1,256 matches
-
val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori două, ca tot omul, contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se îndreaptă către gard, unde se afla cabina pentru o singură persoană, cu toată înțelegerea situației, cel grăbit îndrăznea: - Tov secretar, cacă-te
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e imprimată stema țării. Pe urmă aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe urmă am avut dramul de inteligență să mă liniștesc: „La ce bun? Împotriva cui? Cine dracu’ ar fi venit să atace, În pustietate și pe potopul de zăpadă, nenorocitul de depozit?”. Am rămas, cum am zis, aproape liniștit și resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asudau și se Înjurau până să apuce, Într-un sfârșit, să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Care era situația în tabăra lui Katsuie, începând cu noaptea trecută? Katsuie trimisese cinci mesageri diferiți la Genba și fiecare se întorsese cu un eșec total. Apoi, Katsuie se lamentase că nu mai era nimic de făcut și se culcase resemnat amarnic. De fapt, nici n-ar fi trebuit să poată dormi: ce semănase, aceea culegea - favoritismele sale față de Genba ascunseseră otrava iubirii oarbe. Făcuse o gravă greșeală, lăsându-se mânat de emoții în a confunda legătura de sânge dintre unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adânc. S-a ridicat apoi și a pornit spre chilie, purtându-și mâinile amândouă deodată - când în față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit o dorință... Ajunsă “acasă”, a intrat închizând ușa ca un vis... Resemnat, am intrat în chilioara mea. Într-un târziu, am căzut într-un somn adânc, fără nici o adiere de vis. În zori, când soarele abia își arăta fruntea pe buza cerului, m-am trezit... Am zăbovit multă vreme la izvor. La
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mea” - m-am întrebat eu. Mă frec la ochi pentru a-mi limpezi privirea. Cercetez fiecare colțișor din jurul meu. Zadarnic însă. Nici urmă de prieten. “Așa-mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
doar o fugă să văd ce se mai poate vedea în Armenime. Acolo, în fieful lor. Cum aflu noutăți, te iau pe sus și te duc acolo - îmi răspunde el zâmbitor. În clipa următoare, dispare în galopul calului. Îl urmăresc resemnat. După scurtă vreme, apare în același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
suflete, cum trebuie să și le strige ei în miez de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura din suflet, dar ele stau resemnate și-mi țin ascultătoare loc de gene. Dacă aș clipi din ce în ce mai des, oare n-aș putea zbura? Parcă-mi aud gândul și încep un crescendo, iar zborul se naște în mine ca o eliberare. Aripa cenușie dansează spre dreapta, cea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult decât orice altceva, John Joe părea resemnat. — Știai asta despre tine, nu-i așa? a spus Josephine privindu-l atent. Spre și mai marea mea surpriză, John Joe a strâns din umeri obosit și a zis: Da, știam și nu știam. La ce mi-ar fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne aflăm, nu trebuie să facem totul la grămadă. Asta înseamnă că putem ieși cu bărbați care nu sunt prieteni unul cu celălalt. —Bine, am zis eu bosumflată. Câteva minute foarte tensionate amândouă am tăcut. —Bine atunci, a oftat Brigit resemnată. O să mă mai gândesc la chestia asta. 49tc "49" Eram chitită pe ideea ca Brigit să se cupleze cu Joey, fiindcă mie mi-era încă teribil de rușine să ies cu unul dintre Bărbații Adevărați. Dac-aș fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat de mine! În fața restaurantului, mi-am încrucișat brațele și am așteptat resemnată ca Randall să se lanseze în mult mai puțin satisfăcătorul discurs cu „Mă bucur așa de tare c-am avut ocazia să stăm de vorbă, ar trebui să ne mai vedem / Da, ar fi grozav / Ei, atunci, ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are o viteză de penetrație uluitoare, exponențială, ca la cutremure, adică, unde diferența dintre gradul 2 și gradul 3 Richter este mai mică decât între 7,2 și 7,3. Reacție nucleară, fatală, șoc, explica profesorul. „Da, da, înțeleg“, aproba resemnată gazda, mai aranjând fața de masă, mai mutând vaza cu nelipsitele flori aduse de gentilul domn profesor. Tolea vorbea deja despre mecanismul de creștere a taxelor prin amenzi de circulație, pentru gunoiul din fața casei, pentru tulburarea liniștii publice și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat. Societatea mi s-a părut organizată pe legi gentilice, de sânge, de ispășire a unor vini strămoșești. Și mai incredibil e felul cum cei de acolo au acceptat aceste reguli absurde - le primesc resemnați, ca pe un destin. Memoriile pe care mi le-au arătat recurgeau la o argumentare ridicolă! Mi s-au plâns că până și fiica lor ispășea, la rândul ei, „păcatele lui Anton”: fraza asta m-a indignat, dar am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar putea să facă un milion de lucruri pe care nu trebuie să le facă, dar pe care le-ar face numai ca să-ți arate cine e mai tare. Nu merită. Luca s-a așezat la loc cu un aer resemnat. —Bine. Dar spune-mi tot ce s-a întâmplat. Alison i-a povestit tot, având grijă să nu uite nici un detaliu. Unele dintre replicile ei n-o puneau într-o lumină tocmai favorabilă, dar femeia era hotărâtă să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atunci de ce nu mi-a spus nimic? Fiona a zâmbit înțelegătoare. —Nouă, femeilor, ne place să spunem că suntem niște ființe foarte simple, dar, în realitate, suntem extrem de complexe. — Cu siguranță, a întrerupt-o Nick, care părea însă mai curând resemnat decât iritat. —Și unul din elementele complexității noastre, a continuat Fiona, îl reprezintă faptul că ne ia al naibii de mult timp până să ne dăm seama c-am vrea să ne schimbăm viața, din anumite puncte de vedere, după care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
călduri. La auzul remarcii aceleia necioplite, Alison a tresărit. —M-ai făcut cățea? — N-am vrut să sune așa, i-a replicat Luca obosit. Și tu știi asta. Alison a oftat și s-a aruncat pe pat cu o expresie resemnată, apoi a bătut cu palma spațiul de lângă ea. Vino și așază-te un minut! Cam împotriva voinței, bărbatul s-a dus și s-a așezat lângă ea, dar la o distanță apreciabilă. Alison s-a tras mai aproape și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu forțe egale sau, ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi fost de ajuns, ea era singura persoană care mă striga astfel. Urăsc din răsputeri să mi se spună Samantha (mă face să mă gândesc la pipițele blonde și neroade de la televizor) și bănuiam că ea știa asta foarte bine. Resemnată, m-am Întors În direcția strigătului. — Salut, Baby, am răspuns. * * * Fusesem colegă cu Baby Thomson la arte plastice și, de-atunci, nu mai scăpasem de ea. Lucrează În Relații Publice, așa că e extrem de Încăpățânată și insistentă. Înaltă și slabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era Încă Într-o cameră de interogatoriu, punându-i Întrebări lui Derek. Am tot insistat că era o chestiune urgentă până când cineva a cedat și l-a adus târâș de la sesiunea de Întrebări și răspunsuri. Vocea lui avea un ton resemnat. Mi-au spus că e o femeie la telefon care vrea să discute cu mine și care nu se lasă dusă cu vorba. Mi-am Închipuit că ești tu. — Îți faci singur o nedreptate. Ar fi putut fi Michelle Pfeiffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Încredere, acesta e lipsit de ambiție și se teme de chestiunile legate de putere; iar când un om Îmi pare gata să se arunce pe prima funcție pe care i-o ofer, graba lui mă neliniștește. Pare ostenit și resemnat. — Sub ce nume se Înfățișează acest om? — Hasan, fiu al lui Ali Sabbah. Sunt obligat, totuși, să te previn, s-a născut la Kom. — Un șiit imamist? Asta nu mă deranjează. Deși sunt ostil tuturor ereziilor și tuturor abaterilor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
blestemă viața de curte, capcanele și frivolitățile ei, făgăduindu-și să părăsească Mervul cât mai curând; ciracul său nu-l prea ia În seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]