1,603 matches
-
în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că părintele nostru ar fi bolnav, aproape, peste munți, în Cetatea Sighișoarei... Îndură-te Doamne și... Uitat-ai cine-i Domnița Voichița?! întreabă sever Ștefan. Voichița rostește cu mândrie, ridicând capul: E fiica Domnului Țării Românești! "Fost", Domniță, "fost!" îi retează el vorba. Fost... îngână Voichița cu aripa frântă. Ești trufașă, Domniță! Tu, fiica Radului Vodă!... Știi cine-i acest prea frumos vrăjmaș al meu, de altfel, viteaz părinte al Domniei tale? Și... și încă, văr bun al lui Vodă-Ștefan? Văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață Mihail de colacul de salvare, îngânând abia. Și paloș n-ai să li-l retezi?! Am lanțuri! ridică Mihail capul, cutezător. Aaa! se luminează Ștefan. I-ai cetluit... Zi așa, spătare, o moaie el și-l bate pe umăr să-l îmbuneze, dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înainte-i... Papa m-a îmbrățișat în capul scărilor: "Aaa! Serenissimul, illustrissimul Stephano Voywoda Moldaviae, carissimus in Christo filio nostrum, qui tantum bellum contra infides turcho!" Te-a binecuvântat, a lăcrimat chiar... Mi s-a aplecat de osanale! i-o retează Ștefan. Treci la fapte! Aurul!? "Care aur!?" a făcut Papa ochii mari, mirat; apoi, și-a muiat glasul: "Aaa!... Aurul... da... da..." În haznaua "carissimului in Christo filio nostrum Matheus Rex Hungariae", completează Ștefan cu năduf. Întocmai! O! Încarnare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri... spune Stanciu încetișor, pe gânduri. Și... și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate, găsim o cale de mijloc, îi ține isonul Vlaicu. Nu există cale de mijloc! i-o retează Ștefan. Ori, ori! Nu-i o nebunie? se îndârjește Stanciu. Nu cutezăm prea mult?... Desigur, cutezăm! recunoaște Ștefan. Și vom face nebunia aiasta!... Dacă altfel nu se poate, o vom face! spune hotărât și bea din ulcică. Ne-o prăpădi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată puterea Împărăției! Mă așteptam, șoptește Ștefan, alb, rece. În zorii zilei de 13 mai, din Adrianopole, sub flamura verde a Profetului, povestește Gherasim cu respirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi înșine, pe puterea noastră, așa mică cum e! Numai de s-ar înturna oștenii mei zburătăciți... Prea puțini s-au întors încă... N-am pierdut nădejdea... Nu mă lasă ei, spune Ștefan fără convingere. Și dacă, totuși... i-o retează Stanciu. Tomo! Tomo! Necredinciosule! strigă Ștefan. Dacă, totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem capul la Valea Albă! izbucnește el într-un hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie nu mi-i milă?! i-o retează brutal Ștefan, răsuflând și el greu, greu. Suntem singuri!! strigă Stanciu cu disperare. Singuri!!... Suntem pierduți!!... Să... să găsim o cale?!... O cale să... să... Se lasă tăcere... O tăcere lungă... O tăcere grea... Boierii, cu capetele plecate, nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă ușurință legăturile de la mâini. Mișcările pe care le făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere monial al Înmormântării. Curierul mai spuse că ducele Conrad cu oamenii săi se Îndreptau spre Staufen. — Nobilul stăpân a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A retezat trădarea de la rădăcină. Din păcate, doi dintre capii conjurației au scăpat și s-au refugiat pe Stouff. Deci domnul duce a pornit cu armata să-i scoată pe nemernici din bârlog, ca să-și primească pedeapsa bine meritată. Mi-a poruncit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât trebuiră să-și croiască drum cu săbiile prin hățișul sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și ei cu hățișurile sălbăticite, de sub frunzișurile putrede apăru o gură de vizuină, În care, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff. Era În armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Era În armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bună! Bodo nu mai apucă să audă. Sulița Îi străpunsese pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând să-l mai poată salva, iar unul dintre ei, În toată zăpăceala aceea, ajunse la poartă și reteză cu sabia lanțul care ținea podul ridicat. Acesta se prăvăli cu un zgomot asurzitor și În câteva clipe drumul spre cetate fu deschis. — La poartă, la poartă, strigă Conrad. Înconjurat de ostașii săi, Își repezi calul pe cărarea abrup tă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Maricica și Lențâca iar după ele Vasile, eu și mama. Mă uitam la mama cum băga ușor secerea printre firele de grâu, cum le apuca cu mâna stângă aplecând întreg smocul spre înainte, apoi cu dreapta făcea harști! cu secerea, retezându-le cu o singură mișcare. Am tras cu ochiul și căutam să fac aceleași mișcări ca dânsa, când deodată văd că-mi sângerează degetul mijlociu de la mâna stângă, și sângele prinse să curgă mai tare. I-am spus mamei care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
apasă asupra unui suflet, asupra unei conștiințe, sau ne indică un „detaliu”, o „pată” pe lângă care privirea noastră a trecut de sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă frică de moarte?... Numai pentru că ea retează, „ghilotinează” existența sau și pentru că ea, ceea ce numim astfel indiferent că forma ei este masculină sau feminină, ne Împinge, ne „izbește” fără cruțare sau răgaz de un ultim și definitiv „bilanț”? Nu cumva spaima de acest „bilanț”, „județ”, Întrece adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și crime”. Un stalinist fervent, Hodja i-a replicat lui Hrușciov: „Dar de ce nu i ați arătat toate astea cînd trăia?” „Pentru că ne-ar fi tăiat capetele cum tai o căpățînă de varză”. Și cum avea bastonul în mînă a retezat o varză din cele semănate peste tot prin parcuri ca să rezolve problemele alimentare. în fine, cel de-al treilea fragment selectat de redacție a descris o altă vizită la Moscova a lui Hodja, împreună cu Mehmet Shehu, la un Congres al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vest"! Pe când la Santiago... De la biblioteca ministerului am luat câteva cărți despre Chile istorie, politică, geografie, cultură... Am început să-i citesc pasaje de interes seara soției, aceasta făcând parte din programul meu de pregătire "ideologică" a "tovarășei". Mi-a retezat-o scurt, sfătuindu-mă să trec peste capitolele cu comuniștii, creștin democrații, Allende și Pinochet și să-i citesc despre indienii mapuches și lupta lor împotriva spaniolilor, despre cei doi laureați ai Premiului Nobel pentru literatură, Gabriela Mistral și Pablo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
of the Carribean a lui Rob Marshall. Sursa tuturor acestora ar putea fi portretul lui Blackbeard din Istoria lui Johnson 8. Dacă portretul său fizic pare comun oricărui marinar trecut prin furtuni și aventuri lângă catarg: Piciorul stâng îi fusese retezat din șold, iar la subsouara stângă avea o cârjă pe care o mânuia cu nemaivăzută îndemânare, țopăind de colo, colo, întocmai ca o pasăre. Era foarte înalt și bine făcut și avea o față lată, de parcă ar fi fost o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne sicriul, când o duceau s-o îngroape și atunci un înger i-a retezat mâinile pe loc. Apoi acesta și-a plâns faptă lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-au vindecat. Se spune ca apostolul Toma nu a putut ajunge la înmormântarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mergeam orbește, pas cu pas, dureros împins de următorul. În spate, cu luminile reduse, mașina neagră, neagră, neagră... Postfață De unde, Doamne, să încep acest sfârșit? Poate de la întâlnirea unei părți din familie prin '52 în jurul mesei din salonul retezat de glasvand, hotar de sticlă pentru două chirii. Noi de-o parte, dincolo domnișoara Maria Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă, arogantă, neîmplinită, neiubită; are un scop. Poetul are alt scop. Care? Cu cât aștepți mai mult un lucru, cu atât mai mult imaginația o ia razna. Consumarea unui act imediat retează imaginația. Trebuie analizat totul prin prisma emotivității. 2. Toba din Damasc Nici o poveste nu are un mesaj, dar are o continuitate. Imposibilitatea iubirii. Între cele două clădiri (de fapt două lumi) este o junglă umană reprezentată de străduță. Riscul înseamnă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tactici și strategii a revenit la firesc odată cu recâștigarea libertății. Criticul nu mai este nici pe departe omnisciența omnipotentă, cedându-și mare parte din prerogative editorilor, agenților literari, jurnalismului cultural, catedrelor universitare, cursurilor de creative writing etc. Dispariția Dușmanului focalizant retează patosul verticalității și etalează infinitatea libertăților pe orizontală. Urmează în chip firesc coborârea catargului critico-militar, paralel cu apariția "sferei serviciilor". Războiul, cu tranșeele, generalii și trupele sale, devine simplu joc pe computer, cu partizani uneori la fel de fanatici, dar în libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
creațiile, care prin valoarea lor de întrebuințare contribuie la perfecționarea umanității. După deces, corpul fizic al creatorului trebuie integrat în circuitul natural al materiei. 3.2.4.1.3. INDUSTRIA MUZEELOR Industria muzeelor este o afacere foarte profitabilă. Mediocritatea își retează vârfurile contemporane, nu le suportă. În loc să-și cultive valorile contemporane, mediocritatea le retează, pentru a înlătura termenele de comparație, cu lipsa lor de creație de valoare. Mediocritatea canalizează (dirijează) atenția publicului în trecut, pentru a-i abate atenția de la evenimentele
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]