6,509 matches
-
mă rog, i-am făcut statuie?, i-am făcut, a trăit el bine?, a trăit, ce mai vrea?“ Giacomo este, probabil, Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar „doctorașul ăla“ - dr. Petru Groza. Dar de ce trebuia ascunsă identitatea lor în atâta ceață, ca aceea revărsată pe scenă la concertele de muzică rock, n-o să aflăm niciodată. Sancta simplicitas Vechiul dicton latin O, sancta simplicitas! este folosit pentru a exprima o admirație sinceră sau ironică față de simplitatea gândirii cuiva, asemănătoare cu inocența. Dar, în realitate, simplitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-mi salvez copilul, aș muri fericită, a spus amfitrioana. Și mama m-a iubit mult, spune molcom Bogdan. Te-a iubit? Da, foarte mult. Și... cum?... A murit, spune băiatul, începînd să lăcrimeze. Familia gazdă s-a întristat și a revărsat asupra lui Bogdănel un rîu de compasiune. Din acel moment, băiețelul de 13 ani a căpătat convingerea că și mama lui îl iubește și ar fi gata să moară pentru el. Și-a pierdut liniștea bietul copil și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bune intenții; trebuie să ne amintim mereu că nimic nu e perfect pe lume și că nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru al plăcerilor. CAPITOLUL XXVI [Despre diferitele feluri de negocieri și despre motivele care pot fi considerate juste pentru a purta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decid în privința validității argumentelor lor. Există războaie din precauție, pe care principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rusești, populația s-a retras În păduri. Rușii au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și s-au Întins pe jos să soarbă tot vinul. Cum găuriseră multe doage, vinul s-a revărsat Într-atît Încît i-a Înecat pe bravii soldați sovietici beți de mult. Șvabii s-au Întors, au mai secerat dintre rușii care dormeau ori se clătinau pe afară, eliberîndu-și satele. După război, Într-unul din Homoroade s-a Înălțat un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aveam acces. Vestea sosirii lui Zoli m-a Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte. Într-adevăr, avea de ce să șovăie: nu mai stătuserăm față În față de la zece ani cînd, cu ochiul meu deja nesigur, Încă mă uitam la el. Acum Însă am Întîrziat și eu să mă Îndrept Înspre el, așteptîndu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui noiembrie ’89, față de Începutul aceleiași luni, În Europa de Est se mai prăbușiseră două palate: la Sofia, cama razii de partid comunist Îl desproțăpiseră pe Todor Jivkov din vîrful Bulgariei, iar la Praga, incitată de un agent secret deghizat, lumea se revărsase În stradă și-l promovase pe Václav 161 Femeile altei dimensiuni Havel la Hrad. Așa că, la Întrunirea de la locul de muncă al Ericăi, medicul destinat să conducă conclavul, intuind infla mabilitatea subiectului, Îi propuse tovarășei Baum să mai reflecteze asupra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se și credea de fapt că steaua atrage spre sine apele ce ies astfel din albie și dau să se Înalțe. De groaza distanței, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belșugului. Vine așadar o rațiune de pe Syrius, așa, ca o rază ce dezlănțuie Nilul, mă ia de bărbie și mi se uită Înăuntrul țestei. Nu o interesează materia, masa cerebrală. E o inteligență
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci, a tras de sub oameni pămîntul jumătății de răsărit a Europei. Era cel de al doilea prizonierat pentru Gheorghe Pomean și acestuia nu i-a mai supraviețuit. A mai trăit În schimb mama Floare. De ce tocmai ea?... Ca să se poată revărsa cu totul În poveste, iar cineva s-o asculte și să nu-i uite vorbele. Iar urechile care au auzit, care au mai rătăcit din istorii, dar au și reținut destule din ele, s-a Întîmplat să nu fie ale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de „Satu Mare“, nu avea nimic de-a face nici cu istoria, nici cu adevărul. Românii locului Îi spuseseră de cînd lumea Sătmar și așa-l preluase de la ei și Doina lui Eminescu. După o pauză de efect, plănuiam să mă revărs În argumente și să plonjez În detalii: la mijloc nu se afla vreun sat mai mare, ci o importantă așezare Întărită Încă dinainte de anul 972 cînd, istorisește Anonymus, ducele Menumorut a rezistat trei zile și trei nopți În cetatea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să sufere aceleași chinuri la un loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de ani mai târziu. Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la celălalt, să-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
numai eu să fac totul ?! Și se ridică să aprindă lumina. Dar când se uită la copil, ei da acolo unde stătea copilul era o zi senină de primăvară, soarele strălucea, prin fereastra din spatele lui, larg deschisă, copacii în floare revărsau miresme dulci-amărui, ba chiar și păsările veniseră în stol să ciugulească cine știe ce pe pervaz. Nu-i veni să-și creadă ochilor. Se întoarse să-i spună ceva mamei, dar ea, cu fața spre fereastră, rămăsese fără grai : o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Auzeam ciobanii alergând pe lângă mine, câinii lătrau, eu nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul se urca sus, tot mai sus, vocile se revărsau suave și tot mai de departe pe dealuri și văi , lumina cea mare pălea, era liniște și bucurie și pace în aerul înmiresmat și rece dar nu-l găsisem. La o vreme, am simțit lângă mine unduirea acelei voci : Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a struguri, și a câmp reavăn, și a soare, și a ploaie și-mi era bine și cald ca atunci când mă mângâia mama să adorm... Și, nu știu cum, când s-a întors să spună ceva de copii și împărăție, s-a revărsat părul lui peste fața mea, mi-am ascuns capul cu totul în el și aș fi stat așa mereu. Țineam ochii închiși și era atâta lumină acolo o vedeam, cu toate că închisesem ochii strâns că dacă e vis să nu zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au în ei și, probabil, după aceea, se simt bine fiindcă, altfel, de ce-ar face-o ?! N-au decât să-mi strige vorbe de ocară pe mine m-a privit însuși Regele, îmi spuneam... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat frumoasa, Învăluindu-l În lumina orbitoare a ochilor, care i se revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă dintr-un televizor agățat de plafon. Pe al doilea pat din încăpere, o tânără ridicată în capul oaselor pentru a putea urmări mai bine un serial american. Tânăra, pe care Dora o observă fără a-și schimba incomoda poziție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]