1,046 matches
-
etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării unui popor" (Patrașcanu, 1937, p. III). Istoria românilor devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național" ca forța propulsantă a istoriei românilor, D.D. Patrașcanu (1937) izolează un "instinct al neatârnării" ca principiul motor al istoriei naționale. După cum am arătat în secțiunile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriei noastre" (Roller, 1952, p. 56). Sistemul social românesc este astfel dislocat din aria de influență a Bizanțului retrograd, intrând sub sfera culturii slavone, reprezentanta progresismului în istorie. Dincolo de slavofilia explicită care străbate întreaga expoziție istorică, în manual pot fi reperate și o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost permisă pentru a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în fine, mare Răscoală din 1907. Pentru fiecare din aceste evenimente explozive, manualul evidențiază natura lor socială. Acolo unde naționaliștii descopereau primatul conotațiilor naționale, socialiștii răstoarnă ierarhia, subliniind primordialitatea cauzelor sociale. În cazul răscoalei conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri s-au unit cu țăranii români și împreună au început să pedepsească pe grofi (moșieri)" (Roller, 1952, p. 282). Revoluția națională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost deja decapate din procesul etnogenetic românesc. Primele generații postcomuniste de manuale de istorie, până la pluralizarea discursului despre trecut odată cu introducere manualelor alternative începând cu 1998, exhibă încă o evidentă rezidualitate comunistă. Elemente reziduale ale discursului istoric național-comunist pot fi reperate în perpetuarea unei istorii proletariste. În privința chestiunii originii, de exemplu, agentul sociogenetic al românității, elementul care a sudat etnic daco-romanismul a fost munca: "Trăind și muncind împreună, [...] încetul cu încetul, dacii și romanii s-au contopit unii cu alții. Din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drumul integrării românești în comunitatea de valori europeană. Anul 1998 apare astfel ca momentul critic - punctul de inflexiune - care marchează simbolic debutul procesului de reconfigurare a memoriei publice românești pe aliniamentele eticii europene a memoriei. În acest an poate fi reperată producerea unei masive prefaceri a ordinii discursive a memoriei publice românești. În avangarda reflecției istoriografice, debutul acestui moment tranzitoriu este ilustrat de publicarea provocatoarei cărți semnate de L. Boia, Istorie și mit în conștiința românească (1997), lucrare care a dat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de colectivizare și sistematizare, gradul cel mai intens de nostalgie este localizat tocmai în lumea satului (49 la sută dintre respondenții care locuiesc în sate apreciind pozitiv fostul regim). La fel de curios este faptul că doza minimă de nostalgie poate fi reperată în orașele cu mai puțin de 30.000 de locuitori, unde doar 21 la sută dintre respondenți au evaluat pozitiv regimul comunist. Această distribuție a datelor este dificil de explicat, pentru lămurirea ei fiind necesare investigații suplimentare și de o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nominal panteonul național al figurilor istorice românești; d) dimensiunea stilizată artistic și imortalizată iconic, dată de totalitatea operelor de artă (literar-poetice, picturale, muzicale, teatrale, cinematografice) care vehiculează sensuri și reprezentări ale trecutului românesc. Inclusiv în literatura didactică românească poate fi reperată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o "revoluție iconică" izvorâtă din introducerea imaginilor în corpul textual. Componenta grafică a manualelor școlare formează, fără îndoială, un subunivers vizual al discursului despre trecut, parte integrantă a câmpului general definit de semantica trecutului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina polarizată. Ambarcațiunile vikingilor, navigând prin cețurile oceanului, se orientau după piatra solară, care repera poziția astrului și pe o vreme acoperită. * La celălalt capăt al lumii germanice, la începutul secolului XIII-lea, s-a născut marea epopee din care s-a desprins mitologia continentală, până la Tetralogia norvegiană. Nibelungii sunt o Iliadă germană; Borges crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aici provine dansul ăsta... "cocoyé"!... Da, însă trebuie să mai fie în orchestră și o "bocú", un tambur utilizat de cei din Santiago și din Orient în timpul carnavalului. "Bocú" în limbajul "kikongo" înseamnă pur și simplu tambur. Este ușor de reperat, că sunetele sale sînt mai ascuțite decît ale celorlalte tambururi... Vedeam eu că ceva lipsește, totuși... Sigur, se observă, chiar dacă au înlocuit "bocú" cu "requinto", tamburul ăla mititel... Nu-i același lucru, dom' Rafael, e... altceva... Aveți perfectă dreptate, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în Cuba, spaniolii au interzis drastic practicile religioase și atunci am disimulat divinitățile noastre printre cele catolice. Aceste divinități erau multe și aveau sau reprezentau forțe precise: păduri, rîuri, vînt, furtună, mare, trăsnet, boală, etc. Se chemau Orishas. Au fost reperate numai în Nigeria vreo 400. În Cuba sînt cunoscute vreo 40, dar numai 20 fac obiectul unui cult. Există o ierarhizare printre aceste spirite? Ca la greci, de exemplu? Într-un fel, da. Obatalá (Ochalá) este puțin șeful divinităților. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări. Moarte și demnitate În ultimii ani, tot mai multe organizații civice militează pentru dreptul fiecăruia de a și alege momen tul morții, atunci când o maladie incurabilă sau o suferință atroce devin dezumanizante și împovărătoare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cinci mii de ani mai tîrziu. În America și în Asia de Sud-Est, motivul cultivării primelor plante a fost nu atît valoarea lor alimentară cît faptul că acestea erau produse de lux : condimente, plante indus triale sau specii rare din care erau reperate exemplare izolate ce trebuiau protejate. Așa au fost ardeiul iute și sisalul în Mexic ; bumbacul și tigva în America de Sud ; floarea-soarelui, talpa -gîștei și călinul în estul Americii de Nord ; betelul și nuca de areca în Thailanda. Oamenii și-au propus să crească
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de multiple infecții. După ce a crezut că boala era de origine genetică, Gajdusek a demonstrat că era cauzată de un virus lent, deosebit de rezistent și care n-a putut fi izolat nici la ora actuală. Era prima dată cînd se repera la om o maladie degenerativă cauzată de un virus lent, însă boli ale animalelor precum scrapia (în engleză, scrapie) și boala vacii nebune, care a făcut recent ravagii în Marea Britanie, sînt foarte asemănătoare. Chiar la om, o altă afecțiune degenerativă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
văzul și auzul Îmi slujesc strâns legate Între ele. Și că aud chiar cu pielea, aceea rărită de dinaintea urechiușei și, cum spune cineva, chiar cu ochii. Și, cu urechiușele pe cap, nu ca la voi, puse cam anapoda, eu pot repera exact pe cel care comite imprudența să chițcăie sau pur și simplu să umble. Și, pentru că pot distinge două sunete emise la numai o sutime de miime de secundă diferență, precum ceva ce se furișează, Îi aflu direcția cu o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exemplu distinct în acest sens și poate nu întâmplător se spune „ a nimerit orbul Brăila”. Se face trimitere în mod evident la țesătura de evantai a Brăilei, toate străzile ducând la Dunăre. Strada copilăriei și a tinereții mele poate fi reperată extrem de ușor pe orice variantă ai intra în Brăila. Când eram mică, mi-aduc aminte, strada noastră - îndeosebi după ploile torențiale de vară - era încadrată pe ambele părți de adevărate invazii de stânjenei violet. Ieșeam la poartă, mă așezam pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
riscului de prăbușire hemodinamică și stop cardiac, prin suprimarea stării de simpaticotonie pe care o induce anestezia generală. Se face o incizie de 5-7 cm subxifoidian, se secționează linia albă și se rezecă apendicele subxifoidian. Se pătrunde în spatele sternului, se reperează pericardul, care este sub tensiune. Se practică o mică incizie în pericard, moment în care lichidul intrapericardic se exteriorizează în jet. Evacuarea conținutului pericardic se face lent pentru a preveni dilatația acută de cord. Se recoltează lichid pentru examenele citologic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
Horvat). Intervențiile s-au făcut sub anestezie generală cu intubație oro-traheală. Incizia se execută în partea superioară a regiunii epigastrice, se secționează linia albă și peritoneul, după care se pătrunde în cavitatea peritoneală. Nu este necesară rezecția apendicelui xifoid. Se reperează centrul tendinos diafragmatic, care este eversat, datorită presiunii lichidului intrapericardic. Se practică o mică incizie la acest nivel (3-5 mm), lichidul se evacuează lent; se vor recolta probe pentru determinări citologice, biochimice și bacteriologice. După evacuarea parțială a revărsatului se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
adânci în speranțele, stereotipurile și temerile lor, conștientizate și neconștientizate, a fost lichidul amniotic în care am continuat să evoluez până am dobândit propria gândire critică. Ca în experimentul lui Piaget asupra dobândirii conștiinței de sine, am început să mă reperez în momentele în care cei mai importanți oameni din jurul meu îmi trimiteau mesaje - despre cum sunt și cum ar trebui să fiu - devenind oglinzi în care mă reflectam, regăsind acolo locul meu în imaginea lumii, așa cum era ea metabolizata de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cu cele ale unui coleg, care nu e tată decât două ore pe săptămână. Când am publicat prima carte, am fost foarte mândră de realizarea mea, cu-atât mai mult cu cât, la diverse manifestări științifice, lumea părea să mă repereze după calitatea mea de autor. Cartea părea să-mi legitimeze statutul și să-mi confirme că efortul a meritat orice sacrificiu. Cea mai mare satisfacție am avut-o când am publicat teza mea de doctorat, la care am muncit cu-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
reprezintă un fapt comun în toate societățile și în toate epocile. Desigur, în toate societățile, indiferent de gradul lor de dezvoltare, îmbrăcămintea este un fapt pregnant și universal, dar aceasta nu atrage după sine nicidecum exclusivitatea manifestărilor modei. Astfel, putem repera comportamente "dictate" de modă în cele mai diverse sectoare ale vieții umane, fie că ne referim la doctrinele politice, la descoperirile științifice și tehnologice, la curentele literare și artistice, la estetica corporală (îmbrăcăminte, coafură, menținerea siluetei etc.) sau chiar la
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de la starea sa naturală la societatea civilă, semnele reprezentative ale bogăției generând inegalități sociale (J.-J. Rousseau, 1754/2001, 69). O dată cu estetica și literatura franceză a secolului al XIX-lea, semnificațiile ideii de modă capătă alte metamorfoze. Un sens îl reperăm într-un tratat dedicat vieții elegante semnat de Honoré de Balzac (1799-1850). Moda, arată acesta, reprezintă "opinia publică în materie de costum" (H. de Balzac, 1833/2006, 36), ceea ce ar putea însemna că un număr semnificativ al membrilor unei populații
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
la un moment dat, în sociologie, psihosociologie, antropologie și în științele comunicării. 1.2.1. Etapa evoluționismului (1871-1890): motivele universale ale purtării hainelor Primele preocupări privind răspunsul la întrebarea de ce poartă oamenii haine și care sunt funcțiile acestora pot fi reperate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în anii de debut al unor științe sociale și comportamentale cum ar fi psihologia, antropologia și sociologia. Sub influența celebrei lucrări a lui Charles Darwin, Expression of Emotions in Man
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a lui Gustave Le Bon și Règles de la méthode sociologique (1895) a lui Émile Durkheim, analiza modei vestimentare a cunoscut diverse linii de teoretizare. Astfel, pe un parcurs cronologico-bibliografic care începe cu lucrările citate anterior și până în anii '60, putem repera trei direcții separate, dar complementare, cu ajutorul cărora a fost explicată moda ca fenomen social (J.I. Nelson, 2007, 178). Prima interpretare tratează moda ca un fenomen constitutiv modernității. În acest sens, asistăm la formularea primei teorii sociologice a modei, respectiv teoria
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
1919, 253). În mod surprinzător, rezultatele obținute nu-l determină să formuleze concluzii în termeni de cauzalitate. Unii analiști (R. Köning, 1971/1973, 43; M. Carter, 2003, 91; Y. Kawamura, 2003, 17) ai cercetării sale, raportându-se la evenimentele istorice reperate pe parcursul celor șaptezeci de ani la care se referă cercetarea antropologului american, au accentuat că variațiile stilurilor vestimentare pot fi explicate prin războaie, revoluții, invenții tehnologice, instituții sociale. S-ar putea ca fluctuațiile "violente" ale lungimii rochiei să coincidă cu
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]