17,484 matches
-
lege de organizare a poștelor și telegrafelor, care înlătura confuziile ce existau în exploatarea și administrarea serviciilor poștale și telegrafice și stabilea principiile de bază ale exploatării ambelor servicii. Confirma și definea monopolul de stat în această materie “statul își rezervă dreptul sau monopolul telegrafo-poștal, care consistă în transmiterea de comunicațiuni prin firul electric și transportul de obiecte și persoane prin poște”. Trata probleme privind: inviolabilitatea telegramelor și scrisorilor, sechestrele pe accesoriile serviciului poștal, pe trimiteri; amenzile pentru transporturi particulare neautorizate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
la livrete de recipise. La cerere se putea obține o căsuță specială în care se păstra corespondența sosită, până la ridicare de către destinatar. Noua lege telegrafo-poștală o completa pe cea de la 1 ianuarie 1865. În primul articol se prevedea: “Statul își rezervă dreptul sau monopolul telegrafo-poștal; acest monopol constă în transmiterea de corespondență prin telegraf și transportul scrisorilor, ziarelor și imprimatelor de tot felul, probelor de mărfuri, banilor, valorilor, obiectelor de greutate, călătorilor și al bagajului lor, prin schimbarea mijloacelor de transport
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Publicul avea acces la toate serviciile, în fiecare zi, între orele 08-12 și 15-18 sau 1619, în afara duminicilor și sărbătorilor legale. Telegramele urgente se puteau prezenta la orice oră, în zilele lucrătoare. După programul de lucru cu publicul, oficianții aveau rezervat timpul necesar pentru, adiționarea registrelor chitanțiere, depunerea numerarului la casierie, cartarea trimiterilor poștale pe oficii de destinație și mijloace de transport, formarea legăturilor de corespondență și mandate, înscrierea trimiterilor în documente, reînprospătarea creditelor etc. Transmiterea și recepția telegramelor și a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în când, te încrunți sau tresari ușor. Te privesc și nu mă mai satur să-mi umplu sufletul, ființa pe de-a întregul, cu miracolul făpturii tale perfecte. Pentru mine așa ești și așa vei rămâne, indiferent ce ne va rezerva ziua de mâine, viitorul. Cine sunt eu fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista în viața mea? Nu aștept un răspuns, pentru că îl cunosc. E în mine. Și în ochii tăi mari și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
afirmând că procedura de vot din obștea orașului Câmpulung a servit drept model Codului silvic din 1910. În sânul obștilor sătești există și membri cu funcție specializată, dar ei aveau mandate limitate ca obiect și durată și erau revocabili, obștea rezervându-și dreptul de a controla permanent și direct modul în care aceștia execută sarcinile. De exemplu, cei care executau hotărârile luate de obște se numeau vechili (Stahl, 1998, vol. II, pp. 42, 52). Acești vechili, care inițial erau doar aleși
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sa în 4 mari loturi. Din fiecare lot își rezervă și pentru el o cotă-parte, astfel socotită ca, în total, să aibă și el cam cât un copil. Pe măsură ce ajunge la maturitate, fiecare copil își primește lotul său, minus partea rezervată de părinte pentru uzul său propriu, iar la moartea părintelui fiecare își întregește pământul ocupând și partea rezervată de bătrân. O altă regulă consta în faptul că băiatul cel mic rămânea în casa părintească, dar el era obligat să contribuie
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în total, să aibă și el cam cât un copil. Pe măsură ce ajunge la maturitate, fiecare copil își primește lotul său, minus partea rezervată de părinte pentru uzul său propriu, iar la moartea părintelui fiecare își întregește pământul ocupând și partea rezervată de bătrân. O altă regulă consta în faptul că băiatul cel mic rămânea în casa părintească, dar el era obligat să contribuie la construirea caselor fraților lui (Stahl, 1998, vol. II, pp. 104-107). În calitatea ei de martoră a acestor
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a doua. Așa deci, oricum va trebui să fii mai prudentă...voi avea eu grijă să nu uiți asta. Teia trăsese scaunul și se așezase la masă Împreună cu fiica sa. S-au regăsit pe plajă cu Silviu și Pavel, le rezervaseră și lor un loc alături de ei pe nisip. La acea oră soarele nu era foarte puternic dar de ultraviolete se bucurau din plin. Când tinerii au plecat să se plimbe pe malul apei, Pavel se scuzase față de Teia că nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dar, nu reușea să-și dea seama dacă Andreea aflase de la Silviu de prietena lui din capitală. Fiica ei se purta de parcă nimic neobișnuit nu s-ar fi Întâmplat. Când s-au Împlinit zece zile de concediu Împreună, Pavel a rezervat o masă pe terasa unui restaurant și-i invitase pe toți. Aștepta o ocazie să facă această invitație și chiar fusese acceptată. Era o seară caldă, plăcută, briza adia ușor iar muzica bună Îi atrăgea pe tineri către ringul de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dacă nu se poate înlătura bariera? Evelin: Atunci situația este gravă pentru toate navele care se află plecate în Univers. Iar eu, în costumul și halatul profesorului, îmi consum din anii de nemuritor, ca toți care ies în Univers. Consumănd rezerva de ani devii ușor, ușor un muritor. Sunt de trei zile pe Pămănt și am consumat din viața mea de nemuritor aproape o sută de ani. Dacă mă întorc acasă înainte de a nu muri recuperez instantaneu viața de nemuritor. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care, Evelin împreună cu profesorul vor face, împreună, o vizită prin oraș; ești invitatul nostru la un spectacol de operă Nabucco; îți va face poate plăcere să asculți, din gura unor muritori, strigătul de suferință și luptă al unor sclavi. Am rezervat deja două locuri. Evelin: Mulțumesc, merg cu mare plăcere. Aurora: Evelin, te preocupă ceva? Evelin: Mă gândeam la ce a spus Ela: că n-oi fi Hristos pe Pământ să pocăiesc lumea?! Din ceruri voi așteptați nu doar extratereștri ci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
al vieții invizibil, protejează sufletul. Așa v-am putut aborda pe dv. Cel puțin această teorie este verificată cu dovezi; dumneavoastră sunteți una! Darwin: Extraterestrule, mi-ai promis încă o plimbare în oraș... Evelin: Desigur, sunteți invitatul meu; am și rezervat locuri la un spectacol de fresh-cancan, striptes și acrobație. Darwin: Onorabile, mai am o rugăminte: pot s-o invit și pe vecina ciudată? O să vă recunoașteți?! Evelin luat prin surprindere: Dacă-i așa de ciudată să nu ne strice ziua
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ea constituie totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe care o umple experiența poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o libertate pe care nu o au guvernele "bătrânei" Europe, unde există multe probleme legate de vecinătăți. În S.U.A. se pune constant problema modului de constituire a corpului diplomatic. Dacă posturile importante sunt, în cea mai mare parte a lor, rezervate favoriților partidului învingător, posturile secundare, ca și cancelariile în ansamblul lor se referă la un număr constant de agenți experimentați. În Franța, tinerii care vor să intre în ceea ce s-a convenit a fi "Cariera", trebuie să susțină un examen
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cunoscut personal pe acești oameni distinși și am avut marea onoare de a fi prietenul lor. Niciodată, în activitatea lor atât de prețioasă pentru ministru, nu a adus vreo atingere autorității acestuia. În Franța, titlul de subsecretar de stat este rezervat, în general, oamenilor politici aflați pe punctul de a deveni miniștri, cu ceva vechime și, deci, cu o oarecare experiență dobândită înainte de a primi vreun portofoliu. În fond, titlul nu valorează prea mult. La Quai d'Orsay, directorii care au
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
într-un grad înalt, Jules Cambon asocia și alte virtuți profesionale: patriotismul, adică sentimentul atențiilor pe care le datora unei doamne atât de importante ca Franța, dar și orice altceva putea făce o figură amabilă: curtoazie, tact, à propos-uri, farmec. "Rezervat cu aparențele abandonului", conform dictonului lui Talleyrand, Jules Cambon se răspândea fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale tale. El eluda chestiunile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
prea mari și atunci hotărăsc să se hrănească unii pe alții. Despre acest ajutor e vorba. Tu preferi să mori de foame. - Nu ofer pe cât primesc? Nu știu să fiu recunoscătoare? - Nu atât pe cât primești. - Te înșeli. - Ești mult prea rezervată în a manifesta această recunoștință. Dumnezeu o vede, știe de intențiile tale bune, dar oamenii au nevoie să le-o arăți, să le arunci cu ea în ochi. - Eu nu sunt așa. Eu nu aștept recunoștință pentru faptele bune pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
florile rare” care-și văd fiecare de treaba lor. Unii, la patruzeci și cinci de ani spun că „am îmbătrânit,” uitând că nu ei (nu noi!) ci pământul, universul au îmbătrânit încă puțin... Trandafirul când înflorește în luna mai, își rezervă țepii pentru apărare nu pentru atac... Câteodată, la necaz ori într-o doară, socotim că „lumea e cam aiurea.” Străduindu-ne a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, n-am putea să ne schimbăm „impresia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară lui Carrascal, în timp ce se duce acasă; Acest om, Avito, acest om
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
scenice (skenograficaă despre care vorbește Aristotel în Poetica sa1 (1449 a 18Ă, introduse în teatru de către Sofocle. În sfârșit, Vitruviu ne mai informează că în partea opusă prosceniumului, în jurul orchestrei, se ridica amfiteatrul, unde stătea publicul. Locurile de lângă orchestră erau rezervate notabilităților cetății, preoților etc. Partea cea mai înaltă a amfiteatrului era închisă printr un zid în care existau firide conținând vase de bronz, cu rolul unor megafoane ce amplificau sunetele. bă Mașinăriile Spuneam că spectacolul era mai vivace grație picturilor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este de pildă „mechané”. Pe acoperișul scenei se poate ajunge pe o scară interioară, folosită de personajele obișnuite ale tragediei (coriști, figuranți etc.Ă. Zeii, în schimb, sunt instalați într-o manieră mai spectaculoasă în acest spațiu care le este rezervat și pe care Pollux (secolul II d.H.Ă îl numește „theologeion” (”locul de unde vorbesc zeii”Ă. Ridicarea eroilor în spațiul eteric în care sălășluiesc zeii se produce cu ajutorul acestei „mechané”, o macara destul de simplă, marcând însă o adevărată apoteoză teatrală
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de o mișcare dansată, cu mimici sugerând reacții față de evenimentele trăite de personaje 1. Opoziția dintre cor și actori structurează tragedia într-o manieră strictă. Așa cum subliniază Aristotel în Poetica sa (1452 b 14Ă, textul evoluează în funcție de alternanța părților cântate, rezervate corului și părților dialogate ale personajelor. Astfel, piesa începe printr-un prolog vorbit, care permite situarea acțiunii într-un anume context spațio-temporal; apoi în fața publicului își face intrarea corul, într-o mișcare cântată (parodosă; urmează acțiunea propriu-zisă, diferitele episoade fiind
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de pedeapsă, au popularizat frica. Pentru mulți reprezentanți ai diverselor culte, banul reprezintă dezideratul suprem. Mulți plătiți ca preoții să se roage pentru voi, de parcă rugăciunea Îndreptată către Dumnezeu este un obiect ce poate fi comercializat. Iată de ce noi suntem rezervați În privința purității vibraționale a reprezentanților multor lăcașuri. Oamenii trebuie acum să se unească și să facă ei singuri pașii necesari În vederea salvării lor. Voi tre buie să Înțelegeți că a sosit momentul să vă salvați unul câte unul, pentru că este
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
la ordinul unui stat sau al unei organizații politice, ori cu autorizarea, sprijinul său asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informații reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informații au fost solicitate; I) întemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internațional; J) persecutarea unui grup sau unei colectivități determinate, prin privare de drepturile
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]