1,919 matches
-
se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care nu se consumă în zadar. Intuirea unei asemenea armonii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și perfide ce intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând astfel răgazul, pauza contemplării asupra durerii ca realitate fundamentală a ființei umane prin deschiderile spre transcendență pe care le oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletul găsește deopotrivă "sclavie și libertate"), beția exceselor și modulațiilor antropologice ale noilor grupări hedoniste muzicale, sportive, religioase, amoroase -, semne ale metamorfozei corpului social, sunt toate forme sociale emergente transgresive, depășind adică o ordine morală normativistă și rigidizată, care extirpa relativitatea din lumea normelor și a valorilor etice. Sunt emblematice pentru gestația noii culturi și a unui corp social care se inventează mereu reunirile tinerilor pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, spectacularizarea vieții publice (alimentată prodigios de televiziune), moda, publicitatea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îl induce. Stabilității unicului tinde să-i urmeze labilitatea multiplului. Iar aspectul efemer al lucrurilor este corelativ cu fragmentarea lor. Andy Warhol și "sfertul lui de oră de celebritate"20 pot reprezenta simbolul acestui pluralism prezenteist. Paradigmă, de asemenea, a relativității intangibilității moralei! Tocmai aspectul efemer al lucrurilor vieții este cel care marchează sfârșitul moralei universale și emergența eticilor particulare. Într-adevăr, la ce altceva trimite prezenteismul difuz, dacă nu la faptul de a repatria eternitatea aici și acum, dacă nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai degrabă ca o trăsătură specifică a ființei omului. W. Jaeger a arătat că "formarea" omului grec se întemeia pe această idee. M. Heidegger a făcut din ea obiectul obsesiv al meditației sale interogative 28. Regăsim această senzație trăită a relativității existenței și a sentimentului tragic al existenței pe care îl induce în relativismul moral contemporan. Celebrarea tragicului. Care în același timp nu mai crede în sensul Istoriei finaliste, și nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unde se elaborează un raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că este "vid", primirea celuilalt. Înlocuirea certitudinii (dogmatice) selective prin îndoială, sursă a oricărei toleranțe. Aceasta permite atenția, în elanul teoriei fizice a relativității, la forța specifică relativismului, contra marii paranoia a universalismului occidental. Acesta din urmă este cel care a servit ca justificare rațională și legitimare morală: logica economică occidentală cu consecințele devastatoare pe care le știm. Pentru că era sigur de îndreptățirea sa
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
distructivă: opoziția contrariilor poate provoca rupturi, disjuncții, dezacorduri, chiar excludere reciprocă (ex. sănătate-boală). Dinamica lor nu este productivă, creatoare, generatoare de noi elemente; poate cauza sciziunea în esența obiectului, procesului sau fenomenului în cadrul căruia survine, este negativă. 2.2.3. Relativitatea sau non - relativitatea și gradul de autonomie al contrariilor: orice tip de opoziție este o punere în relație; existența unui contrariu este relativă, nu poate ființa independent, separat, de vreme ce însăși existența lui este condiționată de un alt contrariu (ex: pozitiv-negativ
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
poate provoca rupturi, disjuncții, dezacorduri, chiar excludere reciprocă (ex. sănătate-boală). Dinamica lor nu este productivă, creatoare, generatoare de noi elemente; poate cauza sciziunea în esența obiectului, procesului sau fenomenului în cadrul căruia survine, este negativă. 2.2.3. Relativitatea sau non - relativitatea și gradul de autonomie al contrariilor: orice tip de opoziție este o punere în relație; existența unui contrariu este relativă, nu poate ființa independent, separat, de vreme ce însăși existența lui este condiționată de un alt contrariu (ex: pozitiv-negativ, bine-rău), calitățile care
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cauzată de sincretismul a două sunete contrare (II, 1, 7), alăturarea și influența reciprocă a mișcării planetelor și mișcării sferei stelelor fixe (II, 18, 4) confirmă regularitatea și periodicitatea mișcărilor astrale accentuând ideea de ordine și armonie universală. 1.4. Relativitatea contrariilor este o trăsătură definitorie și necesară, un contrariu nu-și poate îndeplini funcția și finalitatea separat de perechea sa contrară, nici nu poate fi definit: sunetul ascuțit nu poate fi ascuțit decât în opoziție cu cel grav, iar gravul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Toate acestea cer, în continuare, o atenție deosebită și lucidă a creștinului asupra vieții sale de credință și a practicii sacramentale pe care eventual o cultivă. Există provocări nenumărate și la adresa sacramentului reconcilierii, dar trei mari compartimente sunt mai evidente: relativitatea morală, confuzia sensului noțiunii de păcat și pierderea sentimentului de vinovăție. 3.2.1 Relativitatea morală Tendința relativității morale a fost observată încă din a doua jumătate a secolului trecut și își păstrează valabilitatea și astăzi. Ea se remarcă prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de credință și a practicii sacramentale pe care eventual o cultivă. Există provocări nenumărate și la adresa sacramentului reconcilierii, dar trei mari compartimente sunt mai evidente: relativitatea morală, confuzia sensului noțiunii de păcat și pierderea sentimentului de vinovăție. 3.2.1 Relativitatea morală Tendința relativității morale a fost observată încă din a doua jumătate a secolului trecut și își păstrează valabilitatea și astăzi. Ea se remarcă prin două fenomene, astfel: a) Tendința unei „etici a situației” dusă până la extreme. Ceea ce în trecut
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a practicii sacramentale pe care eventual o cultivă. Există provocări nenumărate și la adresa sacramentului reconcilierii, dar trei mari compartimente sunt mai evidente: relativitatea morală, confuzia sensului noțiunii de păcat și pierderea sentimentului de vinovăție. 3.2.1 Relativitatea morală Tendința relativității morale a fost observată încă din a doua jumătate a secolului trecut și își păstrează valabilitatea și astăzi. Ea se remarcă prin două fenomene, astfel: a) Tendința unei „etici a situației” dusă până la extreme. Ceea ce în trecut era considerat, din
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acel pas care m-a scos din acel scenariu în care imaginile se pierdeau într-o mare alergătură? Mă aflu în alt scenariu acum, alături de chipul tău reflectând lumina toamnei crescând, iar tu n-ai să știi acest lucru nicicând. Relativitate Am văzut astă seară o stea luminoasă căzând. sau poate era numai o frântură uitată de gând... Poate era doar o speranță lăsată de cineva ce trebuie să plece curând și-a rămas de cer agățată ca o frunză de
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
distorsorului mecanic. Măsurat în distanță spațială, acesta corespundea la o mie de ani-lu-mină în zece ore Dar și aceasta, Gosseyn o bănuise deja, nu era decât o iluzie. Îi explică lui Leej. - Nu este cu adevărat o problemă de viteză. Relativitatea, unul dintre principiile cele mai perfecte ale sistemului non-A. arată că factorii spațiu și timp nu pot fi considerați separat. Evenimente se produc la diferite momente, iar distanța spațială face pur și simplu parte din imaginea care se formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
distorsorului mecanic. Măsurat în distanță spațială, acesta corespundea la o mie de ani-lu-mină în zece ore Dar și aceasta, Gosseyn o bănuise deja, nu era decât o iluzie. Îi explică lui Leej. - Nu este cu adevărat o problemă de viteză. Relativitatea, unul dintre principiile cele mai perfecte ale sistemului non-A. arată că factorii spațiu și timp nu pot fi considerați separat. Evenimente se produc la diferite momente, iar distanța spațială face pur și simplu parte din imaginea care se formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
extremă la alta, o inconstanță și o semnificativă imprevizibilitate față de diferiți stimuli. Acest fapt nu absolvă individul "normal", nedeviant de anumite reacții necontrolate sau de un anumit nivel de instabilitate; dimpotrivă. Însă în acest caz se remarcă un caracter de relativitate al reacțiilor față de stimuli realizat prin reglare voită și conștientă, printr-o continuitate și constanță (calitativă și cantitativă) puternică a acestora în timp, precum și prin lipsa unor oscilații excesive. Pe de altă parte indivizii care comit acte antisociale sunt caracterizați
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cînd am văzut ce frumos e afară, m-am gîndit că ar trebui să ne întîlnim într-un asemenea peisaj... * Cum devii prezent dacă ești absent? Sentimentele sînt însă adeseori independente de realitatea imediată și sînt libere, deasupra efemerității și relativității... uneori iluzorii, alteori profunde, esențiale și eterne. Așa e și cu absența mea și a ei, unul din viața celuilalt, ea și eu sîntem în același timp foarte prezenți și influențați de sufletul, trăirile, convingerile, impresiile și percepțiile celuilalt, de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
simplu, dincolo de labirintul distanțelor, mai presus de aparențe nesemnificative, mai presus de efemeritate, esențialul fiind energia care are însușirea de a însufleți și a transforma... Poți ajunge la esența a tot ceea ce este prin inversarea aparențelor și percepția avansată a relativității tuturor lucrurilor... pentru a găsi esențialul, adică mai mult... adică faptul de a fi... adică totul. 3 Știți ceva?... Eu m-am cam săturat. Să mai vorbească și alții. Să povestească altul în locul meu... Dar cine ar putea să fie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Își propusese să rostească aceeași prelegere ca În Typical, considerînd că „Banii și Poezia (cu un ocol prin Artă)“ era o temă suficient de universală pentru a putea prinde oriunde În America, dar acum știe că nu va merge. Aici, relativitatea valorilor Își pierde contextul; nu se aplică artei care asistă și depune mărturie, care a sfidat puterile trecătoare, Statul, poliția, Închisoarea, ospiciul. Scopul acestei arte este să strige În gura mare o realitate care nu are nici un Înțeles Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Marinetti. Piesa lui Tzara Le Mouchoir de Nuages, reprezentată de către „Soirées de Paris” la Teatrul Cigale în 1924, este „explicată” pentru publicul românesc de către însuși autorul ei ca fiind o „tragedie ironică sau o farsă tragică”, o „operă poetică” despre „relativitatea lucrurilor, a sentimentelor și a evenimentelor”. Trei personaje care își păstrează identitatea pe parcursul întregii piese; apar șase comentatori care joacă 17 roluri diferite; întreaga piesă se bazează pe exhibarea caracterului de ficțiune teatrală; electricienii și mașiniștii sînt prezenți pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905 și 1915, lucrând aproape singur, cu cunoștințe matematice limitate, Albert Einstein, pornind de la intuiția inițială care era principiul relativității restrânse, a izbutit să elaboreze o teorie generală a gravitației, a spațiului și timpului ce avea să exercite o influență decisivă asupra evoluției ulterioare a astrofizicii. Acest efort temerar, solitar - Înfăptuit, după expresia lui Hilbert, „spre cinstea spiritului omenesc”, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un acces de furie Împotriva lui Einstein. Era la Începutul secolului. Spunea că evreii au deformat destul realitatea socială În scopurile lor, evreiești. Și nemulțumindu‑se cu atât, venea acum și Einstein să desfigureze realitatea fizică cu acea teorie a relativității și, astfel, evreii Încercau să dea o Întorsătură evreiască, falsificatoare Întregului univers fizic. - Va trebui să‑l ștergi pe Kipling de pe lista autorilor tăi favoriți, a ripostat Ravelstein. - Nu, nu ne putem permite să alcătuim un index evreiesc. În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
observație și ce de convenție atunci atunci când măsurăm întinderea spațială și durata temporală? Cum trebuie interpretată afirmația că spațiul are o anumită formă sau chiar o mărime finită (după cum susține geometria ne euclidiană)? Care sunt implicațiile celor două teorii ale relativității pentru relația dintre spațiu și timp? Încă din Antichitate, spațiul fizic a fost asociat cu cel geometric și cu elementele fundamentale ale acestuia - punctul, linia și planul. Atomiștii Democrit și Epicur considerau spațiul ca un receptacul vid și infinit al
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
vechea geometrie sau cu geometriile neeuclidiene (Riemann, Lobacevski). Este discutată posibilitatea ca proprietățile geometrice ale spațiului să nu fie aceleași peste tot, rezultând ca acesta ar fi neomogen și anizotrop. La începutul secolului al XX lea, Einstein a formulat teoria relativității, care are implicații imense asupra concepției spațiului și a timpului atât din perspectivă filosofică, cât și fizică, bulversând radical noțiunile clasice. Prima parte a teoriei, relativitatea specială, se remarcă prin impactul pe care îl are asupra conceptului de simultaneitate (o
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]