6,667 matches
-
după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al piesei. Eroina lui Euripide e dominată de o pasiune puternică, mistuitoare, care o împinge la hotărâri extreme, de aici poate impresia de sălbăticie a personajului, ce are totodată și momente de șovăială și regret. Ea se modifcă - și aici e noutatea - sub ochii spectatorului, iar Oreste are nehotărâri profund omenești. Revolta, mânia se îmbină cu delicatețea simțirii, cu generozitatea și problemele de conștiință. La personajele lui Euripide, fatalitatea e în ființa lor, în pasiunile
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
îndrăzneț. De aceea ura ei este mai puternică decât în piesa lui Sofocle, eroina participând ea însăși la matricid. Deznodământul piesei cunoaște un reviriment din partea celor doi răzbunători ai lui Agamemnon care, înfricoșați de crimă, se scufundă într-un neașteptat regret. În piesa lui Sofocle, rechizitoriul Electrei este atât de bine condus, încât nu este de mirare că Oreste nu simte nici o mustrare de conștiință (spre deosebire de Euripide, după cum s-a văzută; din punct de vedere al dârzeniei caracterului, s-au făcut
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
aici atragerea fratelui în planul de răzbunare nu este ușoară, căci personajul are o afecțiune puternică față de mama sa. Adam este ucis de Orin pe puntea vaporului pe care îl comandă, în momentul în care acesta își exprima față de Christine regretul că i-a procurat otrava cu care și-a ucis soțul, pentru a-și răzbuna mama ce a suferit din pricina Mannonilor. După ce află de la Orin însuși că i-a omorât amantul, spre satisfacția completă a Laviniei, Christine se retrage în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
subtil al căderii, la care credea că adesea visează când citea poezie. Surprins, Vasile a bătut aerul nopții cu mâinile și a urlat, de frică, de bucurie că În clipa aceea fatală de luciditate, când totul devine ireversibil, chiar și regretul sau ceva din Întunericul lumii s-a opus dispariției lui, clipei de prostie și de slăbiciune care trezise În el acea hotărâre definitivă. Hotărâri definitive nu există, Vasile, iată dovada... Nu a avut timp să se gândească nici la cine
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
înfățișată pe icoană, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea.” Fiecare dintre noi avem, într-un loc de cinste al casei, un album cu fotografii reprezentând persoane dragi care nu mai sunt printre noi. Le privim cu dragoste, cu regret și gândurile zboară către acele vremuri sau către clipa surprinsă în fotografie. Nu ne impresionează în nici un fel calitatea hârtiei, nu ne duce gândul la mijloacele tehnice prin care s-a realizat fotografia respectivă, nici la persoana care a realizat
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
călătorie rapidă printr-un tunel de culoarea lămâii.In voiajul lor sunt însotiți de o muzică placută,divină.Sus se întâlnesc cu rude,părinți,prieteni sau uneori cu o entitate. Aceștia îi așteaptă și-i primesc cu drag,dar spre regretul lor îi expediază înapoi,la viață. Două exemple. Un luptător din primul război mondial,rănit la braț a intrat în comă. După o saptamână și-a revenit.A povestit că a ajuns pe un câmp cu flori. Se făcea instrucție
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nordicilor. Nu era săracă, nuuu, și chiar avea umor - cum îmi dădea ea mâna să mă ajute la coborârea din autobuz, sau cum mă lua de umeri pe stradă, spunându-mi că mă va proteja întotdeauna și că singurul ei regret e că va trebui să dăm la săraci costumele mele elegante, pentru că, dacă o să am un copil enorm cu ea, sigur n-au să-i vină hainele mele. împărțeala sistematică a jumătăților de farfurie la restaurant ar mai fi fost
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să ținem seama) o altă operă de artă, produsul finit al unor ore de trudă artistică prestată de un (alt) pictor genial - sau ștampilat cu însemnul genial la multă vreme după ce a dispărut din lumea muritoare, plin de lipsuri, datorii, regrete, decepții, două-trei încercări de sinucidere, eventual o boală venerică primită cadou din partea unui destin ironic. Să vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pumni și devenea din ce în ce mai mică. Vă spun sincer, mereu am trăit cu frica nemăsurată că mama avea să devină minusculă, la un moment dat, iar tata urma să o calce cu pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
meu! La toate s-a gândit! Îi fugi gândul la Londra, unde Mihai avea un contract pentru trei luni. Era tare bucuros! Desigur, Beatrice îl însoțea. Erau fericiți amândoi. Se bucura mult pentru asta. I se strecură, în suflet, un regret că i-a lăsat pe ceilalți acasă. Deodată se ridică, își scutură umerii și ieși pe ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și-i pofti să intre. Domnul Pavelescu și badea Ion, ca de-ai casei, știau unde-i biroul directorului. Intrară, fură invitați să ia loc, Pavelescu și badea Ion se salutară cu directorul. Petre îi confirmă că a urmărit cu regrete știrile despre falimentul fabricii, unitate cu tradiție în zonă, că-i pare rău de oamenii ce-și vor pierde locurile de muncă... Se interesă de viitorul fabricii și al oamenilor. Directorul le spuse că nu mai există nici un viitor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa mea. Nu zâmbea. Merseră așa, tăcuți, o bucată de drum. Trăgea cu coada ochiului, pe furiș, către ea. Era atât de tânără, cu pasul sprinten, zveltă. Parcă simțea și el un regret, dar nu vroia să știe de ce și cum. La despărțire, îi spuse: O să venim la biserică, să te vedem îmbrăcată mireasă. Ea nu răspunse și se depărtă. E supărată, gândi Petre. Are o candoare fata asta, aduce puțin cu... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Covrig Roxana Fosta Miss România, Bianca Brad, a fost invitată, miercuri, în emisunea lui Cătălin Măruță, Happy Hour. “Regret că nu am plecat din emisiune, pentru că asta ați fi meritat”, le-a transmis Bianca celor de la Pro TV. Ea a fost inițial invitată pentru a vorbi despre vacanță și a fost întrebată despre reținerea soțului ei în Statele Unite ale
Bianca Brad îl atacă dur pe Măruță, după ce a fost la Happy Hour by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71989_a_73314]
-
însă, probabil că nu are valoare pentru tine. Luca a fost răvășit de fotografiile pe care le-ați postat cu tatăl lui, fiind luat prin surprindere deoarece eu îi spusesem că se vor arăta pozele din vacanță". Bianca a încheiat: “Regret că nu am plecat din emisiune, pentru ca asta ați fi meritat".
Bianca Brad îl atacă dur pe Măruță, după ce a fost la Happy Hour by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71989_a_73314]
-
Ținutului Herța de către hoardele Armatei Roșii, Mitropolitul Visarion își dă demisia și se retrage la conacul de la Schitul Vovidenie din Vânătorii Neamțului, ridicat prin osteneala sa ca loc de odihnă pentru ierarhii din Mitropolia Bucovinei. Ea este aprobată, cu mare regret, de regele Carol al II-lea, contrasemnată de ministrul Cultelor, istoricul Ion Nistor. Să fi avut iluminatul păstor de suflete o intuiție prevestitoare în fața primejdiei? Era o formă de protest și, totodată, de avertisment pentru forțele politice ale timpului? După
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
La Ťvîrsta a treiať, lupta cu timpul e lupta cu panica paralizantă de a nu prea mai avea timp..." Și o întrebare oarecum amuzată: "Dacă eu, om în vîrstă, mă despart greu de vară, cum o fac tinerii? Fără îndoială regretul lor e și mai mare". Dacă ține a se circumscrie psihologic vîrstei a treia, autorul se "simplifică", poate excesiv, de dragul coerenței imaginii de sine, cînd încearcă a-i indica pe scriitorii cu care "se potrivește sufletește". Citind îmbelșugat, avînd a
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era din ce în ce mai puțin roșu; eu eram prea tânăr și m-aș fi jenat să-l îmbrățișez, cum aș face-o
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe care merg. Din bucurii și melancolii. Din ce am înțeles și din ce caut. Din extazul pe care continu să-l am privind luna plină. Mi se pare că vorbind despre asta, trebuie să-mi
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
dar nu știi niciodată când, dacă și unde vei ajunge. Și de cele mai multe ori - presupunând că ajungi - constați că ai ieșit la un cu totul alt țărm decât cel la care gândeai. Fără ca aceasta să devină totuși un motiv de regret. Lui i se spune aici Cristóbal Colón. Monumentul său stă într-o mare piață circulară, între port și începutul ramblei. A fost conceput de Gaietá Buigas, lucrat de sculptorul Rafael Atché și inaugurat la 1 iunie 1888, cu ocazia Expoziției
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
întregi sunt descrise străzi și clădiri din diverse orașe europene și din America de Nord, fără vreun beneficiu în derularea romanului. Dau un singur exemplu dintr-o mulțime de astfel de pasaje peste care cititorul poate să sară fără nici un fel de regrete: "Traseul lor din ziua aceasta cuprinsese Westminster Abbey, traversaseră apoi Tamisa, trecând pe Westminster Bridge, admiraseră de pe el perspectiva, clădirea Parlamentului și turnul Big Ben, apoi, pe malul celălalt, roata albă, uriașă, care se rotea lent, amețitor, fuseseră în Gara
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș fi
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
fost un atent și prompt corespondent, toți traducătorii săi - printre care mă număr - tezaurizând câteva "frumoase și bune" scrisori de la el în sipetul amintirilor de preț. În scrisoarea adresată participanților la masa rotundă, spunea, printre altele: "Vă rog să comunicați regretele mele tuturor traducătorilor prezenți, cărora le sunt îndatorat și pe care aș fi avut ocazia să-i întâlnesc ca să le mulțumesc personal..." Inutil de spus că aceste rânduri au stârnit aplauzele traducătorilor și le-au mai "ostoit" decepția față de absența
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]