1,913 matches
-
preferat al agenților de influență este logomahia [cuvânt din greaca veche, însemnând „luptă prin cuvinte”, prin combinarea vocabulelor: lógos, cuvânt, și máhe, luptă], una dintre formele cele mai insidioase ale dezinformării. Urmărind denigrarea, discreditarea inamicului, expunerea sa deriziunii, disprețului sau ridicolului, logomahia constă în folosirea de formulări care să solicite emoțiile și care, prin colportare și promovare sistematică, sfârșesc prin a fi acceptate ca adevărate [Vladimir Volkoff, Dezinformarea - armă de război, Editura Antet, 2000, p. 9]. Aceste formulări sunt concepute de
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
i-au rămas, grupați pe la B 1 TV, labe-unu, cum sunt ironizați, spun pe unde mai pot că miza este între cătușe și tancuri, dar fiindcă este vorba de cătușele Elenei Udrea la Rahova și de tancurile rusești la Dunăre, ridicolul este imens. Totuși, pentru eventuala recluziune a lui Băsescu, oricât de incomod pentru foștii și puternicii lui parteneri devine pe zi ce trece, Scroviștea pare să fie o locație mai sigură decât Guantanamo. Într-o zonă mai profundă se formulează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
pe Magistrat. A făcut, pe lume, și lucruri bune. A deschis un Teatru, dar tot el l-a închis pentru că Actorul s-a dovedit un denigrator și un ingrat. (E lăsat în continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă de nici o adiere. Încerci să te regăsești în Infinitul Mic. Nu spui nimănui, întrezărești ridicolul; nici nu renunți, consideri exercițiul vital. Nicăieri nu găsești un adăpost mai sigur; propriul tău prizonier, stăpânești din detenție. Surd. Numai cu gândurile. Orb. Încerci să înțelegi. Dacă această operație ar fi realizată de o mașină, s-ar isca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o paloare spectrală. — Vino repede. Încă un cadavru. — De cine e vorba? exclamă Dante. — Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar trebui să schimbe istoria? Să o faci pe codoșul Negrilor? Celălalt Își ridică bărbia, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflu. Cât privește șansa de a găsi afară o mașină cu cheile În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la derută, pentru ca totul să pară mai misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
esențialul. Pusesem chestiunea În termeni alternativi. Dacă nu numai somitățile, ci și monitorii, analiștii, referenții, consilierii pe probleme și alții asemenea lor erau În cunoștință de cauză vizavi de acțiunile Centrului și de scopul lor, Însemna că totul devenise un ridicol secret al lui Polichinelle, iar misterele pe care Eveline, doctorul Wagner et comp. le cultivau față de mine nu erau altceva decât mofturi de două parale, capricii de oameni maturi care se distrează infantil, jucându-se, individual și În grup, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tu Însuți: când vrei să fii ironic și când te-apucă din senin nevricalele. Iar dacă se Întâmplă În același timp și una, și alta, rezultatul e catastrofal. - Se prea poate, dar nu acesta e subiectul discuției! - Corect: acesta este ridicolul discuției. Pot să-ți pun o Întrebare? - Nu Înainte de a răspunde tu la Întrebarea mea. După, oricâte... - Nici Înainte, nici după: În loc de. Spune-mi, te rog, de când te afli În Centru, de câte ori ți-ai schimbat singur lenjeria de pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și mi-a venit să plîng. E moină afara. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît de interesantă. „și deodată apare agentul de circulație / pedantul scrobitul impecabilul lapsus al extazului / și cînd te gîndești că ridicolul a fost la Început un ritual...“ Cine mai repetă aceste vorbe, cine le mai leagă de stările lui, singură eu, cea care le-am gîndit Într-o noapte de febră părîndu-mi-se geniale. Ei nu mi-au citit cu atenție cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reglat numai la impulsurile luminoase ale contururilor mele. Dar altui ochi, reglat la alte coordonate estetice, cum mă arăt eu? Ce urîta trebuie să fiu. Mi se face rușine de momentele În care mă mișc ca o femeie frumoasă, nesesizîndu-mi ridicolul. Cred că În clipa asta am descoperit secretul atracției dintre oameni - acele misterioase simpatii și antipatii pe care În adolescență le Încărcăm cu sensuri metafizice. Iată că dragostea la prima vedere se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simt că dacă aș putea să vorbesc cu cineva care să o cunoască cu adevărat, să ne aducem împreună aminte de ea, asta m-ar ajuta să trec peste moartea ei. Să o jelim, într-un fel. Sună atât de ridicol? Privirea lui Shelley era plină de simpatie. S-a ridicat și m-a luat de mână. Mă întrebam dacă nu cumva credea că sunt îndrăgostită până peste cap de Lee sau ceva de genul ăsta. —înțeleg, a spus ea, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și, odată ce o ating să mă opresc. Mă înțelegi, din moment ce zăcământul este acolo, doar n-o să închid mina, numai pentru că am deja cantitatea propusă. Ba, chiar n-ar fi rău s-o faci. Lăcomia poate deveni periculoasă. Hai, că devii ridicol! Dintr-o dată Boris Godunov a devenit cumpătat. Să fiu al dracului dacă îmi amintesc să mă fi refuzat vreodată când ți-am oferit o bonificație peste salariu. E cu totul altceva. De ce? Mie mi se pare că e același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui, ființa aceea din adânc se va repezi peste el. Se pregăti să se apere, hotărât să-și vândă scump pielea. Ridică mâna dreaptă, cea cu care trăgea cu pistolul, pregătit să deschidă focul. Își dădu pe loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase sau poate o aruncase chiar el, în momentul în care o rupsese la fugă din galeria îngustă. Totul nu dură mai mult de câteva clipe. Din peșteră nu se năpustea nimic înspre dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar nu-i deschidea toate ușile, acolo înăuntru chiar, ca să nu mergem mai departe, erau oameni pentru care se închiseseră definitiv ușile ale vieții. În câteva minute, șuvoaie mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să am foarte mare grijă cu el, să-l tratez cu atenție, să împiedic ca treaba asta să se împrăștie, și alții s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât în noroi, reflexia rece luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic altceva decât să cerceteze dacă exista vreo relație între fenomenul votului în alb și femeia pe care o avea în fața lui, dar interpelarea ei, seacă și directă, îl lăsase dezarmat și, mai rău decât atât, cu conștiința subită a ridicolului teribil în care ar cădea dacă ar întreba-o, cu ochii plecați, pentru că n-ar avea curajul s-o privească în ochi, Din întâmplare nu sunteți dumneavoastră organizatoarea, responsabila, șefa mișcării subversive care a pus sistemul democratic într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru asta. Sunt puțin timid când e vorba să-mi asum rolul de persoană indignată din motive etice. Există întotdeauna în această atitudine un element de automulțumire care te pune într-o poziție proastă în fața unui om care are simțul ridicolului. Pentru mine e nevoie de o pasiune foarte vie ca să mă oțelească destul pentru a nu-mi vedea propriul ridicol. Sinceritatea sardonică a lui Strickland mă făcea sensibil la orice i-ar fi putut sugera o simplă poză. Dar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în această atitudine un element de automulțumire care te pune într-o poziție proastă în fața unui om care are simțul ridicolului. Pentru mine e nevoie de o pasiune foarte vie ca să mă oțelească destul pentru a nu-mi vedea propriul ridicol. Sinceritatea sardonică a lui Strickland mă făcea sensibil la orice i-ar fi putut sugera o simplă poză. Dar într-o seară, când treceam pe Avenue de Clichy prin fața cafenelei frecventate de Strickland și pe care eu o evitam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura oamenilor. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
locuia tânără învățătoare. Nu era o noutate ca un bărbat care se apropie de moarte să se prindă în mrejele dragostei. O poveste veche de când lumea! În aceste cazuri, toate conveniențele se duc pe apa sâmbetei. Numai ceilalți mai văd ridicolul, cei care nu înțeleg niciodată nimic. Dacă până și Destinat, cu chipul său rece ca marmura și mâinile de gheață, căzuse în capcana frumuseții și a inimii ce bate nebunește. În fond, asta îl făcea uman, pur și simplu uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi spunea grădinăreasa - Tina era o tânără actriță care, deși terminase Facultatea de Teatru de un an, nu jucase încă pe nici o scenă, n-o angajase nimeni, Maestrul însuși spunea că nu poate să-și stăpânească emoțiile, că are simțul ridicolului prea dezvoltat și că asta mai mult o încurcă, o blochează de tot, nu-i trebuie scenă, poate mai târziu, acuma, mai bine să stea la biroul ăla unde lucrează, la revista aia, să scrie teatru, că el îi asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]