1,047 matches
-
tendințe de emancipare. Tonalitatea aspră a versurilor pune pe gânduri și atrage atenția asupra unei coincidențe; apăreau concomitent în „Azi“ tălmăcirile lui Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va alimenta acel vers imprecativ Ție îți vorbesc Americă, existent întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar semnele exasperării: „Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
să triumfe măcar acum. Sub supravegherea aceleiași Alida Durbacă, prin dreptul participanților trecură numeroase cățele ferchezuite, spălate, cu trupuri atletice, suple și cu priviri agere, care primiră aplauze la scenă deschisă. Defilară nu mai puțin de treizeci și trei de exemplare. Cu reminiscențe dintr-o altă epocă, atunci când fiecare spectator era ispitit să facă paralelisme, în mulțime se zvoni că trufașa albă ar reprezenta soția primarului, că peticita ar fi simbolul celor de la ecarisaj, iar tuciuria, sprintenă și agitată, o corcitură ce-ar
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești, dar și de dor de un loc fără nume, de un timp ireversibil, "spre zona intemporală sau imemorială a ființei". (V.P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al său "Concept de nostalgie".) Abordând personalitatea marelui
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
Beirut, primăvara-toamna 2002). ( Rodica Zafiu) Rașelica Nachmansohn este una dintre cele mai negative figuri din universul feminin al Crailor de Curtea Veche, întruchipând tipul femeii fatale și distrugătoare. Creând acest personaj, Mateiu I. Caragiale a fost fără îndoială influențat de reminiscențe din literatura romantică târzie și din cea decadentă. În portretul Rașelicăi converg cel puțin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja prezente în Romantism și care, legată de imaginea unui Orient de lux și desfrâu, exemplificată în
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
idee reamintind demersul progresist al Masoneriei sfârșitului de secol. Acești autointitulați „fii ai eccleziei", sintagmă cu alte trimiteri masonice!, care își spuneau pe scurt pahuci (din ebr. pahuk, „căscat"), impuneau la intrarea în ciudata organizație schimbarea numelui - ca o posibilă reminiscență a botezului masonic! Ei se vor numi acum: Ciriviș (Urmuz), Macferlan (Ciprian) etc. La nivelul concepției despre lume, „rățoii" iterau atât ecumenismul masonic: „Avem principii largi. Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Eu am rămas sub zidurile Troii și cu tovarășii mei morți pe fundul mării''. Revenirea în timp este obsedantă; chiar și atunci când a sosit înapoi la Penelopa după mulți ani de la acea Troie contemporană lui, Aiudul (,,Aiudule, Aiudule,/ temniță cruntă...''), reminiscențele îl năpădesc fără încetare, redevenind fapte prezente: ,, Iar când pe sânii calzi ai Penelopei pun fruntea în afund culcuș fierbinte eu sânger încă-n trânte cu ciclopii sau rătăcesc pe mări cu oseminte'' rănile trecutului rămân veșnic deschise, dureroase, răni
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
în aparență gratuit, eliberat (sau poate spoliat) de obsesia împlinirii prin căutarea și speranța în desăvârșirea cosmică a Perechii. Versul conține un ritm și o muzicalitate interioară aparte și adesea pare făcut în principal pentru a fi recitat - poate o reminiscență din trecutul actoricesc al autorului. În plină activitate la vârsta de 85 de ani, Václav Danek impresionează atât ca poet, cât și ca om printr-o energie și o vivacitate ieșite din comun. tanka din tinerețea mea două fiare cu
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
în re minor de Poulenc este o lucrare plină de farmec și bravură, ce întruchipează un caleidoscop variat de imagini muzicale, adeseori contrastante, care se succed într-un tempo amețitor. Compozitorul creează o minunată lume sonoră, în care sunt percepute reminiscențe diverse din creații scrise de Mozart, Liszt, Saint-Saëns, Ravel, dar și influențe jazistice și de music-hall. Într-o scrisoare adresată lui Igor Markevitsch, compozitorul francez menționa printre sursele sale de inspirație și o partită scrisă de apreciatul dirijor. Studiind muzica
Excelen?? pianistic? by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
demonstrează că societatea românească dinaintea comunismului nu era o lume "ce vorbea în basme și gândea în poezii". După cum reiese din demonstrația să, bazată pe o imensă documentație, stilul de viata occidental în curs de instituire în România cuprindea numeroase reminiscențe ale existenței patriarhale și ale moravurilor balcanice. În plus, democrația era frecvent eludata de însăși firea omenească, așa cum se întâmplă de altfel "peste tot în țările democratice", unde parlamentarismul are, în mod similar, de suferit din cauza politicianismului. Și totuși, Z
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
Nicolae Manolescu S-ar părea că, pentru majoritatea oamenilor, arta nu e arta fără un dram de idealism. Cea mai puternică reminiscența clasicista în materie de gust este tocmai aceea legată, etic, de conceptul de bine și, estetic, de conceptul de frumos. Adevărul este, în schimb, indiferent, daca nu insuportabil. Cu toata vigoarea realistă a artei din ultimele secole, cînd au fost
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
fără precizie neurologică? Cine citește cu atenție cartea va vedea că noțiuni fatal spirituale (care țin de repertoriul clasic al lumii sufletului) nu pot fi definite doar prin termeni de fiziologie cerebrală. Mereu se strecoară un ingredient psihic sau o reminiscență umanistă care nu are acoperire „în circumvoluțiuni". Din acest motiv, Damasio nu poate abandona sinonimele literare ale sentimentelor sau gîndurilor, vorbind mereu de reprezentări și trăiri, adică noțiuni fără corespondent real. Pe de altă parte, trebuie să fii orb să
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
florin, Florin Pupăza „Acum mi-am dat seama, datorită unei prietene, nepoțica lui Băsescu ,fiica lui Sida are inițialele S.R.I. (Sofia Raisa Ionescu) Oare de ce? Să fie doar o coincidență sau o reminiscența?:)))))”, scrie o doamnă pe Facebook.
Numele nepoatei lui Băsescu, coincidență cu un serviciu secret by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35555_a_36880]
-
militant pentru descentralizare, un pătrunzător analist și chiar un vizionar, în felul lui, chiar dacă, în arealul european, doctrina liber-schimbismului, pe care și-o însușește, circula deja de cîteva decenii". Mitică? „Așa cum ni-l înfățișează uneori textele lui Caragiale, iar nu reminiscențele noastre de lectură din vremuri îndepărtate, este nu numai sentimental, liric și melancolic, ci și de-a dreptul trăitor de drame existențiale majore, măcinat de suferinți veritabile, sfîșiat de neîmpliniri ontologice, (...) o ființă cutreierată de presimțirea sumbră a morții". Conu
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
decît cea italica, e priveliștea din Montmartre ("După Biserică Sfintei Inimi e o stradă spre Place du/ Tertre,/ în ce an citeam pe rupte ăAvoir et êtreă?/ Numele străzii îl văd aievea, nu-n vis,/ alb pe albastru: Mont Cenis" - Reminiscența din Montmartre) sau cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
pot accepta doar postulate. Mie anumite expresii din biserică îmi fac frică, de tipul "Teme-te de înfricoșata judecată a lui Hristos!" La noi nu se mai vorbește în astfel de termeni, asta ține de epoca medievală. Avem și noi reminiscențe medievale în biserică, de pildă celibatul preoților sau interzicerea întreruperilor de sarcină. E ridicol să-i mai ameninți pe săraci cu diavolul, azi nu mai crede nimeni în el. Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
o politică de tip primitiv, de clan. Clanul Ceaușescu... știți foarte bine, clanul Ceaușescu s-a suprapus partidului; partidul aproape nu mai exista. Nu exista decât sistemul de relații clientelare ale clanului Ceaușescu, care decidea totul. Asta este o veche reminiscență a structurilor arhaice țărănești ale poporului român. Eu sunt pentru urbanizare, sunt pentru clasa mijlocie, sunt pentru citadinism, și sper că într-un nou mediu social se vor creea, în timp, și noi relații sociale, nu clientelare, ci pe afinități
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
a 5-a în care Paul Celan îi dedică prietenei sale un poem avînd ca titlu numele pietrei prețioase din inelul pe care Diet îl purta - un topaz fumuriu. Ermetic, poemul devine permeabil , se desfoliază, deîndată ce situația ale cărei reminiscențe textul le sublimează e identificată: întîlnirea celor doi, pe malul Senei. Celan îi scrie prietenei sale că poemul i se pare reușit, că este un semn bun. {i o întreabă retoric - „{tiai că într-un poem fiecare cuvînt cîntărește cît
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
ce i se părea că i-ar sta în cale. Curios, reprezentanților unor atari atitudini le stă adesea în gît Istoria lui G. Călinescu, de la care s-ar trage toate păcatele literelor noastre. În al doilea rînd, un șir de reminiscențe ale epocii antedecembriste. Comentarii care observă o „diplomație”, un oportunism menit a nu „indispune” pe cei socotiți influenți, ba, dimpotrivă, pe cît cu putință a le intra în grații. A nu contraria, Doamne ferește, un bonton al vieții publicistice confortabile. Un
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
de la Pompei, Mendelson Bartoldi a compus muzica pentru Antigona și Oedip-ul lui Sofocles, Carl Orff, Trionfi di Afrodite pe versurile lui Sapho, iar Enescu opera Edip... Peste tot și în orice timp spațiul cultural al continentului european este străbătut de reminiscențele greco-romane. Întâia manifestare literară de pe continentul european care s-a păstrat în scris până în zilele noastre o constituie poemele homerice "Eroul-ctitor ( heros-ktistes) al literaturii europene este Homer", avea să spună Ernst Robert Curtius. În mod evident Iliada și Odiseea nu
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Metropolitan Museum of Art, lecție frîntă pe genunchi ca/ vreascurile uscate în pădurea de acasă, mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page, americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
fi înghețat însă într-o formulă, și atunci motivul era părăsit și, cu foarte multă naturalețe, corpul aborda un alt motiv. Una dintre calitățile acestei suite a fost și firescul acestor treceri, de la un motiv la altul, iar ca o reminiscență a preocupărilor trecute, coregrafa-interpretă a mai folosit în desfășurările ei cinetice și două obiecte, o caschetă și un petic de hârtie, integrate însă demersului plastic al corpului în mișcare. Și, precum altă dată Georges Appaix, care ne-a vizitat în
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
ironică ce ar putea fi ascunsă în aprecierea ocazională a "divinului critic", pentru că de-ar fi fost altfel nu l-ar fi uitat cu desăvârșire în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența considerației lui Călinescu despre "conștiința de sine" a celui ce se încerca în literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din piesa L'Assoiffé. La fel de puține amănunte se cunosc despre Anton Bibescu, cel care
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
fermă și o sincronizare subtilă cu literatura din România. Exotismul (în Africa, poem din 1980) și dorința de călătorie și explorare a lumii (în Columb, Raigardas, Așijderile, tot din anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]