1,063 matches
-
doar din priviri și pe buze îi înflorea un zâmbet ștrengăresc. Se amuza împreună cu noi de drăciile noastre”. Avocatul își amintește și de un moment inedit, când profesorul academician, părintele Nae Popescu, i s-a adresat uitând de apelativul de reverență: „Răspunde tu, voievodule...!” „Cla-sa a amuțit. Prințul moștenitor a tăcut, dar lecția și-a continuat cursul normal”, spune Jurchescu. De altfel, regele poruncise ca fiul său să nu fie tratat în alt chip decât colegii săi. Și așa s-a
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
Augustin Doinaș, cum este deschis la ideile de lucru ale colaboratorilor săi Helmut Stürmer, Vasile Șirli și Lia Manțoc. În sală am regăsit normalitatea dialogului, atitudine pe cale de dispariție la noi. De fapt, asta m-a și înnebunit: normalitatea. Respectul. Reverența față de artiștii români. Am suferit ca un cîine că la recepția elegantă oferită de primarul orașului Edinburgh după prima seară, în prezența Ministrului Culturii din Scoția, a directorului Festivalului și a întregii trupe, nici un oficial român nu a fost prezent
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
ține mai degrabă de sensibilitate decât de rațiune, 2) fie meditații - reflecții asupra unui gând filozofic. The Epic Pyramid op.106 - pentru flaut(e), percuție și pian, de Liviu Dănceanu pune în lumina trei surse sonore eterogene, cu amintiri și reverențe la timpuri trecute - Bach, Mozart, Messiaen - cu scurte refrene de vals și motive de cântec popular, cu sonorități exuberante, strălucitoare și nuanțe umoristice... Concertul s-a încheiat cu Sprachrohr - de Sancta Maria, psalmi pe texte de Hildegard von Bingen, poeta
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
calul de bătaie al unei cărți care atacă din mai multe direcții o specie inventivă de oameni ai cărții: pe cei care recurg la construcții logice specioase pentru a șterge granițele dintre ce se știe și ce se crede. O reverență formală în fața raționalității și a tezaurului de descoperiri științifice este urmată la ei de o piruetă în direcția iraționalului, a adevărurilor apriorice, a unor credințe neanalizabile și a unor ipoteze fanteziste. Cartea este semnată de profesorul Frederick Crews de la Universitatea
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
o limbă enormă scoasă spre privitor - sau încă mai devastatorul abțibild aplicat pe geamul din spate al automobilului țoapei (degetul mijlociu în poziție ascensională - ca să nu zic erectilă) mai lipseau pentru ca spectacolul să fie deplin. În ultima clipă, printr-o reverență făcută ionului pozitiv de la Cotroceni, dolce farniente-le național s-a prelungit cu încă o zi - numai bine ca până pe joi, vineri bizonul să nu-și revină din mahmureala obligatoriei beții de Sfântul Ion. Raportul Armageddon, luat în bășcălie de
Ramadanul românesc (Pamflet cu damf de caltaboș) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15582_a_16907]
-
T.G.S.T. în perioada recentă. Semnificativ este și faptul că montările selecționate reunesc în distribuțiile lor actori din teatrele German, Maghiar și Național din Timișoara. Festivalul Național de Teatru este finanțat de Guvernul României și organizat de Ministerul Culturii și UNITER. Reverență în fața devoțiunii l La deschiderea Festivalului Timișoara Muzicală Miercuri, 21 septembrie, de la ora 16,30, în Holul cu Oglinzi al Operei Național Române din Timișoara va fi dezvelit bustul realizat de sculptorul Aurel Gh. Ardeleanu, reprezentându-l pe ilustrul dirijor
Agenda2005-38-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284198_a_285527]
-
ocupat nimeni în școala noastră de teatru. Cu alte cuvinte, nu există nici regizori specializați în așa ceva, nici actori care să fi studiat acest gen. În consecință, nici spectacole adevărate de music-hall. Ceea ce am văzut la Brașov se poate numi reverență față de memoria lui Constantin Tănase, o încercare de a strînge și de a antrena trupa și pentru altceva decît a fost pregătită, o formulă care poate pune în valoare anumite calități voce, mișcare puțin întrebuințate de actori pînă acum, un
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
pentru faptul că, într-o lume în care umaniștii nu pot ține pasul cu mersul științelor, cartea lui Solomon Marcus te racordează la un tărîm pe care singur nu l-ai afla în veci. Nu, nu e vorba de nici o reverență obedientă în fața unei discipline pe care nu o poți înțelege, ci de amănuntul că Solomon Marcus te scutește de senzația apăsătoare pe care ți-o dă gîndul că ai rămas un ignorant. În fond, lucrurile pe care nu le cunoaștem
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
în principal, publicului austriac (actuala ediție românească este traducerea volumului publicat în anul 2001 la Viena), nu celui românesc. Prin publicarea acestui volum memorialistic, unul dintre cei mai cunoscuți oameni ai vieții culturale vieneze face, în fața publicului austriac, o neașteptată reverență spre țara copilăriei și tinereții sale, România. Un gest sublim menit să sugereze că România poate fi privită și altfel decît ca țara mîncătorilor de lebede.
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
Dorința: Când sexualitatea se întâlnește cu dependența) și dipsomania (~nsemnare găsită într-o sticlă), pătimi despre care mama ei afirmă că n-au fost niciodată atât de înrobitoare pentru Susan încât să justifice descrieri ale „luptei” împotriva lor. Motivația acestei reverențe față de păcatele majore ale tatălui pare a fi tot frustrarea: dacă nu poate fi că el sus, pe firmamentul literaturii, se ia la trânta cu el jos, în mocirlă pornirilor de nestăpânit. Cu aceeași lipsa de șanse. Nenumărați scriitori au
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
ceai negru/mă așez pe pat/cu fața în jos/îmi ascult zvâcnirile inimii/și îmi închipui că/sunt îndrăgostit)" sau poemul-fetiș, Amărăciune: ,mi-am scos degetele din urechi/și pe urmă le-am băgat în gură", urmat de poemul-vedetă, Reverență: ,(m-am aplecat și/mi-am smuls covorul/de sub picioare)." Cu riscul de a coborî poezia în retorică și inefabilul în canon, cred că Jucăria mortului capătă, de la an la an, trăsăturile unui volum obligatoriu. Un exercițiu de democrație și
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
Camera Leoparzilor și cei care se întîlneau în ea: restul, adică istoria acelui grup de oameni despre care nimeni n-a știut că sunt un grup va fi povestită altădată și de altcineva (s.n.)". Și mai găsim, în Cronică, o reverență codificată: capitolul Plăcerile tineretului - unde cineva își amintește de "Camera Leoparzilor" și unde, la barul "Șeherezada", îi vedem în plină activitate pe membrii "Corupției Române", ațîțați de o dansatoare exotică, pe placul fantasmelor lui Vinea - este dedicat lui "I. I.
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
a fantasticului, care irupe, ca la Mircea Eliade, în cronologia firească a realului." Afirmația, de la p. 54, va fi reluată, în termeni identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar poate și dintr-o înțelegere foarte largă, vecină cu impersonalitatea sau timiditatea critică. Totuși, Daiana Felecan se lasă atrasă uneori de o critică - inter dar și postbelică - de
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
acordă muzicii culte și iubitorilor ei meritata importanță, în cadrul unei seri cu totul speciale: melomanii sunt invitați în 13 septembrie, de la ora 20, în sala Teatrului Național Timișoara, la un concert coral și simfonic organizat de Filarmonica „Banatul“ ca o reverență în fața compozitorilor bănățeni. În prima parte, Corul „Ion Românu“ al Filarmonicii „Banatul“, dirijat de maestrul Diodor Nicoară, va interpreta „Suita corală nr. 2“ de Nicolae Ursu, „Răsunetul Ardealului“ de Ion Vidu, „Lina și Gheorghina“ de N. Ursu. Apoi, de la pupitrul
Agenda2003-34-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281370_a_282699]
-
devină sentimental, Stoian G. Bogdan își ia seama și plasează o ironie. Când și aceasta începe să se absoarbă în porii hârtiei, și-aduce aminte de cele câteva cărți pe care le are la suflet. (Exerga, de pildă, e o reverență făcută lui Gore Pirgu.) Ambiguitatea aceasta de umoare e doar una dintre premisele succesului. O alta, nu neapărat a doua pe listă, e oferită de structura cărții. Titlul e grăitor: multe pagini creează spațiu de desfășurare pentru o galerie de
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
de mângâiere, încât îmi amintesc că i-am spus, cu disperarea celui care se scufundă: „Spuneți-mi ceva, că mă usuc!”. Se va fi speriat... Și ce putea să-mi spună? A găsit totuși o cale, renunțând la pronumele de reverență și chiar spunându-mi pe nume: 5.XI.987 Păltiniș Elena dragă, Te aștept oricînd în jurul lui 15 Nov, nu într-o Duminică. Pe curând, nu-i așa? al d-tale, C.N. Nu-mi amintesc exact când am ajuns, în
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
prins jucând pe Ștefan Dobay. O parolă, un passe-partout magic în orice discuție despre fotbalul timișorean. Un antrenor legat indisolubil de Poli, căreia i-a dăruit decenii și succese și pe care îl numim simplu, dar cu binemeritată majusculă de reverență - Profesorul. Cam o repriză de meci de fotbal, cu tot cu prelungiri și pauză. Atât poate dura - și chiar a durat - convorbirea cu unul dintre cele mai carismatice personaje din sportul timișorean și, prin extensie, din cel românesc. O repriză în care
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
-o din mână de la prima la ultima pagină. Cuprinde o lecție magistrală, de demnitate umană, de vitejie românească, de suferință liber consimțită, fără ifose sau moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
tindă. Spre ciuta Em, jalobe n-am trimis Cam tot de-atunci - de-un secol, vra să zică -, Să-i mai repet că-mi zumzăie în vis Autocrată, rea și mărunțică. Prea de-demult la poștă n-am depus Vreo reverență hăt spre Nefertiti, Din care, oblu, să reiasă-n plus: Agnomenul că tare potrivit i! Nici unui ins cazat într-un butoi N-am prididit batâr să-i dau de veste Că-mi plimb, și eu, lămpașu, ziua-n toi, Sperând
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Baza de plecare este, întotdeauna, aceeași. Concepția dramatică ce vizează în egala măsură cuvântul și sunetul, are aceleași principii. În multe dintre paginile lui, Puccini privește înapoi, către Verdi, se inspiră din modelul ilustrului său contemporan și face astfel cuvenita reverență respectuoasă, recunoscând geniul înaintașului său. Asupra acestor momente vom insista. Până atunci însă, trebuie arătat contextul și vecinătățile teatrului muzical universal în care se află cei doi compozitori. Această privire sintetică, din perspectiva decelată a timpului și a istoriei, permite
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu vegetația, cu păsările, tradusă de Sey Mondy în "starea de saludos", "ceva între salut și reverență", o formă de libertate, o formă de rezistență dar și de purificare, un mod de a rezona cu lumea și de a se identifica cu sensurile ei latente, pentru a le dezvălui. Saludos e o cale spre a găsi "ceva
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni bune, s-a scris puțin despre ea; în mod aproape paradoxal însă, acesta e, în fapt, un semn de reverență pentru Gellu Naum, o declarație de dragoste și înțelegere pentru el. Lui Gellu Naum nu-i plăceau cititorii băgăreți și cu atît mai puțin criticii, însăși poezia lui e o inițiere, dincolo de cu-vin-te, de eforturile de pătrundere culturală, de prozaica
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
servituțile activității „de teren”), care-și desfășurau programul între două trenuri, grăbiți să termine mai iute orele, să fugă, făceau o figurație deplorabilă; în recreații mă pomeneam cu câte unul în cabinetul directorial (cu totul cinci profesori), mă salutau cu reverențe penibile, mă lingușeau fără măsură, mă informau asupra propriilor realizări cu o pudibonderie confecționată, apoi treceau la subiect, ar fi dorit, dacă se poate bineînțeles, să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
într-un ecou de stradă vîntul, lacul măturat de faruri și nimeni. nimeni în fulguiala spulberată-n zid oare ce se întîmplă cu rațele cînd lacul va îngheța? și cum să ieși din hățișul de spini fără a face o reverență morții deratizării de text după dezghețul Letei înlătur cu o mînă ultimele ramuri, doar cărare-ngălbenită în bura de iarbă. se-ntunecă. se întunecă a răgaz. orice adiere o absență. fiecare parc, visul betoanelor, de pe acum oare unde în cine se
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni atât de fericiți, încât bucuria lor îl făcu pe Nane să surâdă, prins el însuși în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu deodată un sentiment de siguranță și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]