1,877 matches
-
numai gluga și întunericul îi ascundeau chipul îmbătrânit brusc și degetele ca de mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni care-și pipăiau destinul. «Ești gata, Învățătorule», I-a șoptit Iuda (posteritatea, revizuind istoria, a reprimat, mai târziu, această mențiune din textele oficiale, dar o găsești în evangheliile apocrife). Iisus s-a uitat încă o dată la el cu iubire nesfârșită, știind că memoria lui va fi damnată, deși el, Iuda, era singurul care, de fapt, cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
PCR, înjurând portarul și femeia de serviciu. Ooo, ce moment măreț, ooo, ce epopeee națională! Și așa țara noastră mică, dar tristă s-a mai îmbogățit cu 300.000 de revoluționari cu certificate și acte în regulă, iar aceștia au reprimat repede memoria acelor ore de încleștare și mare eroism. Cum ar apărea ei dacă ar povesti că, de fapt, în primării și consilii nu era nimeni, iar ei doar au dat jos de pe perete tabloul lui Ceaușescu și-au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
biroului primului-secretar? Mai târziu, poate, a venit femeia de serviciu și i-a rugat să nu mai arunce țigările pe covor, și ei au zis că „ai grijă că te plesnim, mama ta de nomenclaturistă!”. Nu, nu, nu-i bine! Reprimăm totul și spunem: „În aceea zi, eu, împreună cu alți câțiva colegi revoluționari, am ocupat sediul puterii locale și am înființat primul comitet revoluționar de salvare națională”. Mihaela, draga mea, am o părere foarte proastă despre istorici (în România socialistă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbească despre asta în fața prietenei ei. Nici măcar nu știu că au povești comune, fiindcă fiecare inventase o variantă mai „respectabilă”, o istorie oficială mai de succes a propriei familii. Walizada a început să lucreze de la 5 ani. Nu își poate reprima nici acum jena. Exista, îmi povestește ea, o clasă bogată, cu un rege, era vremea regatului și era pace. Bogații erau foarte segregați de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moartea sa, a venit instituția funerară, l-a făcut pachet, l-a luat și mai departe a dispărut fără nici o ceremonie, fără nici o înmormântare, fără nimic. Dragoș zice că a fost coerent cu el însuși. Cred. Nu îmi pot însă reprima contrarierea. Nu atât pentru dispariția corpului, cât pentru lipsa oricărei ceremonii de despărțire, fie ea și complet laică. Plus descoperirea lui M. că Nick avea cinci ani mai mult decât spunea. Cochetărie? Teamă? Am fi avut noi alt comportament știindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
traficul de carne vie în vederea prostituției și a prelevării de organe pentru transplant, exploatarea sexuală a copiilor, munca forțată ș.a. În cea mai mare parte, acestea sunt încă posibile, tocmai datorită corupției celor însărcinați să le prevină și să le reprime. În ceea ce privește munca forțată, spre exemplu, a devenit un fapt larg cunoscut că pentru confecționarea vestitelor covoare manuale atât de căutate și apreciate, în țările producătoare, zeci de mii de copii de la vârsta de 6-7 ani, în loc să meargă la școală, lucrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu, zise Deggle, ca să umple tăcerea plină de așteptări. Femeia zâmbi fericită. — O, Virgil! zise ea către Deggle, care se trase înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc s-o reprim - îmi pare ușor rău că nu s-a găsit cineva atât de tare, cu atât de multă putere asupra mea, care să mă determine să nu mai beau. Nu prea văd ce ar fi trebuit să facă, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își scrie obișnuita cronică pentru săptămânalul la care colaborează. Scrie pentru puținii bani pe care îi primește, la lună, să-și mai completeze astfel pensia de calic. Îmi vine, dintr-o pornire duioasă, să-i arăt recenzia din 1953. Îmi reprim gestul, gândindu-mă să nu-l rănesc. Schimbăm, când ne întâlnim pe culoarele Bibliotecii, câteva cuvinte de circumstanță. O prețuire anonimă, marcată în ani de câteva gesturi banale de bunăvoință. Într-un fel și de solidaritate, dacă stai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
directă. Parșivenie țărănească, străveche. Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat, dar ea trăiește în mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
homme sur la nature. Eroul rabelaisian este considerat cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
face constatări importante despre caracterul social al râsului. Acest tip de comic abolește distanțele, regulile, convențiile pe care le impune viața socială; el apropie și amestecă ceea ce obișnuința și logica disting, permitând exprimarea a tot ceea ce, în mod normal, este reprimat. Carnavalescul este “în stare să încalce regulile, subversiv, profanator”, dar dispune de un caracter ambiguu care, pe plan ideologic și folosind aceleași procedee, îl ajută să facă la fel de bine jocul reacției pozitive, ca și pe cel al contestării. Honore Daumier
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lor. Grințu tresărise când Meșteru pronunțase numele satului din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța statală de către toți guvernanții precum și de intrușii care au primit azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul de ruj de pe buza de jos. Izbucnește în lacrimi când o vede pe doamna Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea ca să își reprime emoțiile. Tristețea ei mă mișcă și îi ofer mâna: stăm umăr lângă umăr în fața împărătesei moarte. Sosește un grup de bocitoare, care jelesc în diverse stiluri. Sună mai mult a cântat decât a plâns. Îmi aduce aminte de muzica stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
randamentul, utilitarismul, reușita materială, consumul etc, care împing cultura umanistă spre margine, în timp ce triumfă cultura științifică și tehnică, care e bazată nu pe concepte ideale, ci pe obiectivitate și care implică o nouă viziune a lucrurilor." Este greu să ne reprimăm un sentiment de alarmă citind toate acestea, mai ales că eseistul ne explică liniștit, ba chiar cu simpatie, cum reacția la această cultură e de tip irațional și se manifestă în rândul unei anumite categorii a tineretului împotriva societății tehniciste
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
clanului Oda nu cunosc mila. Ce vină i-au putut găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de spus. Înțelegând exact ce însemna expresia din ochii lui Mitsuhide, continuă să-l dăscălească: Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie bărbătească, ci și cu lacrimi femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să pună planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
personalități politico - culturale de primă mărime din spațiul românesc. Dacă în anii 1905 - 1906 pare mai liniștit și mulțumit, anul 1907 e pentru el un an de zbucium și frământări, de neliniște, suferință și amărăciune când răscoalele țărănești au fost reprimate brutal, ceea ce îl determină să ia o poziție netă pentru sprijinirea celor oprimați și condamnarea virulentă a regimului opresor. Din această poziție a scriitorului a apărut acel „1907, din primăvară până în toamnă”, cel mai virulent pamflet politic, publicat în ziarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
părinților pustiei. Uita degrabă greșelile celor din jur. Toate acestea erau pentru sfinția sa calități. Era un monah al iubirii și al iertării. Avea darul smereniei și al bunei cuviințe. Îi saluta pe cei mici ca și pe cei cu funcții, reprima disputele, era omul dialogului și iubea comuniunea. Era un bun povestitor. Îi plăcea să recite din poeziile lui Mihai Eminescu. A muncit și s-a rugat până în ultima clipă a vieții. S-a asemănat mult cu părinții cărturari din timpul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aveam chef. ― Nu vreau să mai chem pe nimeni, iam spus Mariei. Dar oricum nu vreau să merg. Maria zâmbi din nou, cu toată gura. ― Perfect, te aștept jos. După ce am văzut-o dispărând din cameră, nu mi-am putut reprima zâmbetul. Deși nu recunoșteam asta, Îmi plăcea la nebunie felul ei de a fi. Mi-am pus blugii și o cămașă primită de la Victor. Nu ar fi trebuit să mă mai ating de cadourile de la el, dar cămașa aceea era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că nu am scris decât câteva pagini. Viața mea nu e atât de interesantă Încât să necesite așa de mult spațiu. De fapt, singurul lucru despre care a meritat să scriu a fost...ei bine, tu. Nu mi-am putut reprima zâmbetul. ― Glumești. Ai scris despre mine? Își dădu ochii peste cap Într-un mod incredibil de adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-i spun cât de mult greșise și să-l implor să mă primească înapoi. Era o prostie să ai un impuls din ăsta incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui. Mă pricep de minune la trucurile tale psihanalitice! Nu sunt o idioată! Doar am trăit în New York - al doilea oraș, după San Francisco, în materie de psihanaliști! Probabil că aș putea să te psihanalizez eu pe tine! Mi-am reprimat pofta de a-l fixa pe doctorul Billings și de a-i spune: „Te simți amenințat de mine?“. Fără nici un motiv, am răspuns, în final, zâmbind dulce. N-am vrut să spun nimic cu chestia asta. Două telefoane pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]