717 matches
-
a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu e o noțiune cronologică, de aceea Macedonski, mort la vârsta de șaptezeci de ani, e numit "nou", iar dnii Goga și Topîr-ceanu sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
leninismului romantic. În sfârșit, ultima etapă a conducerii ceaușiste are în vedere derivele totalitare tot mai accentuate ale regimului, din cauza cărora va cunoaște o progresivă izolare internațională. După 1985, anul ajungerii la putere a lui Mihail Gorbaciov, RSR va fi repudiată chiar de către "lagărul socialist", transformându-se într-un paria pentru mișcarea comunistă internațională, a cărei "îmburghezire" o percepuse însă ca dezintegratoare din punct de vedere ideologic și constrângătoare din punct de vedere politic. După expunerea corpusului empiric al lucrării urmează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
July 1976, 8). În presa română, conferința a fost tratată cu moderație. Au fost omise în general tușele prosovietice sau antisovietice. Ideea lui Belinguer despre colaborarea dintre partidele comuniste și cele social-democrate a fost amintită, ca și intervențiile lui Brejnev "repudiind orice interes sovietic în stabilirea unui centru conducător, ca și comentariul balansator despre continua relevanță a internaționalismului proletar" (SR/Romania: 14 July 1976, 11). În acest punct, merită să reamintim faptul că, pentru succesorul lui Hrușciov, "fiecare încercare separată de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
repugna, așa cum observă și Șerban Orescu (2006: 89-91), dar se folosea de pozițiile internaționale ale PCF, PCIt sau PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privește disidența calculată în raport cu tutorele niciodată complet și practic imposibil de repudiat, centrul moscovit. Așa cum afirma secretarul general al PCR la conferința națională a PCR din 1977, "noțiunea de eurocomunism" reflectă dreptul legitim al fiecărui partid comunist de a utiliza strategii și concepte specifice arealului cultural și național din care face parte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
relatat doamna Lia Br? tianu locotenentului lui Iorga, Dimitrie Munteanu-R�mnic (acesta repet�ndu-i ulterior fiului s? u, Frasin Munteanu-R�mnic spusele acesteia), al? tur�ndu-i-se lui Carol dup? �ntoarcerea acestuia, Gheorghe Br? tianu a fost practic repudiat de restul clanului Br? tianu. De asemenea, conform zvonurilor bucure? tene, dup? �ntoarcere, Carol l-a g? sit pe prin? ul Barbu ? tirbei �n apartamentele Reginei Maria ? i a f? cut o scen?. Carol, care-? i venerase mama p�n? atunci, nu putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adevărat, cîțiva boemi iluștri, s-a simțit bine în compania lor, a avut ce discuta, dar atît. Nu s-a lăsat contaminat. A preferat însă, observăm noi, boemia spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor și al documentelor oficiale, martorul unei istorii continue și glorioase a eroilor reali, ci este spartă, discontinuă, uneori incoerentă, un mozaic de texte și de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contactele imediate și diversificate cu Occidentul având un rol important. Paradigma marxistă a fost abandonată - de altfel, recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările „marxiste” au fost mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul 1900, Buddha nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte noutăți ar fi adus el, yoga a fost tiparul în care i s-a format gândirea”. Iluminatul se opune atât ritualismului brahmanic
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cei ce se recunosc în ea. Refractarii, fie ei chiar francezi, nu aparțin Națiunii. Deputații stării a treia aleși din februarie pînă în mai 1789 în statele generale confirmă de îndată acest principiu ce pune bazele unei colectivități politice care repudiază Vechiul Regim, în timp ce registrele cu doleanțe abordează prea puțin problemele ce privesc natura Statului. Deschiderea solemnă a ceremoniei de către Louis XVI se desfășoară pe 5 mai. După 17 iunie, deputații stării a treia, conjugîndu-se cu cîțiva transfugi de alt ordin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
secolelor XVIII-XX, în Franța, cît și în alte locuri, modalitatea de legitimare a puterii se modificase în întregime, se impunea reeducarea poporului, în special a maselor largi ale acestuia care aproape că ignorau apartenența lor preeminentă la un Stat-Națiune ce repudia încă doctrina suveranității populare. Din acest moment, toate marile state europene se vor strădui să-și transforme supușii, constrînși la supunere pînă mai ieri, în cetățeni dornici și mîndri totodată de a le servi interesele. Național-civismul rămîne astfel etalonul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
el capitulează în fața principiului de întemeiere a naționalităților pe baza unei legitimități mai mult sau mai puțin populare. De altfel, o face în niște termeni în care Fichte și Herder se regăsesc în bună parte. "Este clar, scrie el, că repudiind principiul legitimității dinastice nu putem oferi altă bază delimitării teritoriale a Statelor decît aceea a dreptului na-țiunilor, adică a grupurilor naturale determinate de rasă, istorie și voință a populațiilor."233 Însă recunoașterea acestei bulversări ideologice care-l ingrijorează îl determină
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
autonomie internă Voievodinei și regiunii Kosovo, pînă atunci integrate Serbiei. În același scop ce viza deznodarea legăturii dintre o naționalitate și un teritoriu proprii acesteia, el va instaura cele două apartenențe naționale, iugoslavă și musulmană, prima în beneficiul celor care repudiază vechile particularisme, a doua în favoarea credincioșilor islamici repartizați între Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Macedonia și restul federației. În sfîrșit, tot în spiritul acestei ambiții, el va obliga Croația și Slovenia să suporte o parte considerabilă a investițiilor necesare dezvoltării republicilor sărace, asigurîn-du-le
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unor poeme sumbre și disperate, el este inventatorul partidului omolog din Bosnia ca și al celui din Republica Sîrbă. Impactul criminalității războiului naționalităților în Croația, Bosnia sau în Caucaz reprezintă un al patrulea element care reclamă unele comentarii. Luptele care repudiază orice convenții umanitare reușesc într-un mod inexplicabil să instige populațiile, unele împotriva altora. Abia se cicatrizează rănile vechi și alte masacre se produc pe locul lor, ca, de exemplu, atunci cînd trupele croate distrug satul Divoselo, înainte de a ceda
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se va descîlci începînd cu 1934, la inițiativa Partidului comunist francez care se preocupă într-un alt mod de pagubele provocate de acest amalgam care tinde să strivească cu aceeași ostilitate pe democrații moderați, pe socialiști și pe naziști, toți repudiați în aceeași clasă a "trădătorilor sociali". În mai 1935, semnarea pactului franco-sovietic va confirma faptul că schimbarea se prefigurează de acestă dată la Moscova, urmînd ca revirimentul Internaționalei comuniste să fie oficializat în luna august, pe baza unui raport prezentat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
împietrite în identitatea sa religios ortodoxă 415, ca și într-o măsură mai mare încă, a țărilor fostei Iugoslavii.416 Această sensibilitate "postnațională" se supune a ceea ce Gilles Lipovetsky numea "etica nedureroasă a noilor timpuri democratice"417, unei dispoziții ce repudiază datoria colectivă a moralei pozitive în profitul unei opțiuni etnice aservite căutării fericirii individuale sau angajamentului personal. În 1911, filozoful Georg Simmel afirma că individualismul extrem al societății moderne nu mai tolera valorile moștenite, percepute ca fiind pur formale, aceasta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Chiar sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văluri puse pe cap și astfel era imposibil ca să i se recunoască trăsăturile chipului. Femeia care ieșea din casă cu capul descoperit, adică fără văl, încălca bunele obiceiuri atât de grav, încât soțul avea dreptul, chiar datoria, de a o repudia fără să fie obligat să acorde suma pe care, în caz de divorț, o datora soției pe baza contractului matrimonial. Doar în ziua căsătoriei, mireasa, dacă era fecioară și nu văduvă, putea să se arate cu capul descoperit în procesiune
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
născut din credința sa în valabilitatea străduinței morale. Nu putem face desigur o reprezentare a modului în care se situa față de închipuirile credinței populare, din felul cum motivează respingerea interpretărilor raționale ale miturilor (în Fedros, al lui Platon). El nu repudiază asemenea interpretări din teama față de zei, ci, în parte, pentru că din moment ce s-ar apuca de așa ceva, s-ar năpusti asupra lui atît de mulți monștri, cerîndu-i o tălmăcire, încît ar fi o treabă imposibilăîn parte, (și asta este principalul), fiindcă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se aplice altă măsură. Are dreptate, scriitorii, dincolo de talentul și cărțile lor, sunt oameni ca și ceilalți și trebuie tratați identic în orice chestiune care ține de viața comunitară, nu de cea de creatori. Desigur, n-o să le distrugem sau repudiem cărțile bune pentru slăbiciunile omenești, dar nici nu trebuie să-i protejăm suplimentar din pricina acelor cărți. Din păcate, avem în istoria culturii o mulțime de exemple de mari talente, de genii care în calitatea lor de oameni au fost niște
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o treime. Mai trist e că nici nu știu exact cât a tăiat cenzorul Velescu de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, și cât redactorul meu de carte, delicatul poet Florin Mugur. Nici titlul Căutarea Căutării n-a rămas. Dacă nu repudiez complet acel volum e doar datorită faptului că au acceptat titlul Pharmakon, într-o perioadă când nu se puteau da titluri în limbi străine! La cât tăiaseră, mi-au făcut hatârul ăsta! Înainte de 1989 voiam să fiu membru USR, în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
secuiască-maghiară a catolicilor moldoveni, forțând interpretarea unor relatări ale misionarilor, precum și unele ipoteze fanteziste 494. Datorită acestei lucrări, istoriografia maghiară îl va cita deseori (practic cu orice prilej) pe Auner în susținerea tezelor privind originea catolicilor moldoveni. Scrierea a fost repudiată ulterior de Auner, fiind chiar omisă în general în autobiografiile sale; însă "răul" fusese făcut deja. Monseniorul Auner nu a oferit niciodată o explicație privitoare la această gravă eroare istoriografică, dar nici în ceea ce privea schimbarea totală a opticii istoriografice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acord cu tendința de stabilizare a personalității la această vârstă. Maturizarea fiziologică, dezvoltarea capacității de cunoaștere, apariția unor dorințe și sentimente necunoscute până acum dau adolescentului impresia că este o persoană nouă. Pentru a se afirma însă ca altul, el repudiază trecutul, respinge concepțiile celor din jur (părinți în primul rând), căutând în același timp o nouă identitate. Prin această raportare la alte modele adolescentul ia cunoștință progresiv de ceea ce este. Dialectica identității și identificării și rolul ei în reconstrucția personalității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Orientului cu fiii Cleopatrei, a fost destituit din funcția de consul și, la 1 ianuarie 31 î.H., Roma a declarat război Egiptului. Subjugat afectiv în continuare de Cleopatra, aceasta l-a convins pe amantul ei general roman s-o repudieze pe Octavia. Cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie solemnă, deși Antoniu nu divorțase de Octavia. Au și bătut monede cu chipurile lor și le-au trimis la Roma. Războiul dintre Antoniu și Octavian s-a încheiat cu bătălia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]