KorAP: Find »[drukola/base=reverență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...42 >

1,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

vi-l aduc în seră ? spun disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că așteaptă un răspuns. Și am revelația bruscă a faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula, ar trebui să o pui și pe fata ta să încerce asta... O, Doamne. Ce lanț de nenorociri am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula, ar trebui să o pui și pe fata ta să încerce asta... O, Doamne. Ce lanț de nenorociri am provocat ? Aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ciao ciao ! Nu reușesc să fac față schimbărilor bruște de dispoziție ale lui Trish. Se pare că am trecut pe neașteptate de la relația patron-angajat la una gen colegi-de-croazieră-de-lux. — Ăă... atunci pa ! zic, încercând să-i copiez tonul. Îi fac o reverență, trec iar peste sutienul ei și ies cât pot de repede din cameră. Micul dejun e aproape un coșmar. Abia după trei încercări eșuate reușesc să-mi dau seama cum se taie un grepfruit în două. Nu înțeleg de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pus-o în funcțiune ieri, când Trish intră în bucătărie. — Samantha, domnul Geiger dorește să te vadă în biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile. Nu-l lăsa să te aștepte ! — Ăă... prea bine, doamnă. Fac o reverență, după care îmi netezesc uniforma și pornesc pe hol. Mă apropii de ușa biroului lui Eddie și ciocănesc de două ori. — Intră! se aude un glas jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ratat ? — A, Samantha. Ridic privirea și îl văd pe Eddie intrând în cameră, cu sacou și cravată. O să am o întâlnire de afaceri în salon. Te rog să faci niște cafea și să ne-o aduci. — Da, domnule. Fac o reverență. Pentru câte persoane ? — Patru cu totul. Și niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și Domnule... și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre icnete. Complet sărită de pe fix. Nu pot să rămâi acolo. Vin să te salvez. Mâine mă sui în avion... — Nu ! zic mai vehement decât aș fi vrut. Nu ! Mă... distrez foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
uau, spun politicoasă. — Ce-ar fi să ne faci mai întâi tuturor niște cafea ? Trish se întoarce către mine. O s-o bem pe terasă. Să ne aduci și niște biscuiți, te rog. — Sigur că da, doamnă Geiger, spun, făcând o reverență automată. — Poți, te rog, să mi-o faci pe a mea jumătate cu cofeină, jumătate fără ? aruncă Melissa peste umăr. Mi-e să nu m-apuce tremuriciul. Nu, nu pot, vită nesimțită și plină de fițe ce ești. Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să-mi arăți același respect. Îmi vine s-o pălmuiesc pe fata asta. — Mă duc să-i cer părerea doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vrea să porți altceva, și nu uniforma asta. Mă măsoară din ochi cu ușoară neplăcere. Nu e chiar cea mai flatantă ținută a ta. Tu ai ales-o ! îmi vine să țip la ea. Însă mă mulțumesc să fac o reverență, să-i întorc spatele și să mă duc la mine în cameră, spumegând de furie. Lua-o-ar naiba pe Trish. Și pe Melissa. Dacă așteaptă să-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de gând să mă ajuți... Dar nu e munca pe care trebuie s-o faci tu ! explodează brusc. Samantha, e un travesti nenorocit. Ai mai multă minte decât toată lumea din camera aia și tu le servești pe ele ? Le faci reverențe ? Le faci curat în baie ? Pare atât de înfocat că mă întorc pe călcâie, șocată. E îmbujorat și i-a dispărut orice urmă de ironie. — Samantha, ești una dintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc. Glasul îi tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. CÎnd se termină spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi. Să nu spui nimănui că am plîns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

doi m‑a tracasat pentru că Vela și cu mine ne vedeam atât de des cu Radu Grielescu și cu soția lui. - Ei vă invitau? - Ne duceau la restaurante bune - oricum, la cele mai scumpe. Vela se delecta cu sărutatul mâinilor, reverențele, foiala În jurul doamnelor, buchetele de flori prinse la corsaj, toasturile. Îi plăceau la nebunie. Și Grielescu Îi oferea regulat asemenea spectacol. Ravelstein era extrem de curios În legătură cu acele seri. Susținea că Radu făcuse parte din Garda de Fier. N‑am prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După primele zilele eroice ale Revoluției de la Județeană, Goncea stătu ascuns aproape o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe Afinului zece, ușă-n ușă cu Afinoghiu (Tilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Că n-a venit când l-a așteptat poporu’, acuma ce mai cată. Să ne prostească la diplomație? Mi-a spus nepotul Lim onadă să vă zic mersi pentru tratație și să vă pup mâna în locul lui.“ Cu o adâncă reverență, lunganul prinse mâna zârnoaicei și o sărută îndelung, prelung. În cele din urmă Andromanda îl goni: „Ho, potcosule, că mă prinde Zorilă p-acilea și-mi ia puterile“! Astfel, povestesc unii, s-ar fi plămădit fata veterinarei. Alții jură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
frică de voi. Mi-a fost frică și de tine, așa ca un junghi care-mi oprea inima. Acolo, la căpitănie, pe banca aia, mi-am văzut frica. Și am plecat. Polileu apăru de astă dată în fața lor. Făcu o reverență și mai adâncă. Deschise larg brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]