1,378 matches
-
lupte pentru restabilirea dreptății. După 1989 V. își schimbă registrul, trecând la reconstituiri documentare. Memorii din perioada propriei detenții alcătuiesc sursa faptelor în Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2001) și Porumbeii albaștri (2003). Primează în aceste cărți sinceritatea și autenticitatea rememorării unor întâmplări de zi cu zi: coșmarul anchetelor, munca istovitoare din Balta Brăilei, lagărul de la Stoenești, boala contractată în celulă se întrețes cu imagini venite din copilărie. Volumele Junimea și junimiștii (1973) și Din cronica unui veac (1978), editate în
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
catalizator: în cele mai bune fragmente de poeme ale sale apar flash-uri ale existenței obișnuite, juxtapuneri imprevizile, gesturi, reverii, confesiuni, notații dintr-un „proces verbal de existență” (Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al chinului creator apare în Zonă
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
lit. (1982), 888; Vianu, Opere, IV, 445-446; G. Călinescu, Anti-piesa, CNT, 1958, 37; Eugen Ionescu, Précurseurs roumains du surréalisme, „Les Lettres nouvelles”, 1965, ianuarie-februarie; Barbu Brezianu, Câteva date noi (despre Urmuz), ARG, 1966, 1; Sașa Pană, Urmuz (simple note și rememorări), ATN, 1966, 11; Eliza V. Vorvoreanu, Amintiri inedite despre Urmuz, ARG, 1967, 3; Philippide, Scrieri, IV, 250; Călinescu, Eseuri, 66-85; Eugen Ionescu, Acesta a fost Urmuz, VR, 1968, 4; G. Brătescu, C. Bercuș, Urmuziana. Documente, LCF, 1968, 47; Urmuz, ALR
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează pe documente, completate și susținute de interviuri, evocări, mărturisiri, rememorări ale altor scriitori sau ale lui V. însuși, demersul fiind animat de dorința găsirii adevărului și de afirmarea lui neconcesivă, frecvent polemică. SCRIERI: Mătănii pentru fata ardeleană, Buzău, 1941; Întoarcerea lângă pământ, Brașov, 1942; Întoarcerea lui Don Quijote, București, 1972; Vocile
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Antonescu, Cu Lucian Valea, ST, 1991, 8; Nicolae Turtureanu, Un pierdut din „generația amânată”, CRC, 1992, 8; Victor Teișanu, Un om pe care l-am iubit, CRC, 1992, 9; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 232-233; Țepelea, Rememorări, 140-143; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 372-374; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 329; Emil Manu, Generația literară a războiului, București, 2000, 153-155; Popa, Ist. lit., II, 392-393; Mircea Popa, Lucian Valea și „generația amânată”, ALA, 2002, 636; Ștefan
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
la „Sămănătorul”. Cât privește poezia, contează în special aportul lui G. Coșbuc. Ceea ce scrie acum poetul dobândește o nouă dimensiune, aceea de act angajat, expresie a atitudinii în fața unor acute probleme sociale și politice. Alături de idile (Scara, Dragoste învrăjbită), de rememorări și evocări lirice ale satului transilvan (Mama, Iarna pe uliță, Paștele), apar aici incendiarele Noi vrem pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
integral în 2000, sub titlul Din amintirile Elencuței Văcărescu. Dincolo de sinceritatea cuceritoare a însemnărilor, care se întind de la 1877 la 1920, de evocarea atmosferei din familia regală, de portretul regelui Carol I și al soției sale, Carmen Sylva, sau de rememorarea durerii intense provocate de eșecul căsătoriei cu prințul Ferdinand, răzbate o atitudine morală fără fisură și se conturează o inteligență sufletească exemplară. De altfel, talentul memorialistei este superior chiar aceluia de poetă, care în decursul timpului a suferit o oarecare
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Simion, Sfidarea retoricii. Jurnal german, București, 1985, 198-201; Braga, Tradiție, 40-58, 175-176; Hommage à Mircea Vulcănescu (1904-1952), Paris, 1989; Constantin Noica, Amintiri despre Mircea Vulcănescu, O, 1990, 1; Edgar Papu, Credință, speranță și dragoste, ALA, 1990, 36; Arșavir Acterian, Câteva rememorări din pușcăriile comuniste și o preciziune a lui Mircea Vulcănescu, „22”, 1990, 47; Arșavir Acterian, Schiță de portret fizic și spiritual al lui Mircea Vulcănescu, APF, 1991, 12; Ștefan J. Fay, Sokrateion sau Mărturie pentru om, București, 1991; Negoițescu, Ist.
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Amintirea lui G.C. Nicolescu, CRC, 1978,17; I. D. Lăudat, „G. C. Nicolescu”, CL, 1978, 6; Arnold Helman, Amintirea unui scriitor cu un destin tragic - B. Fundoianu, „Ultima oră”, 2001, 862; Teodor Vârgolici, Medalioane istorico-literare, ALA, 2001, 556; Augustin Macarie, Necesare rememorări, „Dimineața”, 2001, 37; Ioan Mihuț, Ochii lui Argus și Poliphemos, București, 2002, 112-115; Augustin Macarie, Noblețea obligă, talentul impune, „Dimineața”, 2003, 3572; Ioan Mihuț, Singurătatea lui Don Quijote, București, 2003, 62-67; Alex. Ștefănescu, Ceva care seamănă cu literatura, Chișinău, 2003, 34-35
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți la evenimentele revoluționare din Timișoara sfârșitului de an 1989. SCRIERI: Drumul, Timișoara, 1979; Movila albă
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
cu miile,/ Să plece toți cu coșurile pline”. Apare, totuși, și o notă distinctivă, ilustrată de tenta reflexivă a unor solilocvii („De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată intermitent de sentimentul efemerității fenomenalităților, timpul e simțit acum ca o „sabie”. Titlurile unor volume sau cicluri includ și mai directe sugestii tanatice ( Cântecul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
altfel, în diverse poeme. Printre ei, Homer („Noi din Homer cu toții ne tragem,/ Antropoida noastră literară”), Dante („Divina Comedie, piramidă rătăcitoare/ Ușor înclinată către veșnicie”) sau „vărul Shakespeare” („Shakespeare a creat lumea în șapte zile...”). Metafore ale cumulului creator, ale rememorării, recitirii etc. marchează scenografia și retorica poeziei soresciene: „O iau pe lume înapoi,/ Ca firul tricotat din nou pe ghem,/ Și mai la vale spre oaie.// De la cei vechi în sus, te simți nemuritor”. Regulă a unei gramatici generative universale
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
mondial”, în vreme ce al doilea palier, cel erotic, relatează stereotip, în dezvoltări banale, despre o legătură amoroasă a inginerului, personajul feminin fiind așezat de asemenea în șabloanele epocii. Ca în majoritatea cărților lui T., intriga de acest fel devine prilej de rememorare a unor întâmplări care au generat un anumit conflict interior, detectabil în reacțiile protagoniștilor. Planul sentimental este însă, de cele mai multe ori, anemic și simplist. Așa se întâmplă și în romanul Doria, oprește-te!... (1981), unde acțiunea este bazată pe elucidarea
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale primare, asistăm la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
O perspectivă psihosociologică (Andrei Cosmovici) 47 Frica de zi cu zi (Radu Clit) 59 Cotidianul comunist (Aurora Liiceanu) 71 Memorie și uitare a comunismului la intelectualii francezi. Interpretări contemporane (Gilles Ferréol) 78 PRACTICI COTIDIENE Context social și practici cotidiene - o rememorare (Adrian Neculau) 87 Instituția colocatarilor (Tatiana Slama-Cazacu) 110 Oficializarea reprezentării private a propriei vieți. Studiu de caz: dosarul de cadre al unui profesor universitar, 1950-1965 (Septimiu Chelcea) 118 Informatorul de lângă noi (Germina Nagâț) 132 Cenzura noastră cea de toate zilele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ci biografia oamenilor simpli, a celor „de jos” (cf.Sharpe, 1991, p. 25) (sau „lipsiți de nume”), în toate laturile ei esențiale, fie că este vorba despre muncă, timp liber, vestimentație, alimentație, relații intracomunitare, sensibilități colective 5 sau de specificul rememorării trecutului (ce pare a fi devenit, între timp, un domeniu independent de cercetare, grație tocmai abordării sale din acest unghi). Astfel redefinit, obiectul istoriei cotidianului lasă impresia că reactualizează mai vechiul interes al practicanților ei pentru formele superficiale (și banale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oubliée du socialisme. Essai sur une mémoire refoulée, Nil, Paris (prima ediție în limba engleză: 1997). Weinrich, H. (1997), Lethe. Kunst und Kritik des Vergessens, Beck, München. Context social și practici cotidiene - o rememoraretc "Context social Și practici cotidiene - o rememorare" Adrian Neculautc "Adrian Neculau" Ultimul număr al revistei pariziene Connexions (80, 2004), revistă de psihosociologie și științe umane, reunește studii și cercetări sub un generic deosebit de incitant: Mémoire collective et représentations sociales. În editorialul ce deschide acest număr tematic, Claude
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1996) reiese că schemele joacă un rol important în organizarea și memorarea de lungă durată. Schemele au un impact mai mare în etapa de codificare decât în cea de amintire a informației, evidențiindu-se astfel unele bias-uri în procesul de rememorare. Sunt mai bine păstrate acele amintiri conforme stereotipurilor. Aceste concluzii și altele provenite din cercetările asupra memoriei individuale pot deschide calea spre interogațiile privind construcția memoriei sociale. Studiul ei a fost inițiat de M. Halbwachs (1925), cu precizarea că reprezintă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o pădure străbătută de ambii, spre a pleca definitiv din sat. Urmărită în acest interval marcat de un episod periferic al celui de-al doilea război mondial, viața satului se dezvăluie printr-o relatare auctorială la persoana a treia, prin rememorări ale unora dintre actorii și spectatorii scenelor desfășurate anterior. Ceea ce rezultă e o secțiune transversală în existența unei comunități rurale mai curând anistorice. Până la trecerea succesivă prin sat a unor detașamente militare inamice, singurul „eveniment” consemnat este, în afară de venirea „străinului
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Forum studențesc”, „Aradul literar”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „Focus Vest” ș.a. Dincolo de formele epice folosite (narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
concretă, o componentă a vieții, o iminență continuă” (Mircea Martin). O parte a literaturii autorului vine din spațiul memoriei, ce ia nu o dată forme fantastice: fantasticul e dat de perspectiva temporală ce acoperă și resemantizează golurile distanței dintre eveniment și rememorarea lui, alteori de nebulozitatea cotidianului perceput nevrotic. A doua direcție, cea livrescă, este valorificată prin intertextualitate, în special Arta Popescu fiind, în bună măsură, un ecou cultural intertextual. Sursele care alimentează acest mecanism sunt texte șablonizate, frânturi de texte, citate
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
fel, la Pseudo-cynegeticos de A.I. Odobescu. Retras într-o așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți intelectuali, români și străini (Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Pop, Miron Radu Paraschivescu, Dimos
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]