștenitor al României". În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Națională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunțarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moștenitorul tronului și se constituia o Regență care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Noua instituție a intrat în vigoare după decesul regelui Ferdinand I pe 20 iulie 1927. Regele Mihai alături de mama sa, Elena La 11 februarie
Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103498_a_104790]
-
a hotărât ca fostul principe să primească numele de Carol Caraiman, eliberându-i-se un pașaport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani și alte mijloace materiale din partea Casei Regale. Regența a devenit o sursă neîncetată de dispută pentru putere între partidele politice, iar instituția reprezenta doar un decor, lipsită de orice autoritate. Național-țărăniștii speculau nevoia poporului de fi condus de un adevărat șef de stat, însă acest lucru era făcut
Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103498_a_104790]
-
6 ani, în condițiile în care Carol al II-lea renunțase la dreptul de moștenire, preferând pasiunea pentru Elena Lupescu, l-a adus pe Nicolae, pentru câțiva ani, și în prim-planul vieții politice. Astfel, el a condus Consiliul de Regență, instaurat între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, ce a condus, practic, România. În 1931, Nicolae o cunoaște și se îndrăgostește nebunește de Ioana, soția unui politician liberal, N.N. Săveanu, cu un an mai mare decât prințul. Pasiunea fiind
Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103498_a_104790]
-
al VII-lea de Mecklenburg-Schwerin și al Sofiei de Schleswig-Holstein-Gottorp, fiica Ducelui Adolf de Holstein-Gottorp și a Christinei de Hesse. Adolf Frederick avea 4 ani la moartea tatălui său. El și fratele său Johann Albert al II0lea au domnit sub regența Ducelui Ulrich III de Mecklenburg-Güstrow și Karl I de Mecklenburg (unchii tatălui său). Cei doi frați au preluat guvernarea asupra Mecklenburg-Schwerin la începutul lui aprilie 1608, și după decesul lui Karl la 22 iulie 1610 au preluat și guvernarea asupra
Adolf Frederick I, Duce de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/336346_a_337675]
-
Joachim Ernst de Brandenburg-Ansbach (1582-1625) și a soției acestuia, Sophie (1594-1651), fiica contelui Johann Georg de Solms-Laubach. În 1625, după decesul tatălui său, el a fost succedat de fratele mai mare al lui Albert, Frederic al III-lea, inițial sub regența mamei lor. În 1634 Frederic a fost ucis în Războiul de Treizeci de Ani fără să aibe moștenitori. A fost succedat de Albert, sub regența mamei sale deoarece Albert avea 14 ani. La 31 august 1642, la Stuttgart, el s-
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
fost succedat de fratele mai mare al lui Albert, Frederic al III-lea, inițial sub regența mamei lor. În 1634 Frederic a fost ucis în Războiul de Treizeci de Ani fără să aibe moștenitori. A fost succedat de Albert, sub regența mamei sale deoarece Albert avea 14 ani. La 31 august 1642, la Stuttgart, el s-a căsătorit cu Henriette Louise (1623-1650), fiica lui Louis Frederic, Duce de Württemberg-Montbéliard. Cuplul a avut următorii copii: S-a recăsătorit la 15 octombrie 1651
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
Regatul Poloniei (în ), cunoscut informal și ca Regatul Regenței (în ), a fost un stat marionetă al Germaniei în timpul Primului Război Mondial. În realitate, Imperiul German dorea să anexeze aproximativ 30.000 de kilometri pătrați din teritoriul fostei Polonii a Congresului și să efectueze purificarea etnică a până la 3 milioane de polonezi
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
constituțională, cu un parlament bicameral, dar fără . Doar școlile și tribunalele erau transferate către autoritățile poloneze, dar — în ciuda protestelor polonezilor — minoritatea germană a primit un sistem școlar separat. Până la alegerea unui rege al Poloniei, a fost instalat un Consiliu de Regență () ca guvern provizoriu. La 18 septembrie, au fost numiți următorii membri ai Consiliului: Consiliul de Regență a fost instalat printr-o ceremonie la 15 octombrie, la comemorarea morții lui Tadeusz Kościuszko, și la 26 noiembrie, l-a numit pe , un
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
dar — în ciuda protestelor polonezilor — minoritatea germană a primit un sistem școlar separat. Până la alegerea unui rege al Poloniei, a fost instalat un Consiliu de Regență () ca guvern provizoriu. La 18 septembrie, au fost numiți următorii membri ai Consiliului: Consiliul de Regență a fost instalat printr-o ceremonie la 15 octombrie, la comemorarea morții lui Tadeusz Kościuszko, și la 26 noiembrie, l-a numit pe , un avocat care lucrase în guvern începând cu luna iunie, în funcția de prim-ministru. După criza
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
și sigur la mare”. Pe 3 octombrie, noul cancelar german, prințul Max de Baden, a anunțat acceptarea de către Germania a planului lui Wilson și desființarea imediată a administrației militare în țările ocupate de Germania. Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson ca bază pentru crearea unui stat polonez. La 1 octombrie, generalul von Beseler a discutat cu Hindenburg la Berlin și, informat fiind de situația militară sumbră, s-au întors la Varșovia
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
militară sumbră, s-au întors la Varșovia bolnav și descurajat. La 6 octombrie, el a predat administrația funcționarilor polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra forțelor poloneze (care atunci cuprindeau și regimentele poloneze din Armata Austro-Ungară) Consiliului de Regență. Cu toate acestea, un alt guvern polonez cu sediul la Lublin s-a ridicat să conteste autoritatea Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra forțelor poloneze (care atunci cuprindeau și regimentele poloneze din Armata Austro-Ungară) Consiliului de Regență. Cu toate acestea, un alt guvern polonez cu sediul la Lublin s-a ridicat să conteste autoritatea Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu Daszyński (politician socialist și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]