873 matches
-
continuu oportunități pentru ruperea tăcerii. Primele acuzații și revelări au acționat ca o scânteie care a dat naștere la întreaga serie de procese intentate armatei canadiene. Prin urmare, codurile tăcerii, adică norme și practici de grup și organizaționale care blochează revelarea informațiilor, ideilor și opiniilor, pot fi încălcate de anumiți făptași, martori sau victime prin revelări publice 19. Preluând noțiunile de coduri, climate și culturi ale injustiției și tăcerii, J. Ward și D. Winstanley analizează cazul minorităților sexuale de la locul de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a dat naștere la întreaga serie de procese intentate armatei canadiene. Prin urmare, codurile tăcerii, adică norme și practici de grup și organizaționale care blochează revelarea informațiilor, ideilor și opiniilor, pot fi încălcate de anumiți făptași, martori sau victime prin revelări publice 19. Preluând noțiunile de coduri, climate și culturi ale injustiției și tăcerii, J. Ward și D. Winstanley analizează cazul minorităților sexuale de la locul de muncă 20. Acestea au fost înconjurate de tăcere, pentru că nu au fost recunoscute ca fiind
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fiind prezente în organizații: orientarea sexuală nu este percepută ca fiind relevantă în organizații, deoarece se consideră că numai homosexualii sau lesbienele au o orientare sexuală, în timp ce heterosexualii nu au. În cazul minorităților sexuale, tăcerea este o formă de non- revelare a propriei identități, din cauza fricii de repercusiuni sau din cauza discursului organizațional. Tăcerea este menținută prin acțiuni deliberate prin care reprezentanții minorităților sexuale încearcă să treacă drept heterosexuali (ex. inventarea unui partener heterosexual), prin ascunderea orientării sexuale (ex. schimbarea subiectului, atunci când
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mimetismul uman constitutiv, o astfel de comunitate nu dispune de instrumente de control al violenței. Orice discordie se poate transforma cu ușurință într-un "liant misterios și înspăimântător"17 al comunității. Caracterul contagios al violenței este observabil încă în lume. Revelarea mecanismului Țapului Ispășitor potențează deopotrivă abilitățile creative și pe cele distructive ale umanității, lipsind-o pe aceasta de pacea asigurată prin funcționarea mecanismului victimar. Dezvăluirea articulațiilor mecanismului și, astfel, anularea eficacității lui obligă umanitatea să găsească mecanisme alternative de stabilizare
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
spre evidențierea articulațiilor acțiunii divinului. Deși operează cu o mai mare încărcătură de informație creștin canonică, demersurile lor sunt, din acest punct de vedere, mai îndrăznețe decât ale celorlalți. Girard socotește că rostul Patimilor și al reprezentării lor evanghelice e revelarea violenței mimetice constitutive umanului. Vattimo consideră secularizarea drept kénosis, etapă în planul divin de mântuire a umanității. Demersurile lor intră astfel în teritoriul faptelor despre care, socotea Wittgenstein, ar trebui să se tacă24. Girard și Wilson sunt rezervați, dacă nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
numai dacă / Voi fi de tine-nchis și siluit, / Mă voi ști liber și neprihănit. Întrepătrunderea sferelor sexului și religiei exprimă ideea că sexul este o religie, iar religia este iubire. În anumite studii accentul este pus pe auto-exprimare, pe revelarea psihicului poetului prin imaginile pe care le folosește. Acest tip de studii pornesc de la ideea că imaginile poetului sânt ca imaginile dintr-un vis, adică necenzurate de judecată sau pudoare: nefiind declarații directe, ci oferite doar ca ilustrații, ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
realizarea cetății platoniciene. Cu un foarte inventiv distinguo, Maimonide considera că Platon și Socrate din dialoguri cu dezbaterile, încercările și dibuirile lor se aflau în căutarea științei politice perfecte și că Legea dată de Dumnezeu prin Moise, legislatorul-profet, constituie tocmai revelarea ei. Din punctul de vedere al lui Maimonide, criteriul responsabilității nu se poate aplica lui Platon și lui Socrate din dialoguri. Atîta vreme cît se află în căutare, ei nu sînt cetățeni în proiectul Republicii. Abia un Platon și un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
afectivitate. Mai ales, sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o revelare a acestei dualități intra-divine3 ; concepe existența umană ca necesară pentru ca sfîșierea intra-divină, care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul natural al forței și al egoului , ființa umană devine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
utilizarea extrem de rafinată a potențelor limbii. De la exegeza lui Vasile Băncilă și pînă la descifrarea cu totul specifică făcută de Noica, receptarea filosofiei blagiene nu a putut ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu gîndirea occidentală. Viziunea blagiană căpăta astfel o mare rază literară, își mărea sfera receptorului, era a omului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ele sunt manifeste în acțiunile simbolice umane, iar o analiza retorică ce întreprinde recuperarea dramei inerente unui episod retoric, în întregul său - cu alte cuvinte, o analiză care identifică pentada dramatică exprimată de un act lingvistic - reușește, în această măsură, revelarea posibilelor motive care animă ființele umane în (inter)acțiunile lor simbolice. Studiul lui Kenneth Burke, din 1941, inclus în antologia lui Carl R. Burgchardt, constituie o exegeză a celebrei Mein Kampf a lui Adolf Hitler. Editorul a ales să introducă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare"785. Această interpretare poziționează doxa într-o relație inedită cu aletheia sau adevărul - care, în sensul etimologic, desemnează, cum ne amintim, "starea de ne-ascundere" - și, astfel, "această dinamică a ascunderii și neascunderii (adevărul) - a autorizării și marginalizării - constituie mijlocul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu este unul eminamente futil. Evident, și acest răspuns, ca toate răspunsurile pe care le putem oferi, vreodată, unor între-bări mereu particulare, care selectează și deliniază, mereu tranșant, între "articulat" și "nearticulat", între spus și nespus, între ascundere și neascundere, revelare sau adevăr (aletheia), este unul pe măsura întrebării. În mod necesar, o dată ajunși împreună, pe "această pagină", interpelarea noastră comună, în acest moment, o constituie și o facilitează însuși discursul. Răspunzând negativ la întrebarea de mai sus, afirm, în același
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și conceptual, un cititor care a degustat ironia exersată pe un fragment de realitate hâdă, nu mai poate fi intoxicat de acea realitate. Are antidot. În plus, e mult mai calificat să detecteze acele insule de frumusețe care așteaptă cuminți revelarea. În cărțile bune, există câte un filon ascuns de frumusețe dar care se manifestă neașteptat, deși continuu. Chiar și în cele mai sumbre proiecții romanești (Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în puritatea sa primară, atunci când era una cu realitatea, în fapt, muncă de anamneză 64. Comunicarea, semnificația, privesc numele proprii utilizate ca nume comune, limbajul degradat; economia de limbaj înseamnă semnificant, literă moartă, "[...] scriitură pură, hieroglifică, în așteptarea descifrării, a revelării adevărului său, pe care viața subiectului i-o va acorda" (tr. m)65. Numele propriu sacru aparține istoriei sacre, pe când numele comun sau numele propriu oficial, timpului istoric. (Ceea ce amenință aceste nume este reificarea: numele devin lucruri.) "Fericita credință" în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
expresii: a doua oară, expresie aparent banalizată printr-o excesivă uzură, și deci profanizare a limbajului, dar care păstrează totuși, bine camuflate, fragmente dintr-o revelație primordială"78. Oricum, intenția mărturisită a lui Eliade este de creație, în sensul de revelare a "unor lumi paralele Universului cotidian unde ne mișcăm"79, iar preocuparea majoră (mărturisită) este salvarea de istorie ("simbolul, mitul, ritul - arhetipurile"80), atât în lumile arhaice ale istoriei religiilor, cât și în cele ale "literaturii fantastice", definită nu ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
camuflajului mă obsedează pentru că nu mă hotărăsc s-o adâncesc, adică s-o prezint sistematic și s-o discut pe planul care îi este propriu, cel al meditației filosofice". (Mircea Eliade, Jurnal) "Irecognoscibilitatea, camuflarea și uitarea (precum și opușii lor, recunoașterea, revelarea și amintirea spirituală sau anamneza) sunt cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultuoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade". (Matei Călinescu, op. cit., p. 148) Despre povestirea Ghicitor în pietre I. P. Culianu afirma că este centrul inefabil al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ruptura de nivel, trecerea de la un fel de a fi la altul 333, de la profan la sacru, de la istoric la mitic. Universul pe care îl fundează nuvela, "noua specie de realitate care mi se dezvăluie citind "aventura" lui Gavrilescu", crearea/revelarea unor lumi paralele "Universului cotidian în care ne mișcăm", asemănarea, din punctul de vedere al posibilității de a fi "o lume "reală"", cu un mit polinezian sau nord-american sunt lucruri citate de fiecare dată când se interpretează nuvela La țigănci
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
printr-o delăsare progresivă a eroului 521: "Am înțeles de la început, dar m-am prefăcut că nu înțeleg. Și a intervenit, ca de obicei, la început un lapsus, apoi altul, apoi amnezia"522. I. P. Culianu vedea în analiza acestei nuvele revelarea artei poetice a lui Eliade și a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Maria da Maria Din rândul "inițiaților" lui Eliade care, după expresia lui Sorin Alexandrescu, cunosc semnificatul, dar nu îl pot numi, face parte și Ieronim, "cel mai precoce actor pe care l-am avut vreodată"598, "născut pentru spectacol"599. Revelarea "copilului-minune" are loc în noaptea de Sfântul Ioan, timp sacru predilect în prozele eliadești, când prin gura lui vorbesc eroi mitologici sau semizei, personaje fabuloase locuitoare ale oglinzii magice din salonul generălesei. Sub semnul imaginației vii și al întâmplării, blestemat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al termenului", "țelul tuturor artelor"704. Spectacolul devine "o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă și în tehnici care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui în forma Thanase și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căruia îi este sortită Euphrosyna jumătate de an. Moartea doctorului Tătaru survine în același timp magic, 22 iunie, ziua solstițiului de vară, Sânzienele, la aceeași oră când este posibilă trecerea în altă lume, "două, două și jumătate după-amiază". În clipa revelării adevărului despre ființa hibridă a Euphrosinei, doctorul își asumă o vina tragică ("A înțeles ce infern este, în fond, existența ei... știa că tragedia Euphrosinei era opera lui"); Zalomit crede că, dacă n-ar fi murit atunci, și-ar fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ignorându-și propria lui identitate"852 din miturile gnostice și din concepțiile indiene - în Materia reprezentată de Ivan, de doctorul Procopie sau de Arhip corespunde unei treceri a lui Darie, dintr-o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului irecognoscibil. Întrebarea pe care i-o adresează Ivan "cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil?"853, particularizată: "dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
luciferică se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care se arată ("fanicul"), și una care se ascunde ("cripticul"). Intenția ei este revelarea cripticului unui mister. În acest proces, misterele deschise suportă prefaceri de conținut sau, cum spune Blaga, o "variere calitativă": fie atenuare, fie permanentizare, fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie potențare. Distribuția spațială a acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere 96. Astfel, el ajunge să asocieze cele trei modalități de variere a misterului cu plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]