6,394 matches
-
n-ar fi auzit decît un foșnet rușinat și plin de remușcări. Cu o expresie populară, Încurcase borcanele! Din cauza blestematului de Jegg! Emisiunea de pe canalul Discovery o ajutase să-și provoace singură anamneza. Abia acum Daisy Își aminti, și văzu, revăzu cu ochii minții că pe flaconul din care luase zahăr pentru ceai nu scria Zahăr, ci Bromură de... Praful acela din care punea dimineața o linguriță În ceaiul soldaților. Cuvîntul care urma nu și-l mai aminti, În schimb Își
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În continuare mîna dreaptă În buzunar, cu degetul pe trăgaci: — Prietene, trezește-te! Ți-am făcut rost de șalupă. Pablo se ridică Îndată din fotoliu, sprinten de parcă atunci ar fi ieșit dintr-o sală de gimnastică - și bucuros că-l revedea pe maior. Sub pretextul că nu mai făcuse de mult timp o baie adevărată, Îi folosise Între timp cada, șamponul, prosoapele și aparatul de bărbierit, ba chiar și una din periuțele de dinți. Abia după ce Își ceru scuze pentru aceste
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aveam altă variantă, știam că pe la șase trebuia să ne întîlnim la Baracă, ca să vedem ce și cum, zice și Gulie. Numai la asta m-am gîndit în orele alea, dom’ Roja, mărturisește Tîrnăcop, la clipa cînd trebuia să ne revedem toți la Baracă. Oricum am întoarce-o, tot nu e bine, zice Roja, totul s-a dus de rîpă, în țara asta n-o să se întîmple nimic niciodată, e clar că n-o să mai aibă loc nici o schimbare. Dacă domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
curva infectă, și totul a mers prost, tresă se-nvețe minte, tresă fie făcută să plătească pencă nare nici un rost n măsa. CÎnd o sunăm acasă la mama ei nu sîntem În stare să spunem decît că vrem să ne revedem copilul și că vrem să discutăm. Să punem la punct divorțul. Vocea ei nu e vocea lui Carole pe care-o cunoaștem noi. Nu-i loc pentru cuvintele pe care ea le așteptase de atît de multă vreme, cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând numerele de telefon, am știut că m-am Îndrăgostit de Ema, și abia așteptam să o revăd. -Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia lui poate cândva fericită. Nu e convins de realitatea ei sută la sută, cu siguranță, timpul a mai schimbat câte ceva, memoria trădează și ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu un fel de cruzime, aș spune chiar cu mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceții. Se făcuse șase fără un minut. Am început să mă gândesc la Georgie și la întâlnirea noastră de mâine. Undeva în inima mea am găsit un sâmbure de bucurie caldă gândindu-mă la Georgie. Dar ideea de a o revedea mă îngrozea. În momentul de față nu mă simțeam capabil de o discuție tranșantă sau profundă cu Georgie. Parcă fusesem complet recucerit de Antonia. Nu mă puteam gândi decât la Antonia. Mi se părea insuportabil, mi se făcea rău numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
problemă, nu un dar. Eram amândoi într-o asemenea stare de epuizare emoțională încât singurul lucru de care aveam nevoie deocamdată era un timp petrecut departe unul de celălalt. În plus, simțeam nevoia - îmbinată cu neliniște și nerăbdare - să o revăd pe Antonia, fie și numai pentru o clipă, înainte de a mă duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham Crescent, instaurând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și dinții albi. M-am ridicat puțin și cu mâna liberă am plesnit-o de trei ori în plin peste față. A închis ochii și a întors capul încercând să se ferească. Asta mi-am amintit limpede abia mai târziu, revăzând scena. După a treia lovitură am început să-mi dau seama ce fac. I-am dat drumul la mâini și am eliberat-o. Ea s-a ridicat fără grabă, iar eu m-am așezat pe jos. Aveam o durere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus ieri, nu sunt cu adevărat supărat pentru povestea cu Alexander. Am trecut deja peste lucrul ăsta și chiar te cred când spui că mă iubești. Dar acum sunt prea amărât și derutat, cred că n-aș putea să te revăd fără să încep să mă frământ în legătură cu unele hotărâri pe care acum nu mă simt în stare să le iau. Tu înțelegi. Poate părea lipsit de sens să-ți cer să mă iubești în ciuda tuturor acestor lucruri și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și mai tulburătoare. Mă întorceam cu uimire la ideea că o atinsesem; ținând cont de ceea ce se întâmplase, termenul „atinsesem” era mult prea blând. Poate de aceea, privind în urmă, faptul în sine mi se părea neverosimil, și, deși îi revedeam părul negru și lucios tăvălindu-se în praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
faptul că e sora ta. — Privești lucrurile cu superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bătrân. Sosirea mea a pecetluit cu siguranță sfârșitul prieteniei noastre, am spus. Am rostit aceste cuvinte cu intenția de a-l provoca și din dorința de a-mi oferi o alinare. Palmer - și din nou l-am admirat când am revăzut scena - primi lovitura în plin. — La asta va trebui să mai cugetăm, Martin, răspunse el calm. A fost pentru noi amândoi un șoc teribil, încă nici nu ne dăm seama cât de teribil. Abia mâine dimineață vom începe să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nimic. Legătura ei cu Palmer și Honor părea una abstractă și superficială în comparație cu a mea, căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de speranță. Dar, relaxându-mă, devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de speranță. Dar, relaxându-mă, devenisem mai neatent. — Ești sigură că vrei să fac eu asta și nu tu? — Da, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
23 După ce rămăsese stabilit să mă duc ca mesager în Pelham Crescent, am vrut să amân cât mai mult posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria însăși perspectiva de a o revedea pe Honor, iar perspectiva de a fi în aceeași încăpere cu ea mă îngheța, mă paraliza. Mai eram conștient și de faptul că aceasta ar putea fi ultima mea șansă. Ultima mea șansă de a face nu știu ce - nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
viu, dar concentrat într-un singur punct. Mi-am întors imediat privirea spre Palmer. — Totul între noi s-a terminat, am spus. — În acest caz, întrucât noi urmează să plecăm pentru totdeauna, zise el, mă îndoiesc că ne vom mai revedea vreodată. — Rămas bun, atunci, am spus. — E alegerea ta, Martin, zise Palmer, e alegerea ta. 25 — Era foarte deprimat și foarte dezamăgit, am spus, dar cu o gândire foarte limpede, după cum îți poți închipui. Mi-a spus să-ți transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Așadar ai știut ce a însemnat venirea mea la Cambridge? Da. — Dar nu i-ai spus nimic lui Palmer. Ea a continuat să mă fixeze cu privirea și am zărit din nou șarpele privind rece prin ochii ei; și am revăzut în gând sânii ei bronzați, situația în care o găsisem cu fratele ei și m-am înfiorat nu atât de ceea ce văzusem cât de însuși faptul că văzusem. Ea nu mă va putea ierta nicidată pentru asta. — Mi-ai scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o iubeam pentru că incestul inspiră o groază irațională; totuși, gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că scena de la Cambridge era ceva încă activ și aproape intangibil în imaginația mea, ceva neasimilat și primejdios. Am închis ochii și am revăzut ceea ce văzusem atunci. La ușă se auzi un zgomot și Antonia intră grăbită în cameră. Am sărit în picioare, oarecum speriat de apariția ei dar și cu un sentiment de ușurare. M-am dus grăbit spre ea, am prins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne stabili acolo. Foarte probabil am să-mi deschid un cabinet undeva pe coasta de apus, iar Honor își va căuta un post în învățământul superior. Probabil căile noastre nu se vor mai întâlni, n-avem nici un motiv să ne revedem. Și cred că așa e mai bine pentru noi toți iar tu mă înțelegi cu siguranță când spun asta. Analizând lucrurile am ajuns la concluzia că reîntoarcerea ta la Antonia și încercarea de a îndrepta lucrurile în căsnicia voastră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi din nou, în mijlocul dezastrului din jurul nostru, vom descoperi și altceva decât dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
extrem este însoțită de o foame devoratoare. La fel de adevărat este și faptul că, printr-un proces de transformare născut tocmai din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că în momentul acela voi muri. Nu mai vedeam nimic altceva, nu mă mai preocupa nimic altceva. A o vedea efectiv plecând, ieșind din viața mea pentru totdeauna printr-o anumită ușă, era asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost; cele mai multe se adunau În contul meu deja supraîncărcat. Apoi am Întrebat-o dacă ar vrea să vadă filmul din camera de proiecție. Având În vedere ce se Întâmplase Între noi, era o sugestie Îndrăzneață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]