707 matches
-
ce ar fi fost dacă", dar care sunt, prin natura lor, improbabile. Deși politicile economice și sociale ale lui Stalin au pus bazele pentru ridicarea URSS la statutul de supraputere, cruzimea cu care a condus afacerile sovietice au fost ulterior repudiate de succesorii săi în conducerea Partidului Comunist. Trebuie notată denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov în februarie 1956. În "Raportul secret", "Despre cultul personalității și consecințele lui", ținut în cadrul sesiunii închise a celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
de ani au apărut pe firmamentul politic al României Mici trei tineri, ambiția cărora a fost șefia partidului conservator. Acești trei tineri se numeau Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și Neculae Filipescu.<br>Pentru această șefie ei s-au zbătut, au repudiat idealuri, au jertfit convingeri, au nesocotit prietenii, au răbdat umilinți, au consimțit la întovărășiri nefirești, au făcut compromisiuni cu demnitatea și tranzacții cu morala. Au născocit, într-un cuvânt, tot ceea ce un scop atât de stăpânitor poate îndemna un suflet
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Maria a fost de fapt August Ludwig, Freiherr von Senarclens de Grancy, șambelanul mamei lor. Mama lui, deși consort al Marelui Ducat, a trăit despărțită de soțul ei, de care în cele din urmă a divorțat, dar acesta nu a repudiat paternitatea oricăruia dintre cei patru copii născuți în timpul căsătoriei. Atunci când țareviciul Alexandru al Rusiei și-a ales-o ca soție pe tânăra soră a Prințului Alexandru, Maria, care avea 16 ani, părinții lui au consimțit la căsătorie. Din cauza tinereții ei
Prințul Alexandru de Hesse și Rin () [Corola-website/Science/318261_a_319590]
-
1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall și curând a fost investit Prinț de Wales, Caroline devenind Prințesă de Wales. A fost prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani, ultima fiind Caterina de Aragon. Cum regele își repudiase soția Sofia Dorothea de Celle în 1694, nu exista o regină iar Caroline deținea rangul cel mai înalt al unei femei din regat. Carolina s-a împrietenit cu Sir Robert Walpole, politician și ocazional prim-ministru; influența lui a asigurat
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Efectul Jupiter", în care a prezis că o aliniere a planetelor de aceeași parte a Soarelui în martie 1982 avea să producă efecte gravitaționale ce ar putea declanșa cutremure în zona faliei Sân Andreas, distrugând orașul Los Angeles. Gribbin a repudiat aceste afirmații într-un articol publicat în 17 iulie 1980 în "New Scientist". Într-un articol din februarie 1988 publicat în "Nature", Gribbin a fost primul care a sugerat că efectul de seră ar putea fi redus prin introducerea de
John Gribbin () [Corola-website/Science/318839_a_320168]
-
ajungem cu toții în mâinile diavolului”. În primul său raport, Santa Anna a susținut că au fost uciși 600 de texani, și doar 70 de soldați mexicani au murit și 300 au fost răniți. Ulterior, secretarul său, Ramón Martínez Caro, a repudiat acest raport. Alte estimări ale numărului de mexicani uciși sunt între 60 și 2.000, cu încă 250-300 de răniți. Istoricii care tratează bătălia de la Alamo estimează numărul victimelor mexicane la 400-600. Aceasta reprezintă aproximativ o treime din numărul mexicanilor
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
mișcarea disidentă pentru a-și păstra reputația de lider comunist loial și de succes. Sub presiunea crescândă a autorităților, mișcarea națională a suferit o pierdere în aprilie 1979, când proeminentul disident georgian, Zviad Gamsakhurdia, a fost grațiat după ce și-a repudiat opiniile, recunoscând pe postul național de televiziune că a făcut „greșeli de judecată”. Ca asociat apropiat al lui Gamsakhurdia, Merab Kostava, a refuzat să se predea, și a rămas lider al mișcării disidente până când a fost eliberat în 1987 și
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
ca apanaj în favoarea fratelui său Álmos. Regele Coloman a învins răscoala lui Petar Svačić din 1097. Coloman (Kálmán) l-a privat pe fratele său, Álmos, de ducatul său ("tercia pars regni") în 1107. Pe soția sa, Eufemia a Kievului, a repudiat-o ca adulteră; a divorțat de ea și a trimis-o înapoi la Kiev (cca. 1114). Eufemia a născut un fiu, pe nume Boris, la Kiev, dar regele Coloman a refuzat să-l recunoască de fiu. În preajma anului 1115, regele
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
an după ce fratele lui Theobald, Ștefan devenea rege al Angliei. Regele Ludovic al VII-lea al Franței s-a aflat în stare de război cu Theobald, atunci când a permis contelui Raoul I de Vermandois (totodată, seneșal al Franței) să o repudieze pe soția sa Eléonore de Blois, care era sora lui Theobald, pentru a se căsători cu Petronilla de Aquitania, sora reginei Franței. Războiul, care a durat doi ani (1142-1144), a fost marcat de ocuparea provinciei Champagne de către armata regală și
Theobald al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/324406_a_325735]
-
de pretextul că merge la vânătoare. Pe acest motiv a obținut arme de la pasă, precum și câinele de vânătoare al acestuia. După ce astfel a adormit vigilenta pasei, aducându-i în câteva rânduri vânat bogat de iepuri, într’o zi Stânga a repudiat copoiul spre cetate, legandu-i la gât o tinichea cu înștiințarea scrisă pe ea: “Haiducește Stânga’n pace, ca n’ai, pasă, ce-i mai face! “ Iar el s’a ascuns atunci în “cetatea latină” de la Albotina, unde s’a
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
a devenit susținător al Imperiului. Atunci când socrul său, ducele Otto de Nordheim a trecut în tabăra adversarilor lui Henric al IV-lea și și-a abandonat ducatul, Welf a rămas loial față de Henric. Pentru a îndeplini ordinele acestuia, el a repudiat-o pe ducesa Ethelinde și a divorțat de ea, imediat după care (în 1070) fidelitatea i-a fost răsplătită prin numirea sa ca duce de Bavaria în locul lui Otto al II-lea de Nordheim. Acest eveniment a avut loc la
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
să îi ofere un moștenitor. Între timp, Filip August a început în 1184 un război împotriva Flandrei și, înfuriat că Balduin al V-lea îi sprijinea pe dușmanii săi, a convocat un conciliu la Sens cu scopul de a o repudia pe Elisabeta de Hainaut. Potrivit cronicii lui Gislebert de Mons, Elisabeta a apărut atunci desculță, ca un penitent, în bisericile orașului, câștigând astfel simpatia publicului. Unchiul regelui, Robert I de Dreux, s-a interpus cu succes acestei situații, astfel încât Elisabeta
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
Potrivit cronicii lui Gislebert de Mons, Elisabeta a apărut atunci desculță, ca un penitent, în bisericile orașului, câștigând astfel simpatia publicului. Unchiul regelui, Robert I de Dreux, s-a interpus cu succes acestei situații, astfel încât Elisabeta nu a mai fost repudiată, mai ales că acest lucru ar fi însemnat pierderea provinciei Artois de către coroana Franței. În cele din urmă, la 5 septembrie 1187, ea dat naștere mult doritului moștenitor, viitorul rege Ludovic al VIII-lea. Cea de a doua sarcină a
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
înțeleptei sale politici diplomatice prin convingerea papei Ștefan al II-lea să îi accepte protecția, moartea lui Carloman I îi lăsa mână liberă lui Carol cel Mare, acum ferm instalat pe tronul francilor, să acționeze împotriva longobarzilor, după ce deja o repudiase pe fiica lui Desiderius, Desiderata. În anul următor, un nou papă Adrian I, din tabăra opusă lui Desiderius, a întors jocul alianțelor, cerându-i regelui longobard cedarea de noi regiuni, fapt care l-a pus pe Desiderius în situația de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Însă Stanislav depindea în întregime de succesul armatei lui Carol, care după Bătălia de la Poltava (1709), autoritatea lui Stanislav începea să dispară. În această perioadă, Stanislav a locuit în orașul Rydzyna. Marea majoritate a polonezilor s-au grăbit să-l repudieze pe Stanislav și să facă pace cu August. Stanislav a fost însoțit de armata din Cracovia în retragerea sa în Pomerania suedeză. La restaurarea lui August, Stanislav a predat coroana poloneză (deși a păstrat titlul regal), în schimbul micului principat din
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții fiului ei Bohemond
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Raoul a fost văr de gradul întâi cu regele Ludovic al VI-lea. Raoul a servit ca seneșal de Franța în timpul domniei rudei sale, Ludovic al VII-lea. Sub presiunea reginei Eleonora, Ludovic i-a acordat permisiunea de a o repudia pe soția sa, Eleonora de Blois în favoarea surorii Eleonorei de Aquitania, Petronilla de Aquitania. Acest fapt l-a condus pe Raoul la un război deschis cu contele Theobald al II-lea de Champagne, care era fratele primei sale soții. Războiul
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
veche, a fost identificată ca Judith, fiica lui Geza, Marele Duce al Ungariei. La scurt timp după nașterea sa, căsătoria dintre părinții săi a luat sfârșit, probabil din cauza deteriorării relațiilor politice dintre Polonia și Ungaria. Mama lui Bezprym a fost repudiată și trimisă departe, deși, este posibil să fi rămas în Polonia și să fi murit la scurt timp după aceea. La scurt timp după divorț, Boleslau s-a recăsătorit cu Emnilda, cu care a avut cinci copii. Fiul cel mare
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
și 20 aprilie 1089) de către cetățenii acelui oraș, pentru a-i sprijini în fața invaziilor lui Robert Guiscard, însă a încetat din viață înainte de 1090. Nu a avut niciun urmaș cu soția sa Gemma, pe care se pare că ar fi repudiat-o.
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
a se urca pe tron, cu Barbara Radziwill, fiica hatmanului Jerzy Radziwill. Atât de agitat a fost primul Seim al lui Sigismund (31 octombrie 1548), încât deputații au amenințat că renunță la loialitatea lor, cu excepția în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550 Sigismund a convocat o a doua adunare a Seimului, iar nobilimea a fost mustrată de Piotr Kmita, mareșalul Seimului, care i-a acuzat de
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
a Hildegarde de Baugency). Filip I (n. 1052 - d. 1108), rege al Franței și-a închis prima soție, Berthe de Frise, într-o mănăstire a castelului de Montreuil, care constituia mare parte din zestrea ei, cu scopul de a o repudia și de a se recăsători. El intenționa să se căsătorească cu Emma, fica contelui Roger I al Siciliei. Istoricii au susținut că Bertrade a făcut să-i parvină regelui un mesaj prin care-i spunea că mariajul ei cu Foulque
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
este interzis și pedepsit cu închisoarea. Iar pentru că în final sângele învinge totul, această soră mai mare a lui Nojoud, merge și declară că în timp ce soțul ei întreținea relații sexuale cu cealaltă soră, ea nu îi mai era soție, fiind repudiată prin divorț de soț, iar acesta fiind liber, putea să întrețină relații intime cu sora liberă. Astfel cei 2 sunt eliberați din închisoare și se căsătoresc, obligați fiind. Astfel un bărbat a putut ține 2 soții din 2 surori. Mai
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
cu ducele Henric al III-lea de Limburg. În 1171, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, de această dată cu Agnes, fiică a ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut o fiică, Ermesinda. Această naștere a repus pe tapet chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
a se urca pe tron, cu Barbara Radziwill, fiica hatmanului Jerzy Radziwill. Atât de agitat a fost primul Seim al lui Sigismung (31 octombrie 1548), încât deputații au amenințat că renunță la loialitatea lor, cu excepția în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550, Sigismund a strâns a doua adunare Seim, iar nobilimea a fost mustrată de Piotr Kmita, Mareșalul Seimului, care i-a acuzat de încercarea de
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Theobald, conte de Champagne (ca Theobald al IV-lea) și rege al Navarrei (ca Theobald I), care pe atunci era doar un adolescent. Căsătoria a avut loc împotriva voinței împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. În 1222, Theobald a repudiat-o pe Gertruda fie pe motiv de consanguinitate (potrivit cronicii lui Albericus Trium Fontanum), fie de sterilitate (conform cu călugărul Richerus). În 1224, ea s-a căsătorit pentru a treia oară, de această dată cu contele Simon al III-lea de
Gertruda de Dagsburg () [Corola-website/Science/328518_a_329847]