1,252 matches
-
latina clasică. Preoții, cel mai adesea analfabeți, nu mai cunosc nici măcar formulele liturgice pe care le recită pe dinafară. În timp ce satele rămîn mult timp departe de creștinare, în timp ce păgînismul cîștigă teren chiar în orașe, din ce în ce mai mulți fideli se dedau cultului relicvelor, aproape de superstiție. E venerată o bucată de stofă despre care se spune că ar fi fost purtată de un sfînt, este purtat cu pioșenie, ca o amuletă, puțin praf cules de pe-un mormînt. Dezvoltarea acestei pietăți naive dă naștere
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a fixat în acest oraș, devenindu-i episcop; aici, el a scris un număr de opere: vieți de sfinți gen foarte la modă în Galia francă -, un lung poem despre Sf. Martin de Tours și imnuri pentru întîmpinarea solemnă a relicvelor adevăratei Cruci, trimisă de împăratul bizantin Iustin II. În secolul al VII-lea, înmulțirea războaielor în Galia meridională și dezvoltarea, în restul regatului franc, a unei noi aristocrații, care abandonează studiile literare, conduc la un regres spectaculos al studiilor clasice
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
tratate de dogmatică, își propune să taie din rădăcină o superstiție pe care o consideră eretică. Populații întregi venite din Siria sau Armenia, provincii iconodule, sînt deportate în Tracia sau Bizanț. Icoanele bisericilor sînt sfărîmate, frescele distruse, cărțile iconodulilor arse. Relicvele sînt aruncate și uneori înseși bisericile sînt dezafectate și transformate în cazarme sau grajduri. Înalții funcționari ai provinciilor occidentale sînt urmăriți, iar călugării sînt cu miile închiși, torturați, mutilați și, în cele din urmă, trimiși la moarte.în timpul domniilor lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vechilor confrerii germane). Apoi, după ce va fi schimbat cu suzeranul "sărutul păcii" (alt semn de prietenie și de fidelitate mutuală, valabil mai ales în Franța și în Anglia normandă), vasalul depune jurâmînt pe cărțile sfinte sau pe o raclă conținînd relicve, conferind jurămîntului de fidelitate un caracter religios și sacru, în sfîrșit, seniorul îi dă vasalului un obiect care simbolizează bunul dat drept fief: o grămăjoară de pămînt, o creangă de copac etc.: aceasta este învestitura. Abia atunci, contractul care îi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și afirmarea în forță, favorizată de permanenta nesiguranță, de violențele repetate și temerile de Judecata de Apoi din jurul anului 1000 (extrem de exagerate), a unei religii populare, alcătuită din superstiții și rituri mai mult sau mai puțin magice și încurajînd cultul relicvelor și al sfinților. Încă de la sfîrșitul secolului al X-lea, au fost însă făcute eforturi care au încercat să-i redea Bisericii întîietatea sa spirituală, să-i reformeze moravurile și s-o elibereze, cel puțin parțial, de influența lumii feudale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
înființată o ligă a păcii, dotată cu o forță capabilă în principiu să-i pedepsească pe vinovați. La Adunările păcii, care erați conduse de un episcop și la care erau invitați seniori și burghezi, fiecare trebuia să depună jurămînt pe relicve cum că va respecta regulile stabilite: interdicția de a-i ataca pe clerici și bunurile lor, de a-i sechestra pe țărani și negustori, de a le fura animalele, de a le incendia casele sau tăia vița-de-vie... În paralel cu
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o navă centrală, tăiată de transept, deseori mărginită de naosuri laterale și uneori de un vestibul acoperit: narthexul. Dincolo de transept, o absidă semicirculară ades împărțită în absidiole adăpostind capele de jur împrejur, conține corul și altarul. Cînd biserica adăpostește sfinte relicve ceea ce este frecvent -, acestea sînt, în general, conservate într-o criptă subterană, amenajată sub cor. Printre problemele tehnice care se ridicau în fața arhitecților romanici, cea mai importantă era aceea a acoperișului. Structurile din lemn ale bisericilor preromane prezentau grave riscuri
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
adăpost la capătul unei etape și posedă vaste galerii în care, noaptea, se întind rogojini pentru culcare. Cînd e vorba de punctul terminus al vreunui pelerinaj, atunci există alt fel de galerii, de mari dimensiuni, destinate și procesiunilor solemne în fața relicvelor sfinților. Trebuie subliniate cîteva particularități regionale: edificii cu cupole în vestul Franței, mari biserici normande, rhenane și scandinave cu turnuri de fațadă și cu clopotniță (Jumièges, Worms, Lund), biserici fortificate în Languedoc și Provența, acolo unde face ravagii pirateria musulmană
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pictate sau acoperite cu tapiserii, uneori cu mozaicuri, însă frescele murale au fost foarte rar conservate, ca la Saint-Savin-sur-Gartempe (Vienne), Auxerre sau Berzé-la-Viile (Burgundia). Mai rămîn însă numeroase piese de orfevrerie din acele vremuri: cruci, calicii, carcase menite a adăposti relicve, făcute toate din metal prețios încrustat cu pietre și email. În cursul secolului al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și chiar reveniri ale lucrurilor arhaice, pe care simpaticul optimism occidental credea că le-a depășit. Mitul unui progres sigur de el însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate relicvele unui obscurantism retrograd nu mai suscită o adeziune fără rezerve. Raționalismul, moștenitor al marii filosofii a Luminilor, este din ce în ce mai mult temperat, relativizat de alte viziuni asupra lumii. Și putem chiar să ne întrebăm dacă, în forma lui dogmatică, nu este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
București "M. Beniuc" / 269 6.2.1. Introducere (prolog) / 269 6.2.2. Psihologia animală, o oportunitate / 270 6.2.3. Fetișul unei griji pentru continuitate / 273 6.2.4. O replică ce a amânat "drama" / 276 6.2.5. Relicva din învățământul psihologic bucureștean / 278 6.2.6. În loc de concluzii epilog / 280 Concluzii / 281 Încheiere / 284 Summary / 289 Indice de autori / 293 Bibliografie / 298 Introducere Pe când eram copil, prin târguri, prin obor, uneori și prin centru, se putea găsi câte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nu s-a mai întâmplat în întreaga Europă. "Drama psihologiei" anunțată înainte de V. Pavelcu se desăvârșea fatal, specialiști și cercetători de elită au fost repartizați să-și caute rostul ca muncitori necalificați în diverse instituții sau fabrici. 6.2.5. Relicva din învățământul psihologic bucureștean Psihologia a mai putut să trăiască doar în persona celor care, în funcțiile pe care le aveau, purtau o altă denumire, una nepsihologică. Într-o astfel de formă s-a păstrat și la unul din absolvenții
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
geniala Consultatio catholica nu ar fi rămas necunoscută vreme de peste trei secole. A fost publicată abia în 1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestea din urmă structurându-se pe baze informale. Dar vorbind despre comunitarism avem în vedere diferite tipuri de comunitarism, complexitatea problematicii generând maniere de abordare multiple. De exemplu, chiar dacă acceptă ideea continuității comunității, unii comunitariști privesc comunitatea ca pe o relicvă a trecutului în societățile moderne, alții ca element al ordinii sociale contemporane ș.a.m.d. Atât timp cât pot exista forme de comunitate care păstrează caracteristici foarte vechi și altele care ne aduc acestea la zi, putem găsi în toate abordările ceva
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
multe direcții principale : istoria pele rinajelor, teologia lor, pelerinajul în sine (spiritualitate, prac tică religi oasă), drumul (calea) către locul de pelerinaj (la route, the way, el camino, der Weg - în cazul pelerinajelor catolice), perimetrul geografic și spația litatea pelerinajului, relicve (istorie, memorie, valoare comercială, artis tică și politică a acestora), pelerinajul ca fenomen lite rar, socio-antropologia pelerinajului. În ultima vreme, mai ales în mediile anglo-saxone, a luat amploare și studiul pelerinajului ca formă de turism religios și călătorie spirituală, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
au studiat în ultimele decenii pelerinajele din spațiul islamic, existând precupări solide în domeniu. La ei am găsit tulburătoare asemănări și promițătoare puncte de reper, în ciuda faptului că în Islam cultul sfinților ignoră în general resturile corporale ale sfinților (moaștele, relicvele propriu-zise), cultivând în schimb pre zența lor imaterială, resimțită ca „vie”, efectivă, adresându-se pelerinului fără intermediari. La fel ca și pelerinul ortodox, cel musulman este prea puțin tulburat de motivația teologică a gestului de venerare a spațiului din jurul mormintelor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
emoțional, colorat și olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să depună pe raclă o bucată mare de pânză albă. Pânza, moștenitoarea acelui lințoliu din in, denumit brandeum, cu care se acopereau în Antichitatea Târzie relicvele, este îndepărtată cu un gest expert de către preotul de veghe de lângă moaște. Un alt preot are gestiunea acatistelor și a containerului metalic sigilat conținând banii introduși de pelerini, aflat chiar la urcarea pe scenă. După ce ies din acest tunel al
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spune una dintre cele două pelerine, ca un fapt de la sine înțeles. 10 octombrie 2010. A doua parte a zilei Din nou pe teren. Masă cu monoglutamat de sodiu. Pomelnice, acatiste, lumânări, rețeta secretă a pelerinajului. Calea Sfinților sau circulația relicvelor în spațiul public al orașului Iași. Pelerinaj cu girofar. Rândul este blocat. Cum să te faci respectat de forțele de ordine. Pelerinajul înainte de 1990 : sfințenia era mai discretă. Mă simțeam „rupt de oboseală”, una dintre expresiile favorite ale bunicului meu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trebuie să-și confirme statutul în fața ochiului de sticlă), dar aici este vorba de cu totul altceva. Teamă de ce ? Oricum, rețetele financiare ale pelerinajelor constituie unul dintre secretele cele mai bine păstrate ale Bisericii. „Calea Sfinților”. Torțe, girofaruri, costume naționale - relicve și spațiu public. Este ora 18.00, întunericul se așterne rapid, urmează să aibă loc una dintre cele mai importante etape ale sărbătorii din acest an. Racla Sfintei Parascheva va fi purtată în procesiune pe străzile orașului, pentru a se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urmează să aibă loc una dintre cele mai importante etape ale sărbătorii din acest an. Racla Sfintei Parascheva va fi purtată în procesiune pe străzile orașului, pentru a se „întâlni” simbolic, undeva în fața Palatului Culturii, cu o altă raclă, conținând relicvele unui „Sfânt invitat”, anul acesta fiind vorba de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Înaintea începerii ceremoniei propriu-zise, sporește vizibil numărul monahilor și al preoților prezenți în zona Mitropoliei. Nu se găsesc în schimb prea mulți pelerini înscriși în rând, timpul de așteptare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rând, timpul de așteptare din acest moment nu cred că depășește trei ore și jumătate - patru ore. Doi vânzători ambulanți de busuioc, batiste, lumânări simt instinctiv această breșă, această ruptură bruscă în logica pelerinajului, constituită de momentul translației publice a relicvelor pe străzile orașului ; încearcă deci să profite pentru a se infiltra în interiorul rândului de așteptare, dar jandarmii reacționează destul de violent, îi prind de mijloc și aproape îi aruncă pe sus de lângă gardurile metalice de protecție. „Colportorii” interpretează gestul ca pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost mutat în Polonia. A făcut multe minuni acolo, iar amintirea lor s-a transmis din generație în generație. Credința ne unește pe toți din regiunea asta”. Pelerinajul de la Suceava este singurul din zonă organizat în jurul unor moaște de sfinți (relicve), restul fiind legate de icoane făcătoare de minuni. Accesul peste munți al năsăudenilor și maramureșenilor este relativ ușor, cu atât mai mult cu cât el are loc în crugul verii, de Sânziene. Componenta geografică și topografia regiunii contează, orice pelerinaj
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că salariile le-au fost tăiate, că nu-și mai poate plăti ratele la bancă, dar „autoritățile locale găsesc bani pentru autocare și motorină, să vină toți nebunii ăștia să pupe mâna la mortăciuni”. Genul acesta de discurs violent anti- relicve l-am mai auzit anul trecut și la un jandarm originar din Târgu-Mureș. Atunci bănuiam că la mijloc ar fi și o anumită atitudine regională mai „rezervată” a celor din Ardeal, acum acest argument nu mai ține, cel din fața mea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mi-a amintit de unul dintre acele relicvarii catolice, bogat și iscusit împodobite, cu vagi accente pie tiste, pe care le-am întâlnit de atâtea ori în Occident. Numai că în ochiul de cristal prin care arată de obicei prețioase relicve era expus de această dată chipul unei icoane inițial ortodoxe. Un bricolaj de sens subtil, cheia înțelegerii pelerinajului de la Nicula, a perenității și a forței acestuia. Dacă acceptăm faptul că Orientul creștin privilegiază un cult al icoanei Fecioarei Maria, iar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]