2,564 matches
-
acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului: „ Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagî, Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă! Te-i rezema, dulce copil, de-al meu umăr- Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumusețe, Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe. Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină, Fruntea
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
din Cuvânt” în care „s-a-nfiripat un Înger”, Poetul Constantin Ghiniță îi scrie lui Dumnezeu: „Îți scriu Doamne, scriu și sânger”// (...) „ Coală albă de hartie/ prinde glas când o ating/ prinde trup de Poezie/ și încep de dor să ning.” „Singur rezemat de tâmpla”, tot Așteptându-l pe Godot , poetul e conștient că Poezia, așa cum spune Nichita Stănescu: „Nu este lacrima/ ea este însuși plânsul/ plânsul unui ochi nenăscut/ Lacrima ochiului celui care trebuia să fie frumos/ lacrima ochiului celui care trebuia
(EVOCARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351290_a_352619]
-
pământ cu aceeași forță, își adună ultimele puteri să strige după ajutor, însă el a privit-o crunt o fracțiune de secundă și i-a adresat un singur cuvânt printre dinți : FUGI! Și a fugit. Mai mult s-a târât, rezemându-se de pereți. Nu mai avea forță să alerge. La doar câțiva pași de ea de ea, un tânăr cu hainele sfâșiate și cu sânge pe față încerca să se ridice în picioare după ce se târâse mult pe genunchi. S-
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor și de multe împliniri duhovnicești!... Totodată, un gând sincer și profund, de aleasă afecțiune, considerație și admirație față de Maica Preoteasă - Doamna Rodica Gabriela Bordașiu - stâlp, reazăm, prieten sincer, de neasemuită nădejde, al Părintelui Nicolae - pe parcursul întregii sale vieți, plină de încercări, obstacole, piedici, suferințe dar și cu momente de bucurie, înălțare spirituală și optimism creștinesc!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
ploaia și vântul, sau dacă e luminos ca soarele și te luminează cu Lumină caldă. Și totuși se învârte și levitează o altfel de biosferă de bioluminiscență stelară în capul meu...” Și totuși, țărână frumoasă și moartă, /De racla ta reazem eu harfa mea spartă/ Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc/ O rază fugită din chaos lumesc.” (Mortua Est! De Mihai Eminescu) Să mori, să dormi, ori poate să visezi... Ca o zeiță a pământului venită din cer
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
la societatea de azi. Este omniprezentă fascinația unui peisaj incredibil de adevărat. Sunt descrieri purificatoare ale acestei prispe de colnice și glugi de piatră pe care s-au prelins parcă și lacrimile lui Dumnezeu. Sunt coloanele maiestuoase pe care se reazemă bolțile gigantice ale unui univers străbătut de blestemul ponorean al călugărului Nicodim. Detașarea dezarmantă, sinceritatea și erudiția merg mână-n mână, întregind ceea ce un ochi mai pricinos poate surprinde brazda săracă. Iovana, personajul care dă numele cărții, poate fi reîncarnarea
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
Selectii > POSTFAȚĂ DE GÂNDURI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului M-am ascuns într-un gram de rugină, derutez torentele pornite să-mi îmbrace chipul în vernisaj de tăceri, m-am rezemat de polul umbrelor să număr speranțele înghesuite într-o ceașcă de cafea (cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii pe malul tristeții!) Am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o când adormiseră ploile în brațele tale, e
POSTFAŢĂ DE GÂNDURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351089_a_352418]
-
poezie Floare de lotus,(Editura Semne, București) ne descoperă un poet stăpân pe instrumentele sale,neliniștit fără scepticism cu o atitudine generală de provocare histrionică: De la mine până-la poștă/ Numai cearcăne și riduri/ Pe sub care un strămoș stă/Veșnic,rezemat de ziduri(De la mine pân-la poștă).Sub forma gestului burlesc și naiv, autorul induce, în fapt ,o stare de complicitate, sugerând în mai taote strofele subânțelesuri atânci,însinuând mereu o altă față a adevărului:Am pornit prin viață ca zălog
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
renunțăm la piramidă din simplul motiv că, fără unghiuri, sfera este mai ușor de prins în palme ? „ Desperecheate, vorbele se-ngână / De câte ori prin ele dau să trec, / Fugară clipa să n-o scap din mână. Dar tot pe ce mă reazem cade sec, / Cum ciutura scăpată în fântână... / Și tot aceleași vânturi mă petrec.” (Aceleași vânturi ) Atunci, și stele ar fi fixe, dominate de inteligența alunecării pe orbite anoste. Și, apoi, mai există gândul care înnobilează. Plutesc prin gând ca-ntre
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
să m-aștepte-n prag” ( străinul). Nimic mai dureros decât această înstrăinare de „seva” primului cuvânt. Peregrin prin propria existență, străin de tot și de toate... așteaptă cu sufletul împovărat - o nouă primăvară în care - ghiocei „nedăruiți”se deschid în lumină. „ îmi reazem fruntea de urma ta // ca o rană // să mă odihnesc de primăvară // de-această primă primăvară // când ghioceii au rămas nedăruiți”...( primă... primăvară). Noaptea se așterne peste toate durerile „cicatrizând rănile zilei”... Lirismul vibrant, emoționant seduce și captivează prin profunzimea
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
căsuței din sat vocea apei fără de care seara adoarme greu În piept riduri pergamentizate pe față ochelari fumurii, o apără de soare privirile n-o mai deranjează de mult nu știu ce gândește dar are soluții trotuar, bordură, cotitură capota mașinii roșii, rezemată două minute sute de metri, cotitură, pauză bordură, trotuar și de la început Suzana Deac Referință Bibliografică: Pășea în orânduiri numai de ea știute / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
PĂŞEA ÎN ORÂNDUIRI NUMAI DE EA ŞTIUTE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356355_a_357684]
-
spre ieșire și se luă tiptil după el. „Eu sunt șulfă bătrână și cu mine, nu ține!” Din curtea interioară o luă spre hala de finite, o ocoli și se uită cu mare băgare de seamă în cabina unei camionete rezemată de peretele sculăriei, apoi începu să se învârtească împrejurul ei nehotărât. Camioneta, rosti meșterul gânditor și prinzând un moment când Păcălici se depărtase spre capătul aleii uitându-se la ceas - acum era sigur că aștepta pe cineva - se cățără fără
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
prins volanul cu amândouă mâinile. L‑a mișcat câte puțin într‑o parte și‑n alta până s‑a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și să‑și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le‑a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Acasă > Orizont > Selecții > POVARĂ CLIPELOR NINSE Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului se frâng ramuri de la o vreme nu mai știu pe ce umăr să-mi reazăm clipă mă afund în viață că Hansel și Gretel fără cale de întoarcere aștept latentă sunt zile în care-mi privesc nepoțelul îl iau pe genunchi împletesc povești nu mă crede nici eu adevărul se disipează cu timpul spun povești
POVARA CLIPELOR NINSE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355987_a_357316]
-
II. BELAY, REGELE MAIMUȚĂ, de Ioan Alexandru Despina, publicat în Ediția nr. 230 din 18 august 2011. Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale. Citește mai mult Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele
IOAN ALEXANDRU DESPINA [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > BELAY, REGELE MAIMUȚĂ Autor: Ioan Alexandru Despina Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Ahmed stătea rezemat de peretele prăfuit, cu picioarele întinse sub masa pe care erau orânduite patru șiruri de străchini atent ornate. De când soarele se ivise din spatele clădirii de peste drum, copilul simțea că se topește. Părul negru precum abanosul parcă-i luase foc, buzele
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
frunze ... mie îmi este drag cel cu șapte ramuri, de fapt, toți pomii cu șapte capete cu șapte inimi, cu șapte guri, cu șapte daruri - de pomii aceștia nu mă despart toată viața, de pomii aceștia nu vreau să se rezeme noaptea, de pomii aceștia numai florile vreau să se prindă, de pomii aceștia numai miresele să se îndrăgostească. Referință Bibliografica: ELOGIU POMILOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ELOGIU POMILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356074_a_357403]
-
străzi și noi inauguram în viața discretă zile și ore de trăire concretă, să presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii nostrii obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii
ÎMPLINIRE de GEORGE PENA în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354781_a_356110]
-
-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă toanta, Apoi o să-și ia răsplata! (se așează în grabă pe un scaun, la o masă mai tetrasă , își reazemă bărbia-n palme și se holbează la Floarea) FLOAREA: Cârciumioară, cârciumioară... Dragă cârciumioară! Câți în tine-au petrecut, Câți pe-aicea au trecut ... Dragă cârciumioară! Să-i număr dacă-aș putea... (Draga mea!...) O comoară aș avea: Comună cu opt
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul!... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl sărută pe Gheorghe) Dacă Dumnezeu te ține, Să mai bei zeci de clondire
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă toanta, Apoi o să-și ia răsplata! (se așează în grabă pe un scaun, la o masă mai tetrasă , își reazemă bărbia-n palme și se holbează la Floarea) FLOAREA: Cârciumioară, cârciumioară ... Dragă cârciumioară! Câți în tine-au petrecut, Câți pe-aicea au trecut ... Dragă cârciumioară! Să-i număr dacă-aș putea ... (Draga mea!...) O comoară aș avea: Comună cu opt
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul! ... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl sărută pe Gheorghe) Dacă Dumnezeu te ține, Să mai bei zeci de clondire
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]