1,186 matches
-
trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță să fie oare de esență „orgiastică”? Se caracterizează cultura noastră printr-un hedonism comandat de dezindividualizare, de incandescențe extatice și de fuziuni comunitare? Convingerea mea este că această interpretare este o eroare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se de o asemenea strategie. În fond, este vorba de o revanșă colectivă. Substituirea poate aluneca spre simulare, și ea înzestrată cu virtuți comice. Ne aflăm atunci într-un spațiu în care procedeele, fără a se confunda unul cu celălalt, întrețin raporturi deosebit de strânse. În Volpone a lui Ben Jonson, protagonistul, care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Măcar eu nu-i pândesc fiecare vorbă/ O las să-mi lămurească lucrurile ce mă privesc cu adevărat/ Și nu mă ascund defel când vreau să-i închid gura” (III, 8, v. 1066-1068). Acestea nu sunt cuvintele unui învins. Sunt revanșa unui „om al dreptății” în fața unui stăpân - puternic, desigur -, dar compromis moralmente prin exercitarea constantă a supravegherii. Ea îl întărește politic, dar îl compromite etic. Toți tiranii au adoptat această poziție, condiție a păstrării puterii. Disputa sau supravegherea-cadrutc "Disputa sau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
caz de pericol. Locatarii se sfâșie între ei pentru că se sufocă. Creditorii, piesă rar jucată, nu se abate de la acest principiu, numai că, de data aceasta, intervine o veritabilă strategie topografică imaginată de Strindberg. Gustav, personajul venit să-și ia revanșa, construiește o capcană în care, într-un mod deturnat, supravegherea are rolul unei strategii devastatoare. Un scurt rezumat: Gustav, fostul soț al unei femei cu identitate incertă, Tekla, revine în oraș incognito și se împrietenește la cataramă cu actualul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
e greu de Înțeles de ce dualiștii au fost urmăriți cu atîta tenacitate și persistență pînă cînd au fost, după toate aparențele, eliminați cu totul din societatea Occidentului. Sistemul Însă nu a murit, iar ei aveau să-și ia o neașteptată revanșă, după cum se va arăta În capitolul 11 și În Epilogul acestei cărți. Nu este doar imoral, ci chiar pur și simplu greu de crezut că cei care au pierdut partida de-a lungul istoriei reprezentau expresia vreunei „Crize”, că erau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pa; partener; părere; părinte; persoană dragă; perversitate; piață; plăcea; plăceri; plăcut; plecăciune; popor; populație; prețui; prieten; prietenie; primi; profesor; profesorilor; proști; punte; puțin; raritate; răscumpăra; a răscumpăra; a răspunde; răspuns; reale; a recompensa; a recunoaște; refuza; rele; reușite; a respecta; revanșă; rînjit; rudelor; rugăciune; satisfacții; satisfăcător; sărac; săruta; serviciu; sfătuire; simpatie; social; sponsoriza; stadion; stare de bine; străini; strîngere de mînă; sufletește; sufocare; timp; toate; tot; pe toți; trebuie; ție; unul; viață (1); 765/297/96/201/0 muncă: bani (84
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mi-au fost confirmate în sfârșit toate teoriile cu care jonglasem mental până atunci, teorii care legau indisolubil, printr-o relație de proporționalitate directă, succesul matrimonial de talentul gospodăresc. Am împușcat atunci doi iepuri dintr-un foc: mi-am luat revanșa față de soarta crudă și mi-am validat în sfârșit teza potrivit căreia, ca să-ți împlinești viața, e imperios necesar să treci prin bucătărie. Totul a început cu un meniu oarecum banal pentru o gospodină mare, așa cum devenisem, dar de excepție
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
adesea un extaz, fie el chiar întemeiat pe neputință, pe boli, pe cădere. În fapt, și dacă acceptăm că în societate Cioran e prea politicos (își reproșează asta), iar în scris Ă acel scris pentru ceilalți Ă, ca într-o revanșă, prea violent, unde ar trebui cu adevărat căutat Cioran? Unde să se găsească el însuși pe sine. Oricum, nu e un paradox că i se întâmplă lui Cioran să fie apreciat exact pentru ceea ce neagă sau disprețuiește. Să amintim doar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
E de-a dreptul o pată pe reputația lui. Când te gândești că un spirit capabil de elanuri cinice de o rară anvergură s-a putut lăsa ispitit de o viziune atât de neghioabă!” (III, 299). Oricum, ca pe o revanșă, notează într-un loc: „Marii reformatori religioși au fost aproape toți fie epileptici, fie bolnavi de stomac. Primul caz e de înțeles și nu miră pe nimeni; al doilea pare mai puțin evident. Și totuși, nimic nu te incită mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
crezi însă că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele despre valoarea morală a suferinței sunt simple baliverne” (idem). La drept vorbind, lui Cioran i-a hrănit mai degrabă delirurile și revanșele. I-a hrănit cunoașterea de sine. Iată: „Tot ce ne stânjenește ne îngăduie să ne definim. Fără beteșuguri, nu există conștiință de sine” (I, 145). Oricum, mirării că a reușit să supraviețuiască atâtor beteșuguri, Cioran îi găsește o explicație. Iată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
când știi, când simți că fiecare zi care trece te îndepărtează și mai mult de Paradis?” (I, 167). Vitalitatea și frenezia tinereții, substituite în timp de reversul lor, rămân pentru Cioran semnele unei existențe autentice: nu descoperă în ele o revanșă, ci o ființă, în opoziție cu neantul de-acum, pe care și-l asumă. Tocmai această opoziție e relevantă. Privind în trecut, Cioran vede, cu admirație, extazul de odinioară, adică „nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
organic. Depășind "disidența de succes", Constantin Popa este un autor serios, un dramaturg dublat de un poet iar "Regulamentul de bloc" o piesă de actualitate mai acută decît o putem bănui la prima vedere. Val Condurache Cronică dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe scena Teatrului Național "V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
TABLOUL IV Scena 1 9 TABLOUL IV Scena 2 9 Regulamentul de bloc Măștile absurdului 9 Constantin Popa Regulamentul de bloc 9 Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor 9 Regulamentul de bloc 9 Cronică dramatică: 9 O binemeritată revanșă 9 Regulamentul de bloc 9 Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 9 Constantin Popa despre... Constantin Popa 9 Părerea autorului Cînd vorbim despre oameni 9 PARTEA ÎNTÎI 9 TABLOUL II 9 PARTEA A DOUA 9 TABLOUL DOI 9
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
crezi că ei pot avea încredere în noi?’. La îndoiala sursei că s-ar mai putea face ceva în acele condiții, tatăl meu i-ar fi răspuns că “or mai fi și de aceia care ar căuta să-și ia revanșa pentru cât au suferit de la ei”. O sarcină importantă dată de securistul care, împreună cu agentul Ionescu Valentin îl supravegheu pe tatăl meu, este aceea ca, la discuțiile purtate cu tatăl meu, să fie și alte persoane de față. In data
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
balconul Comitetului Central al Partidului Comunist, invadat de insurgenți, ni se adresează între alții doi oameni de teatru: actorul Mircea Diaconu și regizorul Alexa Visarion. Dovadă de curaj din partea unor spirite bătăioase. Regizorul presupun că motivat și de dorința de revanșă a fiului în numele tatălui reprimat de același regim... O tentativă: Teatrul româno-american "Eugene O'Neill", pe care regizorul l-a fondat. Cîțiva ani de premiere pe texte de peste Ocean, apoi proiect închis. Și, dintre multele lucruri descoperite și înțelese pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o lume ostilă. Reluînd, în alt registru și într-un alt timp istoric, tema din Înghițitorul de săbii, Alexa Visarion își ia revanșa față de culturnicii epocii comuniste. Irezistibilă și fără egal în cinematograful românesc post-decembrist, secvența confruntării intelectualului, (magistral interpretat de Răzvan Vasilescu), cu activista de partid, genial personificată de Dorina Lazăr, poate părea de un comic absurd celor care nu au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care a fost impus Germaniei denunțat de ISM pactul de la Locarno a fost liber consimțit. El schimbă situația Germaniei, marchează reintegrarea sa în concertul marilor națiuni victorioase, favorizează un climat detensionat în Europa și pare să înlăture orice risc de revanșă, orice amenințare de război. În anul următor, Germania intră în Societatea Națiunilor, ceea ce va modifica într-un fel caracterul acestei organizații: încă de la înființarea sa, în 1919, ea părea în principal dominată de Statele învingătoare în război. Anul 1926 aduce
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ca SPD să-și poată orienta acțiunea în așa fel încît să devină nu numai un partid al muncitorilor, ci și unul al întregului "popor". Programul va fi adoptat cu o majoritate zdrobitoare. Trebuie oare văzută în această accepțiune o revanșă postumă a lui Bernstein? Ce lung a fost drumul de la "Programul de la Gotha" și pînă la Internaționala a II-a, cînd voci de marcă ale partidului, precum Kautsky, decedat foarte în vîrstă, în 1938, jucau rolul de apărători ai dogmei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
digresiv și iterativ (diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului romancier, nu neapărat o capodoperă a genului, ci mai degrabă un compendiu de suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe, autocompătimiri și deziluzii, sub imperiul senescenței și presimțirii sfârșitului. În spiritul iluministei rațiuni critice, cel care a sfidat lumea, legea și țarul, încearcă acum, ca diarist, să-și restaureze supremația într-o lungă dispută cu Dumnezeu, un partener care-și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doi copii. Sînt un Meșter Manole dublu". Aparent empatică, însemnînd a te pune în locul, a suferi cu cel aflat în durere, Bietul Ioanide răscumpără, cu o etichetă și într-un cinism implicit -, situarea inferioară a tuturor celorlalți față de personaj. O revanșă subtilă, inavuabilă, pe care și autorul o lasă a se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă a celorlalți; ca titlu, ironie a modestiei abuziv asumate, construită ca un scut, pentru a acoperi eșecul. Inteligența alertă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu voință, procură naratorului sentimentul coincidenței sensibile a celor două euri temporale distincte, suprapunere reflectată oarecum paradoxal, cu deplină luciditate. Ferit de "emoțiile prezentului", decantat interior și lăsat să se exprime în prospețimea clipei regăsite, timpul anterior ia locul prezentului. Revanșa acestui timp resuscitat premiază interior o sensibilitate răvășită: "...trag paharul cu lumînarea drept lîngă pernă și, cu un creion și cu un vraf de hîrtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
par a avea o singură explicație: băieții se află în competiție unii cu alții, dar nu vor să se întâmple ceva dramatic, definitiv, dacă vor pierde unii în fața altora. Pentru aceasta, competiția trebuie să fie corectabilă, lăsându-se loc unei revanșe. Din cauza dorinței de revanșă, băieții nu se pot opri din jocurile de care vorbeam. În ceea ce privește jocurile însoțite de efort fizic, doi sexologi americani au supus un grup de bărbați unui expe riment: trebuiau să privească o femeie frumoa să după ce
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
singură explicație: băieții se află în competiție unii cu alții, dar nu vor să se întâmple ceva dramatic, definitiv, dacă vor pierde unii în fața altora. Pentru aceasta, competiția trebuie să fie corectabilă, lăsându-se loc unei revanșe. Din cauza dorinței de revanșă, băieții nu se pot opri din jocurile de care vorbeam. În ceea ce privește jocurile însoțite de efort fizic, doi sexologi americani au supus un grup de bărbați unui expe riment: trebuiau să privească o femeie frumoa să după ce alergaseră susținut o anumită
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în principal animalul, ființă de rang inferior, de vreme ce nu are rațiune. Animalul este barbarul omului. * * * Vor mai trece secole, milenii, până ca noțiunea de umanitate să cuprindă întreaga omenire, să ia în considerare toate culturile sau aproape la un loc. Revanșă a celor excluși: mai rămân, încă, popoare primitive mai etnocentrice decât noi (oameni mai regaliști decât regele) care se încăpățânează să creadă că umanitatea se sfârșește odată cu frontierele tribului, ale pădurii sau chiar ale satului. Considerați "maimuțe de pădure" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]