1,570 matches
-
sa au fost înființate localitățile: Principele Ferdinand, Fântâna Dulce, Principele Carol, Carmen Sylva și Floriile. Inițial, lipovenii s-au opus procesului de colonizare a Deltei Dunării răspândind "printre nuoii coloniști temerea că casele și gospodăriile lor vor fi inundate de revărsările Dunării"1075. În ciuda acestor dificultăți "începuturile de colonizare au reușit în cea mai mare parte"1076. După reforma administrativă din martie 1879, județul Constanța avea o suprafață de 7 150 km2 și cuprindea plășile: Constanța, Medgidia, Mangalia, Hârșova și Silistra
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Într-adevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Întradevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil. Avea un ochi învinețit, o buză îi era spartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea și-a trecut din nou mâna pe ochi și pe frunte când îmi spunea, șoptit: "Bună seara'" - și m-am despărțit de dânsa c-un sentiment de fericire, de durere, de rușine, de triumf, de spaimă, și, cu o revărsare de tinerețe în piept, am apucat spre Văratic. Dar m-am întors îndată, să stau aproape de ea, pe banca de la poartă. Se plimba prin cerdac. Îi auzeam pașii repezi. Sunetul, ritmul pașilor îmi dădeau halucinatoriu imaginea corpului ei în mișcare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afirmțiile din biblie, potopul a revărsat apele „De unde le-a revărsat...?”, timp de 150 de zile acoperind În totalitate globul planetar. În această situație, Întemeietorii bibliei au neglijat unele amănunte pentru a fi credibilă toată povestea...! Să zicem: după sistarea revărsării apelor, câte zile ori ani a fost necesar pentru revenirea apelor la matca avută anterior...? Și, În corabie a fost numai Noe cu familia lui ori, a colectat câte o pereche de supraviețuitori din rasa galbenă, spaniolă, musulmanică,arabică, neagră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spus În defavoarea afirmațiilor din biblie dar, noi oameni ne amăgim uneori apreciind fantezia unor scorneli ce ne face să zâmbim presupunând adevărul...!” „La drept vorbind, ști-i care-i părerea mea Șefule...? Nu avem nici o dovadă palpabilă de existența acestor revărsări de ape de aceea, trebue eliminată din fantezia gândirii noastre. Totuși...extra tereștrii există și ne-au vizitat. Nu se poate afirma cu certitudine dacă Înainte de apariția omului colonizând planeta noi fiind urmșii lor ori, puțin mai târziu lăsându-ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pare că este lung și tare. Spune, totuși, că exersează prea mult, e prea musculos. E greu să capeți sentimente gingașe de la un bărbat cu brațe de oțel și pectorali umflați, de halterofil. Un om de fier. Zice că Împiedică revărsarea de emoții gingașe. Nu m-am gândit la asta. Ce știe ea despre emoțiile gingașe? E doar un tip care Îi stă Între picioare - amantul ei e Fiecare. Nu, Oricare. Se spune că tipii care se umflă așa - „eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred că soră-mea e o scroafă. Dacă el are prea mulți mușchi, atunci ea are prea multă grăsime. Pieptul ăla umflat nu Împiedică revărsarea de sentimente gingașe? Ai spus ceva? — Nici o vorbă. — Uneori, noaptea, ultimul lucru pe care Îl fac Înainte să adorm e să trec printr-o Întreagă listă de indivizi și să Îi fac pe toți porci. Cred că e o terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră. Nu se atinsese de mâncare. — Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea, din ce În ce mai tare și mai nebunește. Îmi pare că am văzut asta des. Îmi aduc aminte că am citit Într-o carte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să mângâie și un copil. I-a și spus asta o dată. Zach l-a înghiontit pe unul dintre moșnegi. Bătrânii coborau pe râul ăsta în fiecare primăvară și toamnă, fie că apele creșteau sau scădeau. Nu le era teamă de revărsări. Johnny McKay a fost stăpânul râului ăsta. Moșneagul și-a încordat trupul. Fiule, Johnny McKay era un om terminat. Avea inima zdrobită din dragoste. El nu aștepta altceva decât ca râul să-l înghită. Știa foarte cine era stăpânul. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se aprinseră într-o văpaie neagră. Și-n glas dintrodată parcă-i tremura o durere: — Vine taica de-acum... Se face ziuă... Stăi! uite, i s-aude și glasul... Deschise grăbit ușa. Iezerul până în depărtări mari fumega aburi calzi în revărsarea umedă, posomorâtăa zilei. Un glas striga cine știe unde, prin luncile întinse - un răcnet prelung, înfiorător, care tremura în scăderi și creșteri, pe cărările din trestii, prin bolțile sălciilor. Fata zise domol: —De-acuma vine... Eu așezam frânele calului. Întrebai: —Ce strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre negurile depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare la fel cu a cormoranilor. Alții în sfârșit veneau la mal, cu părul învăluit, bărbile zbârlite și ochii rotunzi, ca să contemple trecerea bărcii noastre. Toată această mișcare se făcea cu o legătură oarecare de ansamblu: căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre Șchiop, iar eu încă mă mai întreb dacă acest vechi prieten va lăsa o urmă a trecerii sale prin Istorie sau dacă va străbate memoria oamenilor așa cum un înotător curajos străbate Nilul, fără să-i modifice nici cursul, nici revărsările. Datoria mea de cronicar este totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în confidențe, știe începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-l trăisem prin ochii mamei mele, Dumnezeu să aibă milă de sufletul ei! Să fi fost și de data asta un semn al Cerului, prevestitor de dezastre? Cu toate astea, n-am avut parte în ziua aceea nici de revărsarea Tibrului, nici de valuri nimicitoare, nici de vreo hecatombă. Ba chiar, spre sfârșitul după-amiezei, acordul de pace a fost semnat. Pentru ca orașul să fie cruțat, el specifica totodată că papa va scoate din vistierie o importantă sumă de bani. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre răsărit... — Prezicătorii spun că statuia lui Caesar a privit spre răsărit ca să-l îndemne pe Otho să lupte împotriva ta cu legiunile din Judaea. Lucru cu care Vespasianus este de acord, după cum te-au informat spionii tăi. — Dar despre revărsarea Tibrului, care aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare apele care au distrus podul Sublicius tocmai când Otho se pregătea să pornească împreună cu trupele sale nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a afundat și a dispărut urlând în beznă. Când m-am trezit, Martin mai era încă în cameră și continua să vorbească. Când m-am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
popoare se resimte și la nivelul psihicului: în conștiința românului nu există un echilibru între instanțele sale primordiale: rațiunea, voința și credința care în timp a evoluat în spiritualitate și misticism. Rareori va domina rațiunea. Ceea ce caracterizează poporul nostru este revărsarea instanței spirituale, mistică asupra limitelor rațiunii. Teoria este confirmată de comportamentul și alegerile românilor în general, care vor prefera, ori de câte ori se vor simți copleșiți, la explicația mistică și vor apela la ajutor divin adesea. Acest lucru nu devine nociv decât
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]