1,181 matches
-
observa că, în ceea ce-i privește pe criticii romantici, există două figuri paradigmatice, Shakespeare și Milton: "Shakespeare este asociat cu patosul și cu tandrețea, Milton cu sublimul; Shakespeare se poate abandona complet slăbiciunilor, Milton este detașat de ele; Shakespeare reprezintă relativismul și umanismul, în timp ce Milton este o sinecdoca a Dumnezeului iudeo-creștin" (1995, p. 229). Pentru Blake, Pamela Dunbar crede că Milton reprezintă "o paradigmă a naturii umane și un agent al salvării omenirii pe scurt, un avatar al lui Christos" (1980
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în mod necesar de forțe diferite de care nu sînt conștiente totdeauna și pe care nu au puteri suficiente să le remodeleze. Forma de viață numită societate civilă aparține Vestului individualist-liberal: restul lumii nu poate cunoaște sau trăi nimic asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în mod unanim asupra sensului termenului de "societate civilă", ceea ce, cu siguranță, nu este adevărat. Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea și aici fragilitatea punctului de vedere este
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea și aici fragilitatea punctului de vedere este dramatică relativismul implică, de obicei, faptul că așa-numitul context "străin" pe care dorește să-l protejeze împotriva nefastei societăți civile occidentale are cu totul alte principii de organizare. Această afirmație presupune în mod eronat că Ceilalți nu au împrumutat niciodată nimic
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
politice sau etico-filosofice. Oricine respinge societatea civilă ca ideal sau ca realizare practică va cădea din nou, conștient sau nu, în capcana fundaționalismului și în credința sa moralizatoare în Adevăr și Etică sau, dacă nu, se va cufunda într-un relativism cinic și autocontradictoriu, care insistă că nu există linii conducătoare sigure și preferabile în viață, demonstrînd prin aceasta aceeași confuzie logică și politică a cretanului Epimenides, cel ce a declarat, pe deplin convins, că toți cretanii sînt mincinoși. *** Există cîteva
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Life and Late Capitalism, Cambridge și New York, 1984 și "The Modern Democratic Revolution: Reflections on Lyotard's The Postmodern Condition", în Andrew Benjamin (ed.) Judging Lyotard, Londra și New York, 1992, pp. 81-98. 27 Vezi remarcile interesante (deși dăunătoare) asupra problemei relativismului și a universalismului în Chris Hann, "Introduction: Political Society and Civil Anthropology", în Chris Hann și Elizabeth Dunn (ed.), Civil Society: Challenging Western Models, Londra și New York, 1996, pp. 17-24. 28 Adam B. Seligman, The Idea of Civil Society, New York
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
the State of Virginia, Query XVII, în A.A. Lipscomb și A.E. Bergh (ed.), The Writings of Thomas Jefferson, Washington, DC., 1905, vol. 2, p. 302. 30 Richard Rorty, "The Priority of Democracy to Philosophy", în Richard Rorty, Objectivity, Relativism, and Truth: Philosophical Papers, Cambridge, 1991, vol. 1, p. 176. Vezi și Richard Rorty, Philosophy as Science, as Metaphor, and as Politics, în Essays on Heidegger and Others, Cambridge și New York, 1991. 31 Richard Rorty, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sociologic important, el nu trebuie pus întotdeauna în legtur cu relațiile de clas, cu determinrile economice fundamentale și, mai ales, cu cele etice. Pornind de la celebra butad a lui Pascal, Adevr dincoace de Pirinei, eroare dincolo, prin care se indic relativismul etic ca o afacere de latitudine, Ralea avertizeaz c, deși aproape toate tratatele de moral încep cu profesii de credinț pentru ori contra valabilitții moralei ca disciplin pozitiv, majoritatea moraliștilor insist asupra mecanismului etic universal. Inițial, el îi d dreptate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ca un daltonist în fața culorii. Capitolul despre religie din Explicarea omului este o perfect ilustrare a acestei atitudini. Dup un lung examen istoric, Ralea vede în aceast experienț spiritual, în primul rând, o form de protest, de contestare a oricrui relativism, de care sunt legate caducitatea și vremelnicia destinului omenesc. Religia se manifest astfel ca o, nzuinț ctre nedeterminare și ca o aspirație spre absolut, întrucât, numai absolutul inform, general și infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare, nici o moarte și nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul spiritului religios, cci baza acestei atitudini e funcția de discriminare, adic gsirea de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Ritualurile religioase comprim natura uman, o artificializeaz la maximum, spune el. Și mai adaug: Ca nzuinț a omului spre absolut, religia tinde spre eliminarea determinrii din existenț. Ralea observ, fin, c teologii vd pcatul în cderea în diversele forme ale relativismului (scepticismul, pesimismul, individualismul. Vrând s conserve valorile, așa cum pretindea Hoffding, religia disprețuiește valorile relative, singurele reale. Cei umiliți și ofensați au cutat dreptatea într-un trâm iluzoriu, de dincolo de mormânt. Marile religii universaliste, scrie Mihai Ralea, s-au altoit și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
determină relativizarea curriculumului (prea încărcat, prea abstract etc.), preeminența ludicului în proiectarea și desfășurarea lecțiilor etc., mutarea accentului de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria inteligențelor multiple a lui Gardner, dar s-a vulgarizat pentru că justifică relativismele hedonismului prezentului) inteligență emoțională (Goleman). În același timp, s-a regândit relația profesor-elev, prin introducerea unor elemente soft, care au pus în imposibilitate consolidarea unei relații inerente umanului relația de autoritate. Relația de autoritate a fost marginalizată și în familie
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și adevărurile". (Rorty, 1998, p. 60) Ideea este întărită și de Pier Aldo Rovatti, atunci când afirmă că trăim "în epoca rațiunilor multiple" și că "gândire "slabă" înseamnă pluralism". (Vattimo/Rovatti, 1998, p. 60) În fond, gândirea slabă se întâlnește cu relativismul lui Protagoras, chiar dacă ideea omului- măsură este privită de unii gânditori ca referindu-se la individ, iar de alții ca referindu-se la umanitate: Atunci să vedem (spune Socrate n.a.), Hermogenes, dacă ți se pare că tot așa stau lucrurile
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de transparență (Dezvăluie vorbitorul de unde provine, sau disimulează, se ascunde?)". (Gardner, 2012, p. 196) Postmodernismul și caracteristicile spațiului on-line au determinat această ignorare a valorii de adevăr, atât în spațiul real, cât și în spațiul virtual, probabil ca urmare a relativismului accentuat la care a condus hedonismul ca mod de viață și existența unui număr descurajant de mare de alternative care copleșesc individul (în acest din urmă caz, decizia este blocată nu de absența alternativei, ci de numărul prea mare de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
un crescător de canari campion sau un culturist campion să fi avut ocazia să guste din amețitorul fruct al dominației dacă nu s-ar fi implicat în acest subgrup specializat". (Morris, 2010, p. 78) Tendința este sprijinită și de accentuarea relativismului de tip postmodern care erodează ierarhiile valorice, sensul "tare", calea regală a afirmării de sine, dar și, pe același fond, suportul oferit vocilor marginale (cu cât mai marginale, cu atât mai bine). Școala și educația trebuie să ofere un spațiu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
plan alte exagerări, potențial mai periculoase decât formele concrete pe care le îmbracă nevoia de statut; supunerea, renunțarea la dreptul de a decide în nume propriu și la asumarea responsabilității pentru deciziile luate și pentru consecințele acestora este legitimată de relativismul postmodern al vremurilor noastre. Munca în echipă, lanțul lung al interdependențelor dintre teorie și condițiile concrete în care s-a produs un dezastru tind să exonereze de vinovății legale persoane anume (pierdute în anonimitatea numărului mare de indivizi care într-
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lucrurile pe care ei le cred bune, măcar că sunt rele. E limpede astfel că cei care nu-și dau seama că lucrurile rele sunt rele și cred că sunt bune doresc de fapt lucrurile bune". (Platon, Menon, 1974, 77 cde) Relativismul a ceea ce înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sunt rele. E limpede astfel că cei care nu-și dau seama că lucrurile rele sunt rele și cred că sunt bune doresc de fapt lucrurile bune". (Platon, Menon, 1974, 77 cde) Relativismul a ceea ce înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în sens social și politic și proveniența sa franceză / 43 Capitolul 5. Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner / 53 Capitolul 6. Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă / 63 Capitolul 7. Nihilism și decadență la Nietzsche / 73 Capitolul 8. Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" / 109 Capitolul 9. Nihilismul estetico-literar / 127 Capitolul 10. Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger și Nietzsche / 141 Prima manifestare a interesului lui Heidegger față de Nietzsche • Prezența lui Nietzsche în Ființă și timp • Momentul de cotitură
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
doctrina eternei reîntoarceri este cea care îi oferă lui Nietzsche un asemenea prilej. După cum se vede, analiza nihilismului ca logică a decadenței, doctrina voinței de putere și ipoteza eternei reîntoarceri sunt legate într-o secvență teoretică coerentă. Capitolul 8 Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" Încotro se îndreaptă lumea? Spre același univers tranzitoriu din care provine. Nietzsche evoca doctrina antică a eternei reîntoarceri în termenii unei învățături ieșite din comun care promitea să confere un nou centru de greutate existenței
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spiritului subiectiv, se află "tragedia culturii". După cum scria Siegfried Kracauer în eseul Die Wartenden (Cei care așteaptă) publicat în "Frankfurter Zeitung" din 22 martie 1922, această perspectivă filozofică ce vedea în viață "ultimul Absolut" era "un gest de disperare al relativismului". Motivul Kulturpessimismus, pe care Simmel l-a îmbrățișat cu rafinament și moderație, a fost împins la extrem și înfățișat în forma sa cea mai crudă de Oswald Spengler. Pentru acesta, asimilarea gândirii nietzscheene, relativismul istoricist și exigențele filozofiei vieții s-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
era "un gest de disperare al relativismului". Motivul Kulturpessimismus, pe care Simmel l-a îmbrățișat cu rafinament și moderație, a fost împins la extrem și înfățișat în forma sa cea mai crudă de Oswald Spengler. Pentru acesta, asimilarea gândirii nietzscheene, relativismul istoricist și exigențele filozofiei vieții s-au combinat într-o adevărată filozofie a istoriei și a crizei cu tendință sceptico-nihilistă. În tinerețe, a proiectat scrierea unei tragedii despre Erostrat, efesianul care în 356 î. Hr. a incendiat templul lui Artemis, astfel încât
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
studiul Profesiunea științei (Der Beruf der Wissenschaft, 1920) de Erich von Kahler. Weber făcea în schimb apel la simțul de responsabilitate al intelectualului și al omului de știință, și chema la o asumare virilă, fără profeți, nici salvatori, a destinului relativismului și nihilismului epocii noastre urmând, în dedicarea față de îndatoririle zilnice, demonul care trage firele existenței fiecăruia. Celui care nu era capabil de aceasta nu îi mai rămânea decât sacrificarea intelectului, și astfel întoarcerea în brațele deschise mereu cu mizericordie ale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]