1,193 matches
-
estul Europei 736, corespondenții ziarelor "New York Times" și "Christian Science Monitor" dădeau tîrcoale Bucureștiului. Din articolele lor reieșea că poporul român acceptă comunismul, deși are oroare de el. După cum se arăta în "New York Times", "nici un popor nu are mai multă repulsie față de comunism decît cel român și nici unul nu face mai puțin decît acesta pentru a-l înlătura"737. Stimulat de cuvîntarea lui Gheorghiu-Dej cu privire la noua direcție, ambasadorul american din România, Schantz, le sugeră celor de la Washington să ia în considerare
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ude, autor în 1930 al lucrării Eigentum, Kapitalismus, Christentum și de Anton Orel care a publicat în același an Œconomica perennis. În numele misiunii creștine a Austriei, Dollfuss s-a opus cu putere presiunilor lui Hitler pentru care nu simțea decît repulsie. Angajat să reziste la "mareea brună" a fost asasinat de naziști la 25 iulie 1934. Politica lui a fost urmată de președintele Republicii, Wilhelm Miklas și de succesorul său la Cancelarie, Schuschnigg, fost elev la iezuiți, ministrul justiției sub Dollfuss
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
moștenitori ai Kominternului, au fost mai puternici decât scriitorii, pe care îi vor izola și compromite, aruncându-i în lupte fratricide. Intelighenția din Țară, atât cea poilitcă, cât și cea culturală, pierduse și ea conștiința națională, motivându-și amnezia cu repulsia față de de "național-comunismul" lui Ceaușescu! Roadele teoriei bolșevice a "moldovenismului" sunt cu mult mai trainice decât și-au imaginat basarabenii înșiși. Cota barometrică arată că, atât pe malurile Dâmboviței, cât și pe ale Bâcului (sub model dâmbovițean), Eminescu pierde partida
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu un an mai înainte. Participarea la război depindea, așadar, doar de el. A cerut să fie înrolat ca voluntar în armata austro-ungară. Este firesc să ne întrebăm de ce a făcut-o. În mod sigur, războiul îi stârnea oroare și repulsie. Dacă impulsul nu a fost acel sentiment patriotic obișnuit, împărtășit de unii dintre concetățenii săi, au existat, se pare, cel puțin două motive, ambele destul de puternice, pentru a-l determina să se alăture de bunăvoie celor care erau obligați oricum
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eveniment, a cărui eventualitate nu o luase în serios, l-a pus într-o situație cu totul nouă. Ca austriac, devenise prin Anschluss cetățean german. Dacă s-ar fi întors în Austria, risca să nu o mai poată părăsi. Dincolo de repulsia pe care i-o provoca gândul de a deveni supusul unui stat totalitar, era, ca nearian, supus și primejdiei de a suferi rigorile legilor de la Nürnberg. Ceea ce putea face era să renunțe la cetățenia germană și să o solicite pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein in Norway 1913-1950“, în (ed.) F. A. Flowers III, op. cit., p. 235. 22 Părerea lui Monk este că ceea ce a urmărit, între altele, Wittgenstein izolându-se în Norvegia a fost eliberarea de constrângerile vieții burgheze la Viena sau la Cambridge. „Repulsia lui față de această viață privea în parte superficialitatea 102 GÂNDITORUL SINGURATIC raporturilor omenești, în parte însă conflictul insuportabil în care cădea el între tendința de adaptare și de apărare.“ (R. Monk, op. cit., pp. 110-111.) Discreția în relațiile dintre oameni, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
101. 65 D. Pears, The False Prison, vol. 2, Clarendon Press, Oxford, 1988, p. 509. 66 „Acest refuz al teoriei (surprinzător pentru un filozof) este în armonie cu aversiunea lui Wittgenstein pentru tot ce este retoric în literatură și cu repulsia lui față de interpretările prea emfatice ale operelor muzicale, de exemplu față de interpretările tânărului Karajan.“ (Br. McGuiness, „Der Löwe sprichtă und wir können ihn nicht verstehen“, în volumul cu același titlu, Suhrkamp Verlag, 1991, p. 19.) 67 P. Feyerabend, Killing Time
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mod mai atrăgător limba engleză.“ Uneori Russell mergea atât de departe, încât găsea propriile sale îndeletniciri cu ceea ce numea „filozofia tehnică“ drept prea aristocratice. Prietenei sale Lucy Donnelly, îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
transmiterea unor cunoștințe accesibile, pe deplin înțelese de către elevi (respectarea cerințelor principiului accesibilității). Inaccesibilitatea îi împinge pe elevi la învățarea mecanică, cu consecințele ei dăunătoare. Învățătura, în loc să-i dea satisfacții elevului, se transformă într-o activitate chinuitoare, care-i provoacă repulsie. Prestigiul și autoritatea științifică a profesorului - mijloc determinant pentru formarea atitudinii pozitive Se știe că cei mai iubiți și mai stimați dascăli și la care toți elevii învață, după posibilitățile pe care le au, sunt aceia care posedă un larg
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
viitoarele cunoștințe, ce reprezintă pasul următor în procesul cunoașterii, să se așeze pe o temelie solidă. Altfel, apar fisuri în edificiul cunoașterii, care se tot adâncesc, iar elevii aflați în această situație se îndepărtează de disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. MOBILURILE ÎNVĂȚĂRII Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată, pâlpâia gata, gata să-și dea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe un drum bun încă din clasa I, fetița în cauză a avut un parcurs școlar ireproșabil, dovedind o atitudine pozitivă față de învățătură pe toată durata școlarității. Demn de reținut este faptul că nimeni nu se naște cu dragoste sau repulsie față de școală. Mobilurile învățării se formează, se dobândesc la fel ca orice achiziție umană. Înclin să cred că angajarea tuturor copiilor în activitatea de dobândire a cunoștințelor, încurajarea și stimularea lor printr-o gamă variată de mijloace, crearea unei ambianțe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
dezinteres, delăsare, indiferență față de notele slabe, prin rezultate nesatisfăcătoare sau mediocre, indisciplină în timpul lecțiilor. Ca și atitudinea pozitivă, atitudinea negativă îmbracă și ea mai multe forme. O primă formă este atitudinea negativă absolută sau totală manifestată în dezinteres, uneori chiar repulsie față de munca școlară, indiferență față de notele slabe, pasivitate, lipsă totală de preocupare pentru îndeplinirea sarcinilor școlare, lipsa oricăror deprinderi de muncă, indisciplină în timpul orelor de curs etc. Că este așa ne-o dovedește faptul că asemenea copii, când sunt puși
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
interesului copilului pentru învățătură. Activitatea de învățare, organizată în felul acesta, ridică în fața copilului dificultăți cărora nu le poate face față. Munca de învățare încetează de a-i mai da satisfacții, începe să-i displacă, ba chiar să-i provoace repulsie și copilul, în loc să învețe mai bine, învață tot mai prost. e) Alți părinți, exagerând dificultățile pe care le prezintă activitatea școlară pentru începători, îndată ce copilul lor intră în școală îi interzic să se mai joace, considerând jocul o activitate neserioasă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
asta o plăcere. La Malamud, evreii suferă deoarece suferința face parte din ființa evreiască, în timp ce la Roth suferința, chiar evreiască, este repulsivă când nu conduce la izbăvire. Iar cum izbăvirea este imposibilă într-o lume secularizată, nu mai rămâne decât repulsia. Cât despre Saul Bellow, acesta susține că, în povestirile tradiției evreiești, lumea se dovedește purtătoarea unei semnificații umane ale cărei ingrediente sunt suferința și comedia. Dar suferința este cea care, de acum, cimentează identitatea individuală. În contextul american, unde evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de ea, așa cum au făcut-o Genghis Han și Tamerlan. Numai o voință personală, care se crede infailibilă, diriguiește un stat atotputernic. Regimul își manifestă ostentativ disprețul față de orice valoare individuală (nu există cetățeni în adevăratul sens al cuvântului) și repulsia față de factorul străin, perceput ca amenințare la adresa lui. În afirmarea voinței sale, imperiul stepelor se manifestă intransigent și arogant. Argumentul forței sale se bazează pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cutremurătoare, odioase, de coșmar, revoltătoare, fetide, oribile, abominabile, odioase, grotești. Apar personaje scîrbavnice, monstruoase, scîrboase, spurcate, indecente, hi-doase, murdare, înspăimîntătoare, abjecte, oripilante, nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vede că nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul. Recapitulând „acuzațiile” aduse manechinului - crearea iluziei mincinoase, folosirea frauduloasă a aparențelor, apelul la artificiul naiv -, Kantor le adaugă încă una: „Protestele unei filozofii care, de la Platon
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie și o atracție”, notează Kantor în caietul său de regie. După ce va lua loc, spectatorul îi va vedea pe actori însuflețindu-se brusc, mișcându-se o vreme sacadat „ca manechinele” și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu, ei vor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică față de Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care acesta din urmă răspunde în același registru, atunci când nu declanșează el însuși ostilitățile... Diogene întreabă - și mă bucur că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără un motiv anume, sau rămâneau acolo cu voința clară de a se impune ca străini însărcinați cu o misiune pe care nimeni nu o ignora. Iar sala, „suprainformată” grație propriei sale experiențe cotidiene, îi identifica imediat, privindu-i cu repulsie și ură. Aroganța unui delator care nu se sfiește să se arate va fi întotdeauna mai execrabilă decât disimularea celui ce rămâne în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al lui. Suntem doi, dar celălalt îmi scapă, se eschivează, mă evită. Acest fapt, pe bună dreptate revoltător, se află la originea repulsiei pe care a produs-o întotdeauna supravegherea profană. Mai puțin în ultima vreme, când s-a transformat într-un paliativ al siguranței noastre: supravegherea civilă! Dar cine ar putea să-i garanteze efectele pe termen lung? Suntem doi... iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nebună la dragostea profundă. Expresiile în care apare cuvântul inimă pot fi de o mare utilitate pentru a putea pătrunde semnificația visului, scenariul putând să ghideze alegerea direcției interpretative. Între altele, putem nota: - «a-l durea inimaă, indicând dezgustul și repulsia; - «o inimă de aură, «a-și pune inima pe tavăă simbolizând generozitatea, compasiunea, empatia; - «o inimă de piatrăă, «o inimă de gheațăă, «fără inimăă, exprimând insensibilitatea, indiferența; - în sfârșit, «a fi în inima a cevaă, adică a ocupa locul central
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
gust rău; gustos; idiot; indispunere; încrețeală; încrezut; însărcinată; înțepat; înțepător; lămîi; limbă; mari; masă; matematică; măsură; membru; merișoare; mure; nasol; necaz; necomestibil; negustos; neplăcere; neprietenos; nesimțire; nostalgie; om; papile gustative; pepene; perfect; pervers; pișcăcios; îmi place; plăcut; plete; puțin; rece; repulsie; roșie; roșii; sărat; sarcină; sare de lămîie; săgeată; scînteia; sec; sentiment; soacră; soarta; soartă; straniu; strîmbare; strîmbat; strugure; super; și mai nasol; tare; transpirație; țigări; vechi; viața; violet; vișină; vișine; vitamina C (1); 718/141/41/100/0 acum: aici
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fluture; foșnet; frumusețe; fum; furnică; furnicuță; galben cu negru; galbenă; gălăgioasă; gingaș; gîndac; greier; grijulie; harnici; importanță; iute; împunge; întrecere; a înțepa; înțepat; înțepături; libertate; lucrătoare; mama; molcom; muncitoare; mușcătură; negru; oameni; organizare; pericol; pișcă; plăcintă; polei; pufos; puritate; rău; repulsie; roi de albine; sare; sărut; sîrguință; stăpînă; strîngătoare; teamă; trîntor; țipă; țînțar; venin; veninoasă; viața; viață; vioaie; zburătoare; zgomot; zice; zumzăit (1); 797/126/41/85/0 alege: decizie (35); culege (26); opțiune (19); vot (18); caută (14); bine (13
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]